Ne privim în ochi şi descoperim acel licăr
Pe care doar iubirea-l poate aşterne în matca irisului,
Un licăr ce-ţi luminează faţa care radiază de fericire.
Văd fericirea pe chipul tău care în această seară
Şi-a găsit după infinite nelinişti, locul
Pe care nu vrea să-l mai elibereze.
„ E tare bine!” spui zâmbind cu ochii,
Sufletul se simte acum împlinit
Este ca o floare pe ale cărei petale de un alb imaculat
Picuri rubin şi spui:
„Mă iubeşte, nu mă iubeşte”!
Pe ultima petală scrie:
„Nu mă iubeşte!”
Dar lumina din ochi creşte în intensitate
Atunci când privirea ta descoperă
În centrul Universului Sufletului meu
Scris cu roşul absorbit din pastelul vinului
Ce ne îmbată de fiecare dată de fericire,
„Mă iubeşte!”
http://geaninacodita.blogspot.com/
