Traiesc intr-o lume haotica. Sau am trait deoarece nu pot spune cum a-ti trait voi! M-am dezvoltat frumos, dar mereu am suferit. Am suferit pentru ca lumea nu era fericita. Nu stiu de ce am vrut mereu ca nimeni sa nu sufere!!!Poate ca din cauza ca mie imi este frica de suferinta, sau pentru ca atunci cand sufar, sufar cu tot sufletul si asta e nasol tare!!!
Treptat am invatat...timpul si viata m-a invatat ca:
-sa ne lasam dusi de val si asta sa ne faca sa uitam cine suntem
-sa ne prabusim dar sa uitam ca noi putem zbura mereu
-ca ne place sa zambim , dar de fapt in sufletul nostru e un uragan intreg de suferinta si ca abia asteptam sa ramanem singuri ca sa putem lasa lacrimile sa curga liber
-ca unele peroane, prea multe din pacate, au cunoscut moartea inainte sa simta viata, pentru ca si-au taiat dreptul la viata din motive doar de ele stiute
-ca suferinta noastra nu opreste viata nimanui in loc, ca lumea cu toate ale ei merge inainte desi noi stagnam si plangem sau ne plangem de mila
-ca e minunat sa iubim total, ca asta sa ne faca sa traim ura in toata intensitatea ei
-ca de multe ori nu eram bagati in seama si ca sa sa intample asta ne-am purtat miseleste, am ignorat si mintit
-ca e simplu sa spui un da, cand sufletul tau tipa un imens nu
-ca e importanat timpul nostru, din cauza acestui gand pierdem oameni importanti din viata noastra sub pretextul ca nu avem timp pentru ei
-am cautat sa descoperim viata altcuiva si astfel am uitat de viata noastra; am uitat ca ea trebuie traita si nu exstinsa
-sa nu avem incredere deoarece stim ca nu putem oferi acest lucru
-sa ne laum protectie chiar si in fata unui om bun, desi cei dinainte ne-au ranit enorm si astfel ii facem pe cei din prezent sa plateasca pentru greselile celor din trecut
-sa prindem curaj cand nu mai era nevoie, cand deja faptul era consumat
-sa nu spuneam iarta-ma pentru ca stim ca nici noi nu iertam prea des
-sa nu mai credem in iubire deoarece un om ne-a dezamagit si credem ca ceea ce tine de acest minunat sentiment se opreste la acel om
-ca banii pot cumpara orice, ca bani pot rezolva orice, dar chiar si asa suntem cu inima franta si neimpliniti sufleteste
-sa fim neintelesi deoarece nu vrem si nu acceptam sa vorbim despre faptul ca sunt lucruri indeite in viata fiecaruia dintre noi
-am invatat sa avem pretentii, multe si mari pretentii desi sufletul nostru tanjeste dupa dragoste si un gest cald si linistit
-sa spunem ca "de maine" ne schimbam dar mereu "de maine" acesta devine vesnic si neschimbator
-sa vrem pace in lume, sa fie liniste dar noi suntem cei care declaram razboaie intregi pentru ca mintea noastra este camplu de lupta
-sa avem grija sa nu uitam ceva, sa nu uitam de cineva sa nu uitam ca am suferit si asta ne face sa ne razbunam si sa dam lectii unii la altii...
Suferinta, timpul, nemultmirile ma fac sa raman cu ceva din ele. Nu pot trece pe langa ele fara sa ma intreb de ce?....Din multe de ce-uri au reiesit cuvintele de mai sus...E autoanaliza...prea sincera cred!!!!
Tu ce ai invatat?
Se afișează postările cu eticheta confesiune. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta confesiune. Afișați toate postările
Secvente de azi....
De ce va povestesc despre azi?...pentru ca asa simt acum si pentru ca mi-a placut ziua asta, si pentru ca nu am chef sa fac altceva in momentul asta, desi ar fi foarte multe de facut:P
Ma culc traziu, ma trezesc de dimineata.
Plec la facultate.
Zi intreaga de seminarii.
Lucrare la defectologie.
Urasc sa nu fiu sigura pe mine si sa ma simt nepregatita...dar, azi exact asa am fost.
Am prezentat eu lucrarea mea, asa pe grabite, abia daca am inteles eu ceva, ca oricum copiasem din alte carti:D.
Tema consta in a vorbi despre o anumita deficienta fizica, dar care are anumite ineficinente pe planul psihic al omului. Am luat eu frumos si am scris despre deficenta de auz si apoi ca exemplu l-am dat pe Stivie Wonder - viata lui, activitate ..tot.
Aaaa, daca nu stiati de ce am vorbit despre S. Wonder - pentru ca era orb din nastere si pentru ca a fost un cantaret, muzician, compozitor american desavarsit. Pentru ca nu eram sigura pe mine, am citi repede tot....dar...era un capitol al lucrarii care se numea "Referinte psihologice" si aici era nevoie de originalitate. Si eu cum sunt lipsita de modestie:))...am citi chestia asta frumos, raspicat, tare si cu suflet:D, ca doar o scrisesem eu. Am fost aplaudata! Imi place sa fiu aplaudata! (narcisista din mine:D)...si profa a fost draguta...a zambit frumos si multumita:P, sau poate asta am vrut eu sa vad!:))
Apoi urmeaza seminarul de psihoterapie....e greu sa va explic cum se desfasoara seminarul asta, dar eu il ador.
Si uite dragii mei, pe mine ma mananca limba cam la orice chestie...cred ca mama vorbea cand m-a nascut:D . Si profa noastra, un om pe care eu il ador si care imi este foarte simpatic, desi la incpeut nu o sufeream deloc...interpreteaza absolut orice...si de la chestii foarte marunte se ajunge la chestii foarte mari...despre cine accepta sa vorbeasca.
Si eu accept sa vorbesc despre mine. Despre ce ma framanta. Despre ce cred. Despre ce simt. Despre tot ce-mi vine. Si evident ca in unele situatii se ajunge si la puncte sensibile...si apoi incep sa plang...
aaaaa, eu sunt genul de om care rade si plange mult si exact cand simte. Si ma simt bine asa, pentru ca asa eliberez totul. Nu adun nimic rau in mine.
Bine, eu de fapt nu prea rezist cu ceva nespus...fie negativ sau pozitiv. Daca ceva m-a deranjat, pai am zis verde-n fata....si nu cred ca e tocmai bine sa fac asta, de fiecare data!?....
Da, bocesc, vorbesc, ma descarc, ma eliberez...apoi profa imi explica frumos totul si inteleg si accept si ma simt minunat pentru ca am mai facut un pas spre mine, spre a ma accepta....spre a sti cine sunt si mai ales spre a vrea sa fiu cine sunt cu adevarat!
Ma culc traziu, ma trezesc de dimineata.
Plec la facultate.
Zi intreaga de seminarii.
Lucrare la defectologie.
Urasc sa nu fiu sigura pe mine si sa ma simt nepregatita...dar, azi exact asa am fost.
Am prezentat eu lucrarea mea, asa pe grabite, abia daca am inteles eu ceva, ca oricum copiasem din alte carti:D.
Tema consta in a vorbi despre o anumita deficienta fizica, dar care are anumite ineficinente pe planul psihic al omului. Am luat eu frumos si am scris despre deficenta de auz si apoi ca exemplu l-am dat pe Stivie Wonder - viata lui, activitate ..tot.
Aaaa, daca nu stiati de ce am vorbit despre S. Wonder - pentru ca era orb din nastere si pentru ca a fost un cantaret, muzician, compozitor american desavarsit. Pentru ca nu eram sigura pe mine, am citi repede tot....dar...era un capitol al lucrarii care se numea "Referinte psihologice" si aici era nevoie de originalitate. Si eu cum sunt lipsita de modestie:))...am citi chestia asta frumos, raspicat, tare si cu suflet:D, ca doar o scrisesem eu. Am fost aplaudata! Imi place sa fiu aplaudata! (narcisista din mine:D)...si profa a fost draguta...a zambit frumos si multumita:P, sau poate asta am vrut eu sa vad!:))
Apoi urmeaza seminarul de psihoterapie....e greu sa va explic cum se desfasoara seminarul asta, dar eu il ador.
Si uite dragii mei, pe mine ma mananca limba cam la orice chestie...cred ca mama vorbea cand m-a nascut:D . Si profa noastra, un om pe care eu il ador si care imi este foarte simpatic, desi la incpeut nu o sufeream deloc...interpreteaza absolut orice...si de la chestii foarte marunte se ajunge la chestii foarte mari...despre cine accepta sa vorbeasca.
Si eu accept sa vorbesc despre mine. Despre ce ma framanta. Despre ce cred. Despre ce simt. Despre tot ce-mi vine. Si evident ca in unele situatii se ajunge si la puncte sensibile...si apoi incep sa plang...
aaaaa, eu sunt genul de om care rade si plange mult si exact cand simte. Si ma simt bine asa, pentru ca asa eliberez totul. Nu adun nimic rau in mine.
Bine, eu de fapt nu prea rezist cu ceva nespus...fie negativ sau pozitiv. Daca ceva m-a deranjat, pai am zis verde-n fata....si nu cred ca e tocmai bine sa fac asta, de fiecare data!?....
Da, bocesc, vorbesc, ma descarc, ma eliberez...apoi profa imi explica frumos totul si inteleg si accept si ma simt minunat pentru ca am mai facut un pas spre mine, spre a ma accepta....spre a sti cine sunt si mai ales spre a vrea sa fiu cine sunt cu adevarat!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)