Caut sa inchiriez unei familii de romi (sau) O lume plina de rautate

Am sa va povestesc azi despre un caz mai special, si anume un client de-al meu s-a gandit sa inchirieze apartamentul mobilat, utilat, lux, intr-o zona super  unor tigani. Vrea sa-i duc acolo, pe cei mai galagiosi si mai nespalati tigani pe care ii gasesc, nu-l intereseaza nici banii prea mult, vrea doar o suma modica ca si chirie, tot ce-l intereseaza pe proprietarul acestui apartament este sa se razbune pe vecinii sai, cu care este in conflict de ani de zile, si carora vrea sa le faca viata amara, trantindule acolo niste vecini mai cafenii. Degeaba am stat eu sa-i explic ca si el are de pierdut, ca-i va zgaria mobila, strica apartamentul etc, astfel de oameni, ca el una si buna: sa-mi aduci tigani dar nu din aia educati, vreau din aia care stiu sa se exteriorizeze de sa rasune blocul.
Ramane de vazut daca voi putea  sa-i gasesc asemenea clienti, cert e ca lumea a cam luat-o razna. Ma intreb unde incape atata ura in noi?

Da mai departe, fi mai bun intr-o lume mai buna !

Da mai departe ! Daca vrei sa traiesti intr-o lume mai buna, fi si tu mai bun

Da asa incepe o noua conceptie in universul meu, pe care o voi aplica, nu doar pentru ca sunt si ma consider un world changer, dar si pentru ca doresc sa traiesc intr-o lume mai buna, si nu in ultimul rand pentru ca imi place foarte mult sa-i ajut pe cei din jurul meu.

Am vazut de curand un film pus de Feri aici pe blog, si anume "Pay it Forward !" - o drama care m-a inspirat, si sunt foarte convins ca nu sunt singurul pe care l-a schimbat.

Mi-a placut foarte mult, dar in acest post nu e vorba neaparat despre acel film, cat despre ideea de a fi mai bun, de a face bine.

A incercat vre-unul din voi sa fie mai bun, si sa dea mai departe gestul frumos pe care i l-a facut altcineva ? Daca v-a ajutat cineva vreodata, ati incercat sa faceti si voi la rnadul vostru o fapta buna altcuiva si sa nu o intoarceti celui care v-a facut-o ? E o conceptie frumoasa care ne poate face sa fim mai buni unii cu ceilalti, mai atenti, mai putin egoisti, sa vedem lumea cu alti ochi si sa o schimbam.

Teoria din film zice ca daca cineva iti face un bine, sau o fapta buna, in loc sa te revansezi fata de acel cineva, daca vrei sa fi recunoscator, fa 3 fapte bune altor 3 persoane care chiar au nevoie de ajutor la un moment dat.

Teoria mea, zice, ca pentru fiecare fapta buna pe care o primesti de la cineva, sa faci cel putin o fapta buna altcuiva. Nu e necesar sa faci 3, dar incearca sa faci cel putin una. Daca te va face sa te simti bine, atunci mai fa una, si eventual spune-i si acelei persoane sa faca la fel.

Unii din voi o sa o considerati o teorie stupida, sau o teorie care duce la o lume utopica la care evident nu avem cum sa ajungem, dar dupa parerea mea, este o cale sa facem lumea in care traim mai buna. Putem face lumea in care traim un loc mai bun, doar daca incepem sa ne schimbam pe noi insine prima data, si doar daca ne concentram pe lucrurile bune, si nu pe faptul ca altii fura, ca sunt rai, egoisti, si ca n-ar trebui sa fie asa... etc (nu mai vorbesc despre dinastea pentru ca face rau).

Astept reactiile voastre, pareri sau idei despre cum putem face chestia asta, despre ce ati aplicat voi, si ce-ati reusit, cum v-a facut sa va simtiti.

Despre snobism şi mirajul meritocraţiei

          Acum câteva săptămâni, am avut o adevărată revelaţie vizionând filmuleţul de mai jos!!!

         Alain de Botton, romancier, eseist şi jurnalist, a scris despre iubire, călătorii, arhitectură şi literatură. Predă filosofie la Universitatea din Londra si, începând din 2008, a iniţiat şi se ocupă de proiectul "The School of life", însemnând conducerea unei "scoli" în Londra, dedicată unei noi viziuni despre educaţie,  adică o educaţie exclusiv în domeniile de interes în viaţă, nu doar în ceea ce înseamnă studiu, ştiinţă etc, bazată pe cursuri  care să ofere cursanţilor plăcere şi informaţii practice necesare despre viaţă.

        Dintre cărţile lui, la noi s-au publicat Eseuri de îndrăgostit (singura pe care am citit-o şi care mi-a plăcut foarte mult!), Consolările filosofiei si Arhitectura fericirii.

         În filmuleţul pe care vi-l propun, Alain de Botton vorbeşte despre snobism, despre lăcomie, precum şi despre mirajul meritocraţiei...m-a uns la suflet să-l ascult spunând despre cum nu poţi avea succes în toate, despre cum a excela şi a avea succes în anumite planuri are ca şi consecinţă inevitabilă neglijarea si lipsa de succes inerentă pe alte planuri...

        Mai mult decât atât, tratează foarte fain ideea că succesul nu ni se datorează niciodată exclusiv nouă, fiind rezultatul multor momente şi decizii anterioare succesului, momente şi decizii pentru care nu noi suntem neapărat "responsabili", precum si al unor întâmplări exterioare asupra cărora nu avem noi controlul, meritocraţia fiind o iluzie şi nu trebuie să judecăm oamenii şi nici pe noi înşine după această iluzie...

        Sper că v-am trezit interesul pentru filmuleţ, merită văzut, aşa că vizionare plăcută! :)

P.S. De la "view subtitles" puteţi alege orice subtitrare doriţi, inclusiv în română.

De ce par lucrurile mai mari atunci cand suntem mici ? (II)

Doresc sa completez postul De ce par lucrurile mai mari atunci cand suntem mici? cu partea a 2-a.

Am ramas socat, cat de mari mi se pareau scarile spre gradina, pomii fructiferi in care ma cataram pana in varf sa culeg fructe. Aleile si cararile dintre straturile de zarzavaturi erau mari, puteam sta cu amandoua picioarele in ele. Parca eram mic, minuscul si parca toate lucrurile din jurul meu erau de mari dimensiuni. Scarile, copacii, cladirile, masinile, parcul pentru copii - era ca o lume doar pentru mine cu diverse tipuri de leagane.

Am constientizat cat de mic eram cand am vazut locurile unde ma ascundeam, sau prin care treceam - treceam printr-un geam de pivnita pe udne acum nu as putea decat sa imi bag mana sau un picior cel mult.

Cand eram mic urcam scarile cate una, apoi cand am mai crescut ma chinuiam sa urc cate doua, iar mai apoi ma tineam de balustrada si urcam cate trei scari... si ma gandeam atunci, ce frumos o sa fie cand o sa fiu mai mare si o sa pot urca trei scari fara sa ma chinui, pentru ca voi fi suficient de inalt.

Oricand mergeam la magazin, abia ajungeam la pervazul ferestrei pe unde se servea, ca sa pot cumpara si eu ceva dulce.

Parca atunci lichidele nu se masurau in litri ci in pahare de apa baute in viteza pe nerasuflate dupa o alergatura de-o zi, transpiratie multa si doar daca eram bine incalzit si transpirat ca sa am toate sansele sa fac o pneumonie, sau cel putin o raceala.

Mancarea nu conta prea mult pentru mine, dar si atunci un ou era mult mai mare decat acum ? Ce s-a intamplat ? Au gainile anului 2009 anemie ?

Eram asa de mic ca abia puteam sa ma urc in autobuz. Cand ma duceau rudele cu trenul nici nu ma puteam urca singur, trebuia cineva sa ma ridice ca sa ajung la o scara si apoi altul sa ma preia ca sa ajung la podeaua vagonului. Un scaun de tren de clasa a 2-a pana la mare era suficient de mare ca sa pot dormi in el. Geamul la care baietii mai mari (asa cum sunt eu acuma :p) fumau, mi se parea de neatins, si inutil totodata. In masina pe bancheta din spate aveam mai mult loc decat am acuma in pat. Daca stau bine sa ma gandesc parca si muzica suna diferit la o anumita varsta.

Daca stau bine sa ma gandesc, toate s-au schimbat si cand am facut "acea" vizita la bunici, aceea in care realizezi ca esti mare, ca parca toate erau mari odata, undele amintiri nu mai sunt niciunde oricat le-ai cauta, pentru ca acum in locul lor sunt alte lucruri, unele s-au transformat, altele au disparut, unele care sunt azi, nu era nimic in locul lor alta data - SCHIMBAREA...

Oricum in "acea" zi a fost pentru prima oara cand am simtit ca Lumea mea mi-a ramas mica. Si stiam ca nu voi mai putea face nimic ca sa intorc timpul, nu voi puta face nimic ca acea lume sa "imi vina" sa "mi se potriveasca". Acum e alta lume care si ea la randul ei imi va ramane mica, si voi privi cu nostalgie peste ani, la ce-a fost viata de student, si cum am petrecut-o. Dar despre asta, poate tot aici in 2019 intr-o zi frumoasa de noiembrie.