Cum functioneaza energia eoliana ?

Cum functioneaza energia eoliana ?

Introducere despre cum functioneaza energia eoliana ?

Este greu uneori sa ne imaginam aerul ca si fluid. Pare asa de .. invizibil. Dar aerul este un fluid ca si orice altceva, exceptand faptul ca particulele sale sunt in forma gazoasa si nu lichida. Cand aerul se misca cu viteza, sub forma de vant, acele particule se misca cu viteza si ele. Miscarea inseamna energie cinetica, care poate fi captata, exact la fel ca si energia produsa de miscarea apei, captata de turbina unui baraj hidroelectric. In cazul unei turbine eoliene, elicea turbinei este construita in asa fel incat sa capteze energia cinetica a vantului. Restul este aproape identic cu mecanismul hidroelectric: Cand elicea turbinei capteaza energia eoliana si incep sa se invarta, aceasta invarte un arbore care porneste de la alezajul rotorului si merge la generator. Generatorul transforma energia de rotatie in electricitate. In esenta, generarea de electricitate eoliana consta in transferarea energiei dintr-un mediu in altul.

Energia eoliana porneste de la soare. Cand soarele incalzeste o anumita portiune de pamant, aerul din jurul acelei mase de pamant absoarbe o parte din caldura. La o anumita temperatura, acel aer incalzit incepe sa se ridice foarte repede, deoarece un anumit volum de aer cald este mai usor decat echivalentul acelui volum de aer rece. Particulele de aer care se misca mai repede (aerul cald) exerciteaza mai multa persiune decat particulele care se misca mai incet, deci este nevoie de mai putine pentru a mentine presiunea aerului la o anumita altitudine (a se vedea cum functioneaza Baloanele cu aer cald, pentru a invata mai multe despre temperatura aerului si despre presiune). Cand acel aer cald care este mai usor se ridica brusc, aerul rece se misca cu vitza pentru a umple golul pe care il lasa aerul cald.

Daca asezi un obiect ca o elice in calea acelui vant, vantul va apasa pe ea, transferand o parte din energia de miscare catre elice. Asa  capteaza o turbina eoliana energia vantului. Acelasi lucru se intampla si la o ambarcatiune cu panze. Cand aerul in miscare apasa pe panza, cauzeaza o miscare. Vantul a transferat propria energie de miscare barcii cu panze.

In sectiunea urmatoare ne vom uita la diferite parti ale unei turbine eoliene.

Pagina urmatoare >>

Ce a descoperit NASA? 15 noiembrie 2010

Toata lumea se intreaba ce a descoperit NASA? Si unde se afla acel "ce stim noi ce" "obiect" descoperit?

Ei bine Nasa nu a descoperit nici un obiect,si in nici un caz in apropierea pamantului nostru.Mai degraba in imediata apropiere a Caii Lactee,adica galaxia din care face parte si sistemul nostru solar.

Pe ilustratia de mai sus sunt reprezentate cele doua bule spatiale emitatoare de raze Gamma, care patrund inspre exterior din Calea Lactee,care sunt considerate a fi aproape la fel de mari ca si galaxia noastra insusi(Calea Lactee).

Astronomii uimiti au spus Marti ca au descoperit doua bule masive de radiatii Gamma de inalta intensitate,care se intind 25000 de ani lumina sub-si deasupra galaxiei Calea Lactee.

"Sunt imense,au marginea ascutita,si contin foarte multa energie."a spus intr-o conferinta de presa astrofizicianul Douglas Finkbeiner din centrul de astrofizica Harvard-Smithsonian din Cambridge,Massachusetts.

Finkbeiner a condus o echipa care a folosit date obtinute timp de 2 ani prin Telescopul Spatial Fermi Gamma-ray al NASA.Astfel a descoperit aceste bule de raze Gamma,camuflate intr-o "ceata" de alte raze Gamma.

Aceea ceata apare in momentul in care particulele care se misca aproape cu viteza luminii interactioneaza cu gazul interstelar.

"In momentul in care am vazut fenomenul,prima mea impresie a fost, "Wow!" spunea astronomul David Spergel din Universitatea Princeton,la o conferinta de presa.Spergel,personaj care nu a fost implicat in cercetarea respectiva,a mai adaugat:"Noi credem ca stim foarte multe despre galaxia noastra,si totusi,aceste "bule",care sunt aproape la fel de mari ca si galaxia ,au fost omise pana acum."

Cercetatorii inca nu stiu de unde provin aceste bule de raze gama incarcate cu o energie imensa,insa faptul ca au marginile "ascutite" sugereaza faptul ca ambele s-ar fi produs la un singur eveniment.Finkbeiner spune ca a fost nevoie de eliberarea foarte rapida a energiei a 100.000 de supernove (explozie stelara).

O posibila teorie ar fi ca in centrul galaxiei ar fi avut loc o formare masiva si foarte rapida de stele cu viata de scurta durata,care au explodat,si au degajat cantitati masive de praf si gaze,de-a lungul a milioane de ani.

O alta posibilitate ar fi ca gaura neagra din centrul galaxiei noastre-care are o masa de aproximativ 4 milioane ori masa soarelui- a degajat un val de particule pe o perioada mai scurta de timp,posibil intre 10.000 si 100.000 de ani.

Desi nu exista dovezi ca gaura neagra ar avea un asemenea suvoi in zilele noastre,s-ar putea ca in trecut sa fi avut.

Galaxiile numite "Starburst",adica galaxiile unde se nasc foarte multe stele in interval scurt de timp,degaja de asemenea cantitati mari de gaze,care pot ajunge la distante foarte mari,chiar si pana in alte galaxii.

"Oricare ar fi sursa de energie din "spatele" acestor bule de raze Gamma,aceea sursa de energie este "conectata" la foarte multe intrebari fara raspuns din astrofizica," spunea Spergel.

Ce a descoperit nasa 15 noiembrie 2010

Genele nu ne controleaza viata

Genele nu ne controleaza viata,si nu au impact asupra destinului.

In ultimii ani,fizica cuantica incepe sa aduca la lumina cunoasterea despre lumea in care existam.Pe Pamant urmeaza o noua era a cunoasterii,care va avea impact colosal asupra convingerilor oamenilor despre lumea in care traim,si despre ce suntem noi de fapt.

Destinul nostru nu este in "mainile" genelor noastre,iar viitorul nostru nu este un lucru asupra caruia nu avem control.De fapt,avem control si responsabilitate 100% asupra viitorului nostru.

Cei care nu accepta asa ceva,de obiciei afirma:

• Eu nu m-am nascut pentru asa ceva!
• Eu nu pot sa fac acel lucru!
• Eu nu am talent!
• Parintii mei nu ma ajuta!
• Nu am bani sa fac acel lucru
• M-am nascut intr-o anumita pozitie in societate,si de aici e greu sa iesi
• Nu pot sa fac acel lucru din cauza lui/ei
• etc

Lista se poate intinde la infinit.Deocamdata,va prezint o serie de filmari (in limba engleza) din discursul tinut de catre savantul Bruce Lipton (Wikipedia , Site oficial),despre cum ne influenteaza credinta genele si mai ales,viata.

Calatoria in timp

Cum va functiona calatoria in timp?

Sunt foarte putine lucruri care iti "captureaza" imaginatia la fel ca si conceptul calatoriei in timp.Ce poate fi mai extraordinar,decat sa calatoresti in timp?Te-ai putea imbarca in a ta masina al timpului,si ai putea calatori inapoi in istorie,sa vezi evenimetele importante,si chiar sa vorbesti cu oamenii aflati acolo(si atunci).Pe cine ai vizita daca ai avea sansa?Pe Julius Cesar?Leonardo da Vinci?Elvis?Ai putea calatori inapoi,sa te privesti cand erai copil,sau ai putea fi si in viitor,sa vezi cum arati in viitor...Aceste imaginatii au facut calatoria in timp sa fie subiectul multor carti si filme de genul Science Fiction.

Se pare ca,intr-un fel,cu totii suntem calatori in timp.In timp ce stai pe scaun,si nu faci nimic altceva decat sa dai clickuri cu mouse-ul,timpul se misca in jurul tau.Viitorul se transforma in permanenta in trecut,iar prezentul nu dureaza decat cateva momente.Orice ai face in acest moment,orice actiune de-a ta este o miscare catre trecut,ceea ce inseamna ca inaintezi in timp.Deci calatoresti.

Notiuni despre calatoria in timp au existat cu multe secole in urma,dar Albert Einstein,in momentul in care a prezentat teoria relativitatii restranse,a pus baza posibilitatii teoretice a calatoriei in timp.Asa cum bine stim,nimeni nu a reusit sa demonstreze pana acum calatoria in timp.




Intelegerea timpului

Astronomul Carl Sagan a avut dreptate cand a spus ca timpul este "rezistent unei simple definitii"(resistant to a simple definition).Cei mai multi dintre noi credem ca stim ce este timpul,dar este un lucru foarte greu de definit.Nu poti sa vezi,sau sa simti (prin atingere) timpul,dar poti vedea efectele sale.Dovada ca noi calatorim in timp se regaseste in orice--trupurile noastre imbatranesc,cladirile se altereaza si se ruineaza,copacii cresc....Cei mai multi simtim presiunea timpului cand avem anumite termene limita,sau avem o intalnire.

Roaga pe cineva sa iti defineasca timpul,si mai mult ca probabil va avea tendinta de a se uita la ceasul lui.Noi concepem timpul ca fiind ticaitul aratatorului ceasului.Stim ca sunt 60 de secunde intr-un minut,60 de minute intr-o ora,24 de ore intr-o zi,365 de zile intr-un an.Acestea sunt numerele de baza pe care le-am invatat despre timp,la scoala.

Timpul mai este definit si ca fiind cea de-a patra dimensiune al universului nostru.Celelalte trei dimensiuni sunt ale spatiului,adica jos-sus,stanga-dreapta,inainte-inapoi.Timpul nu poate exista fara spatiu,la fel cum spatiul nu poate exista fara timp.Aceasta relatie interconectata se numeste continuumul spatiu-timp,ceea ce inseamna ca orice eveniment care are loc in univers,trebuie sa aiba implicate timpul si spatiul.

Potrivit teoriei relativiattii restranse al lui Einstein,timpul incetineste in momentul in care un obiect se apropie de viteza luminii.Acest lucru a facut ca multi oameni de stiinta sa creada ca daca s-ar putea calatori cu o viteza mai mare decat cea a timpului,ar fi posibila calatoria in timp--in trecut,sau chiar in viitor.Probema insa,este ca se crede ca viteza luminii este considerata ca fiind cea mai mare viteza,si nimic nu o poate depasi.Asadar,va fi putin probabil ca in acest fel sa calatorim in trecut.De indata ce un obiect se apropie de viteza luminii,masa relativista a acelui obiect creste,iar,cand acel obiect atinge viteza luminii,masa devine infinita.Iar teoretic, accelerarea unei mase infinite,dincolo de viteza luminii este imposibila.Cel putin pana in prezent.Insa,calatoria in viitor,nu pare a fi la fel de grea,astfel intr-o zi,viitorul ar putea fi o destinatie.

In timp ce de-a lungul anilor, scriitorii au venit cu idei interesante despre o masinarie a timpului,masina timpului inca nu a fost creata.Cele mai multe teorii a calatoriei in timp nici macar nu se bazeaza pe vre-o masinarie.In schimb,cel mai probabil o calatorie in timp va fi efectuata cu ajutorul unor fenomene naturalel.Aici vorbesc de niste fenomene in spatiu,despre care inca nici macar nu suntem siguri ca exista:

• Gauri negre rotative
• Gauri de vierme
• Corzi cosmice

In urmatoarele articole voi scrie despre ce se stie despre aceste fenomene,iar in final voi descrie fizica calatoriei in timp,si problemele majore cu aceasta teorie,inclusiv despre paradoxuri.

Noua Era Glaciara

Nici nu s-a uscat cerneala pe acordurile semnate in cadrul summitului de la Copenhaga împotriva încălzirii globale, si comunitatea stiintifica mondiala se imparte in doua tabere, motivul il reprezenta previziunile unei noi Ere Glaciare. O parte a savantil au intrevazut posibilitatea ca, in perioada imediat urmatoare, fenomenul incalzirii globale sa declanseze urmatoarea Era Glaciara.


Si toate acestea in contextul in care, planeta a trecut in ultimii 2.000.000 de ani prin 20 de glaciatiuni, toate, cumulat, acoperind cam 1.800.000 ca si durata. La un simplu calcul, rezulta faptul ca 90% din toata aceasta perioada, Pamantul nu a fost altceva decat o sfera de gheata. Ultima glaciatiune a inceput in urma cu aproximativ 115.000 de ani. Temperaturile medii au inceput sa scada, ajungand sa fie cu 7-10 grade mai mici decat astazi. Iarna a juns la apogeu cu 18.000 de ani in urma. Scuturi de gheata groase de cativa kilometri acopereau cea mai mare parte a Americii de Nord si Europei. Totusi, acum 10.000 de ani, temperaturile au inceput sa creasca din nou, glaciatiunea luase sfarsit.


De atunci, au mai existat cateva "toane", precum Mica Era Glaciara, cum a fost numita perioada dintre anii 1350 si 1850 d.Hr. In acesta grea jumatate de mileniu, recoltele agricole au avut mult de suferit, iar foametea a bantuit deseori in Europa. In Anglia, in perioada respectiva, Tamisa ingheta de la un mal la altul, iar pe gheata astfel formata se organizau targuri de iarna. Inghetau si canalele din Olanda, iar in anul 1780, portul New York a inghetat asa de zdravan, incat se putea merge pe jos din Manhattan pana pe insula Staten.

Dupa cum vedem, planeta, in ultimele milioane de ani, si-a facut treaba. Perioadele de clima tropicala au fost inlocuite de epoci lungi in care gheata a acoperit o buna parte din suprafata Terrei. Avand toate aceste cifre la dispozitie, e logic sa presupunem ca "matematica" lor, s-ar putea repeta. Insa nu acest aspect e ingrijorator, ci faptul ca, omenirea chiar nu are nici un amestec, caci doar legile inca neintelese care guverneaza miscarea corpurilor ceresti fi-vor vinovate de lunga iarna ce ne-asteapta. Stiu, e poetic si abscons. Lamuririle urmeaza.





Glaciatiunea in explicatia astronomica


Astrofizicianul sarb Milutin Milankovitch (1879-1958) a emis teoria conform careia erele glaciare sunt efecte ale modificarilor pe care le sufera orbita Pamantului in miscarea acestuia in jurul Soarelui.


Asa-numitele cicluri Milankovitch sunt de trei tipuri. In primul rand, pot aparea variatii ale formei orbitei Pamantului (excentricitatea). Orbita are conturul unei elipse, iar lungimea axelor ei poate varia, facand-o mai mult sau mai putin alungita. In al doilea rand, poate varia unghiul dintre axa de rotatie a Pamantului si planul orbitei (oblicitatea). Si, in fine, pot aparea variatii ale directiei in care este orientata axa de rotatie a planetei (precesie), asa cum oscileaza axa unui titirez fata de verticala.


Toate acestea afecteaza cantitatea de caldura pe care Pamantul o primeste de la Soare. Milankovitch a calculat efectele respectivelor variatii de-a lungul ultimilor 600.000 de ani si a gasit o corelatie intre ciclurile cosmice descrise de el si periodicitatea erelor glaciare. Ideea parea promitatoare, dar nu a fost luata in serios pana spre mijlocul anilor '70 din secolul XX, cand noi date au venit sa intareasca unele dintre afirmatiile astrofizicianului sarb.

Cauza principala, dupa Milankovitch, ar fi excentricitatea. Alungirea elipsei inseamna ca, la un moment dat, Pamantul se va gasi la o distanta marita fata de Soare, deci va primi mai putina caldura si gata glaciatiunea! Excentricitatea variaza cu o periodicitate de cca 100.000 de ani, aproximativ aceeasi cu care apar glaciatiunile. Pare o corelatie convingatoare si, cu toate acestea, nu toata lumea e convinsa de ea.


Glaciatiunea in viziunea Paleoclimatologica


Daca pentru noi, este firesc sa stim "CUM VA FI" vremea, ei bine aflati ca exista si curiosi in ale, "CUM A FOST" vremea. Acest domeniu, care studiaza fenomenele meteo petrecute pe cuprinsul planetei, se numeste Paleoclimatologie. Practic, oamenii de stiinta care lucreaza in acest domeniu, dezvaluie secretele vremii de acum mii si milioane de ani in urma.


Metodele prin care paleoclimatologii afla secretele vremii sunt diverse:


- Vestigiile artei rupestre. Oamenii primitivi desenau animale care traiau in zona respectiva si aceasta constituie o marturie asupra conditiilor de clima. Am putut afla, astfel, ca Sahara era, in urma cu sapte mii de ani, o intindere verde, roditoare, populata de animale specifice zonelor de campie, animale care azi nu mai exista in pustiul saharian. Desene ce reprezinta asemenea animale au fost descoperite in marele desert si, iata, avem marturia indirecta, dar clara, ca pe atunci clima acestei parti a Africii era cu totul altfel decat azi.

- Studiul unor organisme marine fosile, cum sunt foraminiferele, poate aduce informatii asupra temperaturilor din acele perioade indepartate.

- Studiul ghetii din zone unde aceasta s-a acumulat, in decursul timpului, strat dupa strat (cum s-a intamplat in Antarctica). Cu ajutorul unor utilaje speciale, care foreaza vertical, sunt extrasi cilindri lungi de gheata, numiti carote. Analiza lor aduce informatii precise despre temperatura la care s-a format gheata in straturile ce corespund diverselor perioade. Mai precis, temperatura este corelata cu concentratia anumitor izotopi ai hidrogenului si ai oxigenului din apa. In gheata pot fi incluse si bule de aer, datorita carora poate fi studiata compozitia atmosferei in perioade mai indepartate sau mai recente din istoria Pamantului.

- In fine, o metoda mult folosita pentru cunoasterea climei din trecut este dendrocronologia, bazata pe studiul inelelor de crestere ale copacilor, intrucat acestea prezinta caracteristici legate de temperatura si de regimul precipitatiilor.


Glaciatiunea, responsabil: Soarele


Astrofizicienii de la Centrul National de Cercetare Stiintifica din Franta, ofera un alt scenariu referitor la o viitoare glaciatiune ce va acoperi planeta. Astfel, ei au elaborat si au enuntat un posibil scenariu al efectelor climatice generate de intrarea Soarelui intr-un nor de gaze dense.


In jurul astrului zilei se afla o "bula" imaginara, numita heliosfera, ce reprezinta zona in care isi face simtita influenta asa-numitul vant solar, o emanatie a Soarelui compusa din particule subatomice incarcate electric (protoni si electroni), nuclee de heliu si radiatii magnetice (campul magnetic al Soarelui). Vantul solar bate in toate directiile, cu viteze supersonice, pentru ca, la o anumita distanta de Soare, sa slabeasca brusc: viteza sa devine subsonica si, in cele din urma, el nu mai razbate in spatiul interstelar. Zona in care vantul solar isi inceteaza activitatea, intalnind mediul interstelar, poarta numele de heliopauza. In spatiul interstelar exista, de asemenea, materie: atomi de heliu si de hidrogen, particule incarcate electric, praf cosmic. Numai ca respectiva materie nu este distribuita uniform. In unele zone, trebuie sa rascolesti prin 1.000 cm3 de spatiu ca sa gasesti un atom de gaz, in timp ce, in alte zone, materia interstelara formeaza nori gigantici, foarte densi.


Acum vine partea cea mai palpitanta. De fapt, nu chiar acum, ci peste vreo doua milioane de ani. Atunci, Soarele, care acum se plimba linistit printr-o zona aproape goala a galaxiei noastre, va intalni unul dintre acesti nori uriasi si va intra drept in el. Intr-o asemenea zona de gaze dense, miscarea Soarelui va produce un curent de materie, un vant interstelar, asa cum, atunci cand mergem cu motocicleta, inaintarea acesteia produce o miscare in sens opus a aerului - ceea ce simtim noi ca fiind vantul ce ne bate in fata.


In heliopauza, vantul solar nu va mai intalni, asadar, un mediu interstelar aproape vid, ci unul dens populat cu materie. Particulele incarcate electric vor fi respinse de cele din vantul solar, dar particulele neutre, precum praful, vor patrunde in heliosfera. Pamantul se va afla chiar in zona de contact (sau de conflict), unde se infrunta cele doua vanturi. Planeta noastra va fi, asadar, bombardata de tot ceea ce se misca pe-acolo: particule incarcate electric (care, probabil, vor fi respinse in mare masura de atmosfera terestra) si praf. Ei, si tocmai praful va fi problema.


Datorita gravitatiei, acesta va tinde sa se acumuleze in jurul Soarelui, corpul ceresc cel mai mare (si care exercita, prin urmare, cea mai puternica atractie gravitationala) din sistemul solar. Dar Soarele se afla in continua miscare, asa ca praful se va tari in urma lui formand o trena ca o coada de cometa. Iar biet Pamantul nostru, cum se invarte el mereu in jurul Soarelui, va fi bombardat mai tot anul de particule - mai rare, dar destule -, iar o data pe an, cand va trece fix prin coada densa a Soarelui, va fi invaluit de un nor greu de pulbere cosmica. Si nu va fi nici o placere. Acest praf va impiedica radiatia solara sa ajunga la Pamant si sa-l incalzeasca asa cum face de miliarde de ani.


Totusi, nu este cazul sa luam prea in serios ipoteza anuntata de astrofizicienii francezi. Este foarte greu sa prevezi ce se va intampla peste doua milioane ani, sa calculezi consecintele intrarii Soarelui intr-un nor de praf cosmic si sa stabilesti masura in care heliosfera ne va proteja de amenintarile mediului interstelar.


Concluzie: intervalul de timp in care vom trece de la clima actuala - care, sa recunoastem, e destul de placuta in zona temperata - la o iarna grea si nesfarsita variaza, dupa cum se vede, foarte mult. Unii spun ca iarna "aceea" va veni cam in doua milioane ani. Cei mai pesimisti o "asteapta" in numai 100-150 ani. Fata de atata imprecizie, ce-ar mai fi de spus? Important e sa avem timp sa ne cumparam ce ne trebuie si, mai ales, sa ne obisnuim cu ideea. Si cu frigul.

Sursa: www.Geticul.blogspot.com

Cum functioneaza moartea

Pentru unii dintre noi, moartea este un lucru pe care l-am vazut doar pe micile ecrane. Perceptiile noastre despre moarte au fost conturate de catre actori care se lupta dramatic cu moartea pe patul de moarte, sau baietii rai care isi primesc recompensa la finalul filmului pentru faptele ce l-au facut celor buni,si sunt ciuruiti de gloante.

Despre moarte auzim si in stirile din fiecare zi:de la omul de rand care moare impuscat pe strazi in urma unui jaf,altul injunghiat in inima intr-un restaurant,pana la celebritati care au luat o supradoza,si nu in ultimul rand atacurile teroriste care deja au devenit ceva la ordinea zilei. Moartea este ceva despre care invata si studentii la orele de istorie,incercand sa inteleaga impactul a milioane de morti din cauza razboaielor,maladiilor,dezastrelor naturale,sau a lagarelor de concentrare.

Altii dintre noi au intalnit moartea intr-un mod mai personal.Am pierdut bunici si parinti din cauza bolilor degenerative,am pierdut frati si prieteni in accidente de masina,sau am cunoscut persoane care s-au aflat la locul nepotrivit,in momentul nepotrivit.De multe ori nu pare a fi cinstit sa moara cineva.De asemenea poate parea nefiresc pentru ca din momentul nasterii,depunem eforturi mari pentru a preveni moartea.In copilarie primim vaccinuri pentru a nu ne imbolnavi,primim instructiuni stricte ca inainte de a traversa strada sa privim in stanga si in dreapta,si suntem incurajati sa bem lapte pentru ca ne face bine.Pe parcurs ce devenim adolescenti,invatam despre factorii de risc care ne scurteaza viata,de la fumat si abuzul de alcool,pana la sexul neprotejat si viatza dezordonata.Iar cand suntem adulti incepem sa luam vitamine si suplimante,si ne inscriem in programe bizare de exercitii fizice si regimuri alimentare,toate pentru a incerca sa inselam moartea.

Insa lupta impotriva mortii nu este o batalie pe care o putem castiga.Mai degrabe,moartea este un fenomen foarte natural a vietii noastre,care apare la unii mai curand,la altii mai tarziu,pentru ca trupurile noastre nu sunt facute sa dureze la nesfarsit.Fara caracterul prematur a mortii,noi oamenii nu am mai prea face nimic toata ziua.Astfel,moartea ne preseaza,si nu ne simtim niciodata pregatiti sa ne ia.Moartea este o "afacere" misterioasa--singurii care stiu ceva despre ea nu mai sunt printre noi sa ne impartaseasca acest lucru.

Ce este moartea?

De-a lungul timpului moartea a fost definita in mai multe feluri. In prima editie Enciclopedia Britannica, moartea a fost sumarizata ca si "despartirea sufletului de trup", iar aceasta definitie reflecta asupra faptului ca viziunea noastra asupra mortii este legata de credintele noastre religioase. Dupa 15 editii,definitia a fost de 30 de ori mai lunga. Aceea crestere este de fapt datorita intelegerii mai in profunzime a corpului omenesc. Insa din punct de vedere pur biologic, moartea nu este deloc usor de inteles; de fapt avansurile tehnologice si medicale nu au ajuns decat in punctul de a putea determina daca o persoana este decedata sau nu.

Nu vreau sa spun ca determinarea mortii fara tehnologia medicala ar fi usoara. Imagineaza-ti pentru un moment ca traiest cu sute de ani in urma. Esti acasa cu matriarhul familiaei, care pare a fi mort. Nu soliciti ajutorul unui doctor;mai degraba chemi preotul sa determine cauza decesului. Familia si preotul nu au decat indicii exterioare ca persoana este moarta. Poate ai fi tinut o oglinda la gura persoanei,sau o pana in fata nasului. Daca oglinda nu s-a aburit, sau pana nu s-a miscat,atunci persoana este considerata moarta.

Pe parcurs, in secolul 18 se stiau deja destule despre anatomia omului pentru a verifica bataile inimii,insa stetoscopul a aparut cu multe decenii in urma.Pe vremea aceea se verifica daca o persoana este decedata cu asa numitul test Balfour.Cu ajutorul unui ac subtire se strapunge pielea,si se infinge acul in inima.Pe capatul celalat se lega un mic stegulet,pentru a vedea daca bate inima.

Cu timpul oamenii au realizat ca si in cazul in care semnele exterioare de viata,de exemplu respiratia si bataile inimii nu mai exista,mai exista sanse ca persoana sa nu fie decedata.De fapt au inceput sa circule povestiri cum ca o persoana poate fi ingropata de viu,daca nu se diagnosticheaza corect.atunci a devenit moarte in unele cazuri revocabila.

Azi,stim ca exista tehnologii care intr-adevar fac ca in unele cazuri moartea sa fie anulabila.Daca o persoana nu mai respira,atunci poate fi conectata la un aparat care o ajuta in acest proces.De asemenea avem aparate avansate care pot tine o persoana in viata si in conditii mai extreme,daca definesti viata dupa pulsul persoanei.

Insa doctorii si familiile au inceput sa creada ca poate pulsul nu era indeajuns pentru a considera o persoana vie.Au existat cativa pacienti care niciodata nu si-au revenit dupa ce au fost conectati la aparatura.doctorii au inceput sa foloseasca termeni de genul "stare vegetativa persistenta" si "coma ireversibila".In 1958,neurologii francezi au numit aceasta stare "coma depasse" sau coma depasita in limba romana.

Acesti oameni nu si-au mai revenit,pentru ca creierul lor era prea distrus.Cam prin acelasi perioada,doctorii au descoperit cum sa faca transplanturi de organe in persoanele care erau pe moarte din anumite motive,prelungind viata acestora.Insa au avut o problema--nu aveau destule organe pentru transplant.

Definitia decesului

Iata situatia din anii '60:Doctorii au avut puterea de a transplanta organe si sa ofere inca o sansa de viata celor suferind.In acelasi timp,au avut si pacienti care aveau organe potrivite pentru transplant,care erau conectati la aparate pentru a fi tinuti in viata,si pareau sa nu isi mai revina niciodata.In 1968,Harvard Medical School a redefinit moartea ca si degradare ireversibila a creierului,sau moarte cerebrala.

Intr-un fel,aceasta definitie este destul de aproape de definitia facuta prima data de catre Enciclopedia Britannica,daca consideram sufletul fateta pentru ceea ce face din om o fiinta unica si umana.Comitetul de la harvard,a declarat ca persoana este decedata cand memoriile,personalitatea,situata in creier,sunt intr-un mod irecuperabil duse.

Creierul cortical,sau scoarta cerebrala,este partea unde acele memorii si personalitatea este stocata,iar unii au argumentat ca o leziune majora in aceea parte se poate califica ca si moarte cerebrala.Totusi,cele mai multe tari dezvoltate au semnat pentru definitia legala a mortii cerebrale care considera degradarea intregului creier,inclusiv partile care controleaza vorbirea ,respiratia,si miscarea.

Folosirea creierului ca si reper pentru definitia decesului a prezentat multe dificultati. Poate fi greu pentru prieteni si familie sa auda ca persoane iubita este moarta ,cand ei pot vedea aceea persoana cum respira, si la atingere trupul acestuia este cald,chiar daca aceste stari sunt mentinute de catre apartura. Unii oameni chiar au argumentat ca aceasta definitie a decesului a fost dezvoltata din cauza lipsei organelor donate, iar despre cat de multa patrte din creier trebuie sa moara pentru a defini decesul inca cauzeaza discutii in bio-etica si lumea mediciilor.

Iar tehnologia intotdeauna complica verdictul de deces,pentru ca masinariile noi sunt capabile sa gaseasca chiar si cea mai mica activitate cerebrela.Cand copilul tau este conectat la aparatura de sustinere a formelor vitale,chiar si cea mai mica activitate cerebrala poate fi o speranta.Si cum in fiecare zi se fac avansuri in stiinta neurologiei,oare merita sa tii pe cineva sub aparature pana ce medicina gaseste o metoda de vindecare?Voi mai scrie despre aceste probleme etice mai tarziu,acum voi reveni la procesul de deces.

Chiar daca definitia legala pentru deces este legata de moartea cerebrala,foarte rar vei auzi despre moartea cerebrala ca si cauza mortii.De cele mai multe ori cauza decesului este atacul de cord,cancerul,sau atacul cerebral.Evenimentele care cauzeaza moartea pot fi categorizate in trei categorii:moarte accidentala,care sunt rezultatul unei lovituri cauzate de un accident;moarte violenta,din cauza uciderii sau sinuciderii;si moarte naturala,ceea ce include boli si decese care apar din cauza varstei inaintate.

Cu ajutorul medicinii moderne,am invins multe boli infectioase care inainte erau boli incurabile,si am inbunatatit conditiile sanitare care mai demult puteau cauza moartea.Insa,si in zilele n oastre exista zone unde conditiile de igiena sunt precare,ceea ce duce la multe decese din aceste motive.Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii,in tarile sarace,boli precum HIV/SIDA,si boli diareice sunt principala cauza de morbiditate,in timp ce in tarile dezvoltate cele cinci principale cauze sunt:boli coronariene,atacul cerebral,
cancerul pulmonar,infectii respiratorii mai mici,si boli pulmonare.

In zilele noastre,oamenii in tarile dezvoltate traiesc mai mult.Insa cu aceasta binecuvantare a unei vieti prelungite,apare o alta cauza a decesului:bolile degenerative.Asadar,in timp ce accidentele intotdeauna vor cauza decese,marea majoritate nu vom muri instantaneu,ci va fi un proces mai lent.

La capatul drumului

Tehnologia ne ajuta sa traim mai mult,insa ne schimba si modul in care murim.Fiecare respiratie ne furnizeaza oxigenul necesar supravieturii organismului.Pur si simplu,decesul va incepe in momentul in care organismul nu primeste oxigenul necesar supravieturii.

Fiecare tip de celula moare la un anumit interval de timp dupa ce este privat de oxigen.Celulele creierului necesita o cantitate enorma de oxigen,insa inmagazineaza foarte putin pentru rezerva,astfel orice limitare a oxigenului inspre creier are ca si rezultat moartea celulelor in cateva minute (intre 3 si 7 minute).De aceea un atac cerebral poate ucide atat de repede.

Cand circulatia sangelui inspre inima este blocata,apare atacul de cord,cee ce de asemenea poate sa ucida foarte repede.Trupurile noastre nu sunt facute sa dureze pentru totdeauna,astfel uneori sistemele trupului par sa se "uzeze".Cand moare cineva din cauza varstei foarte inaintate,in principiu ceea ce vezi este efectul uzurii acestor sisteme.

Exista niste semne exterioare care indica incetinirea sistemelor care mentin o persoana batrana in viata.Persoana va incepe sa doarma mai mult,pentru a conserva putina energie pe care o are.Cand aceasta energie nu mai este,individul isi poate pierde dorinta de a manca sau de a bea apa.Inghititul devine foarte greu,si gura persoanei devine mai uscata,deci fortand persoana sa manance poate provoca inecarea.Persoana respectiva incepe sa isi piarda controlul asupra vezicii urinare si intestine,insa "accidente" se vor intampla mai rar pentru ca si functiile gastrointestinale incep sa cedeze si sa functioneze mai lent,din cauza ca persoana consuma mai putin.

Orice durere pe care o simte persoana in aceste momente,de obiciei pot fi atenuate de catre un doctor in anumite feluri,insa aceste ultime clipe din viata unui om pot fi foarte greu de monitorizat.Stadiul de chiar inainte de deces se numeste faza agonala.Persoana pe moarte in multe cazuri este dezorientata,si va parea ca el sau ea nu isi gaseste comfortul.Cateodata va avea probleme de respiratie,ca si cum nu ar primi aer.De asemenea pot fi pauze mari intre respiratii obosite,ce se aud mai tare.Daca persoana are adunata apa in plamani,atunci acumularea poate provoca o respiratie cu un sunet care mai este numit si huruitul mortii.Din momentul in care celulele din corp incep sa piarda legatura,persoana va incepe sa aiba convulsii sau spasme musculare.

Nu se stie exact ce simte persoana in acest moment,desi cei care au avut experiente"Near Death"(aproape de moarte) afirma ca acest proces nu este dureros.Experientele "Near Death" par sa aiba cativa caracteristici comuni,inclusiv senzatia de pace si bunastare,senzatia de separare de trupul fizic,si senzatia de iesire din intuneric si intrarea in lumina.In urmatoarele saptamani voi scrie mai in amanunte si despre acest lucru.

Unii doctori cred ca acest lucru se intampla din cauza endorfinelor pe care trupul le elibereaza in acel moment al mortii.Cand inima si respiratia se opreste,persoana este in moarte clinica.In corp nu este circulatie sanguina,deci nu este ce sa transporte oxigenul in celule.Insa moarte clinica este un punct care este reversibil,adica persoana mai poate fi readusa la viata cu ajutorul aparatelor de resuscitare si de sustinere a vietii.

Punctul din care nu se mai poate intorce este moartea biologica,ceea ce apare de la 4 pana la 6 minute dupa moartea clinica.Doar atata timp le trebuie celulelor creierului pentru a incepe sa moara,dupa ce s-a oprit inima,si nu mai primesc oxigen.Resuscitarea este imposibila incepand din acest moment.

Ceea ce se intampla cu "spiritul" persoanei dupa acest punct depinde de credintele tale religioase si culturale.

Corpul de dupa moarte

Dupa ce inima se opreste,imediat corpul va incepe sa se raceasca.Aceasta faza este cunoscuta ca si "algor mortis",sau racirea cadavrului.Cu fiecare ora ce trece,temperatura corpului va scadea cu 0.83 grade Celsius,pana ce va atinge temperatura camerei.In acelasi timp,fara circulatie,sangele va incepe sa se depuna si sa se aseze.Rigor mortis,sau intarirea corpului,incepe in aproximativ 6 sau 7 ore dupa deces.

In timp ce corpul omului este mort,sunt celule care mai sunt vii.De exemplu,celulele pielii mai sunt vii timp de pana la 24 ore dupa moarte.Insa mai sunt si alte lucruri care sunt vii si vor produce descompunerea sau putrefactia cadavrului.Aici vorbim despre organisme mici care traiesc in intestine.

La cateva zile dupa deces,aceste bacterii si enzime vor incepe sa descompuna "gazda" lor.Pancreasul are atat de multe astfel de bacterii incat se autodigera.In timp ce aceste organisme isi fac drumul catre organele cadavrului,cadavrul va deveni decolorat,mai intai va fi verde,apoi violet,iar la urma negru.daca nu poti vedea schimbarea de culoare,in curand vei simti ca acele bacterii lucreaza,pentru ca ele creaza gaze care miroase oribil.Pe langa acel miros oribil,acel gaz va produce o presiune in interiorul corpului,cauzand umflarea cadavrului,iesirea ochilor din orbita,si umflarea limbii .Au existat cazuri in care aceste gaze au produs "aruncarea" fatului din cadavrul in proces de descompunere a unei femei decedate.

Dupa o saptamana,pielea este basicata,chiar si cea mai mica atingere o poate destrama.Dupa o luna va incepe sa cada,parul,unghiile si dinti.Multa lume nu stie faptul ca teoria care afirma ca parul si unghiile inca mai cresc dupa moarte este total falsa.Aceste afirmatii se datoreaza unei iluzii optice.Parul si unghiile doar par mai mari din cauza ca pielea si restul trupului se usca si se fac mai mici.Organele interne deja sunt lichefiate,ceea ce va umfla cadavrul pana ce acesta se va desface.In acest moment mai ramane scheletul.

Majoritatea dintre noi nu pot vedea acest proces,deoarece si legea ne spune ca trebuie sa facem ceva cu acel cadavru.Sunt mai multe posibilitati:poti sa alegi un sicriu pentru cadavru,sau o urna pentru cenusa.De asemenea cadavrele mai pot fi si imbalsamate,mumificate,sau inghetate.In unele zone a planetei se mai practica ritualuri de canibalism,in timp ce alte culturi lasa cadavrul expus elementelor naturii si animalelor.In afara cazului in care cadavrul este mumificat sau imbalsamat,el se descompune in modul descris mai sus.Oricum,ingroparea in sicriu incetineste acel proces,in acest caz fiind un factor important si tipul de sol in care este pus sicriul.

Modul de ingropare a cadavrului varieaza in functie de cultura si religie.In unele culturi mai vechi,mortul era ingropat impreuna cu obiectul lui favorit,cateodata chiar cu persoana iubita.Cateodata razboinicii erau ingropati in pozitia verticala,pregatiti pentru actiune pentru totdeauna.Evreii ortodocsi isi ingroapa mortii chiar in ziua decesului,iar Budistii cred ca constiinta sta in organism timp de trei zile.Hinduistii sunt crematoriati,pentru ca se crede ca arzand se elibereaza sufletul de trup,in timp ce Romano-Catolicii privesc cu asprime asupra acestui lucru din cauza respectului pentru trup,care este simbolul vietii umane.

Civilizatia Maya

Civilizatia Maya a trait in America Centrala in zona in care exista in zilele nostre Yucatan, Guatemala, Belize si partea de sud a Mexicului - provinciile Chiapas si Tabasco. Suprafata, aflata la sudul Tropicului Racului si la nordul Ecuatorului, are cam 900 kilometri de la nord la sud si 550 kilometri de la est la vest. Cultura lor era inca a pietrei, desi stiau sa lucreze cu carbunii si aurul.
Civilizatia Maya Maya ramane in continuare o civilizatie misterioasa, aparuta din neant si cu o origine inca nedeslusita, la fel ca in cazul Sumerului, Indului sau Egiptului Antic. O civilizatie cu un calendar inexplicabil de asemanator cu cel al dacilor, cu date cosmice calculate pana la milioane de ani in trecut, deci avand cunostiinte astronomice extraordinar de avansate. 
Civilizatia Maya adica maiasii reprezentau numerele pe baza numarului 20. Astfel ei reprezentau sistemul numerelor prin puncte si linii: un punct insemna 1, o linie insemna 5. Utilizand baza 20 ei puteau reprezenta numere foarte mari. Numerele erau scrise de jos in sus. Era deci foarte usor sa adune si sa scada, dar nu foloseau fractii.Desi extraordinar de exact, calendarul mayas se opreste in 22 decembrie 2012! Aceasta data obsedeaza omenirea de cateva secole si i s-au cautat diverse explicatii, majoritatea de esenta religioasa, mai ales ca unele pasaje ofera argumente in acest sens. Vom vedea, insa, ca Sfarsitul Timpului nu este si Sfarsitul Lumii, cum gresit s-a inteles si transmis prin Biblie. Schimbarile care se asteapta in 2012 vor modifica total viata pe Terra si omenirea insasi. 

Marte planeta de ghiata!

E mai prafuita decat un drum de tara, mai seaca decat un martini sec, mai rece decat sarutul mortii.

Ca mai toata planeta, aceasta campie ca de zahar ars este neospitaliera, pustie, veche, sincer vorbind, destul de plictisitoare. Dar cateva sute de metri spre sud, dupa un sir de movile joase si accidentate, peisajul se schimba. Movilele formeaza o creasta, care se curbeaza usor spre est si se inalta vertiginos spre sud-vest.

Dincolo de ea, terenul se rupe intr-o panta abrupta. Este marginea unui crater. La circa 800 de metri mai jos, fundul acestuia este brazdat si valurit, in forme concentrice. Arata ca un teren pe care ceva l-a arat de curand. Sau inca il mai ara!


Si mai exista si alte dovezi ale miscarilor: un strat neted ce acoperea candva versantul craterului s-a desprins si a alunecat spre fundul incretit al acestuia. Albii de torente cu malurile rotunjite brazdeaza acelasi strat neted, iar pe panta de sub ele s-au format niste limbi prelungi de cine-stie-ce.


Asemenea peisaje schimba viziunea geologilor despre Marte. Multa vreme, ei au fost fascinati de trecutul sau indepartat. Acum ei sunt si mai intrigati de misterioasele procese care-i modeleaza prezentul, in mare parte datorita, se pare, ghetii aparente.

In sine, gheata martiana nu este o noutate; de multi ani, geologii se asteapta sa o gaseasca in solul planetei, la latitudini mari si medii. Emotia vine de la banuiala ca gheata nu sta acolo, pur si simplu, ci joaca un rol dinamic. Ca se misca din loc in loc, in jurul globului. Ca remodeleaza relieful suprafetei. Si ca, uneori, poate produce urme firave de apa lichida.


Trei sonde sunt programate sa aterizeze pe Marte: una la 25 decembrie 2003, iar celelalte doua in luna urmatoare. Deviza sub care NASA isi desfasoara actuala explorare a planetei este "sa cautam apa" - pentru ca, acolo unde e apa, ar putea exista probabil si viata.


Sursa:http://www.natgeo.ro/

Cum se naste un bebelus?

Raspunsul este aici:

RECORDURI VECHI SI NOI

25 de ore de vorbit
Un neo-zeelandez de 64 de ani a stabilit recent un nou record mondial la categoria . Timp de 25 de ore, oratorul a vorbit singur, in prezenta trimisilor Cartii Recordurilor, pe o tema extrem de vasta: viata. Potrivit regulilor stabilite de cei care i-au omologat recordul, neo-zeelandezul nu a avut voie sa se opreasca decat pentru 15 minute la un interval de timp de opt ore, pentru a bea apa si a manca ceva, iar din patru in patru ore, timp de cinci minute, pentru a-si face nevoile.
37 de ani de dans
Erneste Debituba danseza frenetic de aproape 37 de ani. Danezul de 54 de ani nu se opreste decat pentru a manca, a bea apa, a-si face nevoile si a se culca putin, dupa care isi reia obsedantul dans. Ceea ce la inceput nu era decat o simpla pasiune, s-a transformat in timp on obsesie si ulterior in boala psihica. Pentru a-l scapa de acest cosmar, consilierii psihologici la care a apelat l-au sfatuit sa devina animator de petreceri, sperand ca, astfel, Erneste va sfarsi prin a se satura pana peste cap de muzica si dans. Dar, n-a fost asa!... si de mai bine de 17 ani Erneste este animatorul petrecerilor dansante ce au loc in fiecare zi in camera sa dintr-un spital de nebuni din apropiere de Copenhaga
518 ore pe Internet
Se vorbeste de catva timp si in Romania de asa-numitul fenomen al cyber-dependentei. Subiectii atinsi de acest sindrom devin incapabili sa petreaca lungi perioade de timp fara sa navigheze pe Internet si atunci cand au ocazia stau ore in sir, uitand complet de foame, sete sau alte necesitati fiziologice. Unele cazuri depasesc cu mult simpla pasiune pentru un anumit domeniu. Spre exemplu, francezul Bertrand Lariviere, un tanar de 29 de ani, si-a petrecut 518 ore conectat la Internet, stabilind astfel un nou record mondial.In cursul sejurului sau record pe Internet, Bertrand a discutat cu aproximativ 2.395 de persoane diferite, a schimbat sau vizualizat peste 38.200 de imagini si a vizitat circa 487 situri cu caracter pornografic. Dupa aceasta nebunie cybernetica, din care a fost "salvat" de un vecin, Larviere a dormit timp de 4 zile si 4 nopti, dupa care s-a grabit sa mearga la serviciu pentru a vedea daca, data fiind absenta sa neanuntata, nu a fost dat afara. Bineinteles ca fusese concediat!...
100 papagali, 108 pisici, 168 porumbei si 17 turturele in 2 rulote
Marii iubitori de animale, trei prieteni din Brayton Valley, SUA, au stras in rulotele in care locuiau nu mai putin de 100 papagali, 108 pisici, 168 porumbei si 17 turturele. Numai ca aglomeratia din rulotele celor trei inimosi nu prea a fost pe placul unei asociatii pentru protejarea animalelor, care i-a dat in judecata sustinand ca inghesuiala in care traiesc respectivele inaripate le expune continuu ... stresului. Asa se face ca dupa ce au fost adusi in fata tribunalului, cei trei prieteni au fost amendati cu 40 de dolari fiecare pentru ca au cauzat disconfort animalelor si li s-a interzis pe viata sa mai adaposteasca in rulotele lor mai mult de o pisica si patru pasari de persoana.

Broastele , pe cale de disparitie

In ziua de azi este foarte improbabil sa fim martori la disparitia unei intregi clase de animale.Nu am fost prezenti in momentul in care au disparut dinozaurii,iar pasarea dodo a fost doar o specie de pasari care nu mai exista in prezent-insa este doar o specie,nu e ca si cum toate pasarile ar fi disparut.Insa,potrivit mai multor oameni de stiinta care se ocupa cu conservarea biodiversitatii,exact acest lucru se intampla cu amfibienii in ziua de azi:Broastele,si restul speciilor din clasa amfibienilor sunt pe cale de disparitie,asta in cazul in care cei care se ocupa cu conservarea speciilor nu iau masuri urgente.



de fapt numarul animalelor din clasa amfibienilor este in scaderede ceva timp.Poluarea,incalzirea globala,si distrugerea mediului natural de catre omul modern a tras clopotele deja cu ceva timp in urma.In special broastele au suferit cele mai mari "pierderi",in ultimii 10 ani disparand aproximativ 170 de specii.iar alte 1900 de specii sunt in pericol,ceea ce inseamna ca pericolul extinctiei este iminent.
insa doar o parte din aceste distrugeri este facuta de catre om.O ciuperca parazitara care a fost idetificata in ultima decada,care este in mare parte responsabila pentru accelerarea extinctiei populatiilor de broaste din intreaga lume.

Ciuperca Chytrid inveleste pielea broastei,din cauza care porii pielii nu mai functioneaza.Pentru ca broasca se bazeaza pe pielea ei poroasa pentru a se hidrata,si pentru a ajuta respiratia,ciuperca impiedica hidratarea brostii,si ii ingreuneaza respiratia.in final,broasca moare din cauza deshidratarii.

Oamenii de stiinta cred ca aceasta ciuperca a inceput a se raspandi in anii 40' ,cand broasca Africana cu gheare--una dintre singurele specii cunoscute ca fiind imune efectelor ciupercii--a fost transportata si raspandita in toata lumea pentru cercetari medicala.Broastele cu gheare americane isi depun ouale in momentul in care sunt injectate cu urina unei femei(femeie,om) insarcinate.Estee o posibilitate ca Ciuperca Africana sa fi atacat si alte specii de broaste,care nu erau imune in fata lor.Descoperirea ciupercii chytrid si a efectelor devastatoare a acesteia au condus la initierea unui program de 500 de milioane de dolari numit proiectul Arca Amfibienilor.
Cei de la Arca Amfibienilor apeleaza la gradinile zologice si aquariumuri de pe glob,pentru a lua din salbaticie 500 de membri din cel putin o specie a clasei amfibienilor.
Cei de la gradina zoologica vor "curata" fiecare animal,pentru a se asigura ca ciuperca,in cazul in care este prezenta,nu va ajunge intre populatia protejata.Apoi izoleaza populatia.
Ideea este sa salveze membrii din fiecare cele 6000 de specii ramase,pana cand stiinta va gasi o metoda pentru a opri raspandirea ciupercii in salbaticie.
De indata ce ciuperca a fost controlata,gradinile zoologice vor elibera animalele in salbaticie.oamenii de stiinta privesc aceasta actiune ca si un pas absolut necesar pentru a fi siguri ca urmatoarea generatie de oameni vor stii "cum suna" o broasca;ca America de Sud nu va fi coplesita de catre tantari purtatori de maladii,si ca medicamentele care salveaza multe vieti vor mai fi extrase din broaste.Cel putin un ingredient din componentele analgezicelor sunt bazate pe substante extrase din broaste,iar cercetatorii au descoperit in aceste animale un compus chimic care pare sa aiba efecte anti-HIV.

Exista rapoarte potrivit carora doua treimi din mai multe specii amfibiene din America centrala si de Sud,sunt extinse.Specia de broasca de munte cu picioare galbene (Rana Mucosa in latina) aproape a disparut din Parcul National Yellowstone,iar cea mai mare parte a broastelor din aceasta specie care a mai ramas,sunt contaminate cu ciuperca.In Japonia,s-a inregistrat primul caz de contaminare cu fungus in anul 2007.

Aurora Boreala

Tradus de pe Howstuffworks.com

Aurora boreala

Aurora borealis (Luminile Nordului) si aurora australis (luminile sudului) intotdeauna au oferit o priveliste uimitoare,iar foarte multi oameni calatoresc mii de kilometri doar pentru a vedea spectacolul de lumini colorate in atmosfera pamantului.Aceste spectacole de lumini,atat in zona polului magnetic nordic (aurora borealis) cat si in zona polului magnetic sudic (aurora australis) apar in momentul in care electroni foarte incarcati provenind din furtuna solara interactioneaza cu diverse elemente din atmosfera pamantului.Furtuna solara se indeparteaza de la soare cu o viteza de aproape 2 milioane de kilometrii pe ora.Cand ajung la planeta noastra,aproximativ dupa 40 de ore dupa ce au parasit soarele,aceste unde electromagnetice extreme urmaresc liniile undelor magnetice al Pamantului,si traverseaza magnetosfera,o zona incarcata de campuri magnetice si electromagnetice intense, sub forma de "lacrima".

In timp ce electronii vor intra in atmosfera,se vor cocni de atomii de oxigen si azot la altitudini intre 32 si 320 km deasupra pamantului.Culoarea aurorei depinde de tipul de atomi (oxigen sau azot) care este lovit,si altitudinea la care are loc ciocnirea.

• Verde-oxigen,pana la 240 km altitudine
• Rosu-oxigen,peste 240 km altitudine
• Albastru-azot,pana la 96 km altitudine
  
• Mov/violet-azot,peste 96 km altitudine
  

Campurile magnetice si electrice interactioneaza unul cu altul,in combinatii constant schimbatoare.Aceste comutari si combinatii au ca efect impresionanta priveliste al "dansului" aurorelor,miscandu-se impreuna cu curentii atmosferici care pot ajunge la 20.000.000 de amperi,la 50.000 volti.

Aurorele de obiciei au loc de-a lungul "ovalelor aurorelor",care se situeaza pe polii magnetici (atentie,nu polii geografici) a planetei,ceea ce corespunde cu cercurile arctice si Antarctice.In anumite perioade,luminile pot fi vazute si mai inspre sud,mai ales cand sunt multe pete solare.Petele solare urmeza un ciclu de 11 ani,adica sunt mai intense in fiecare al 11-lea an.Urmatorii ani in care petele solare vor fi cele mai evidente sunt 2011 si 2012,ani in care vor fi oportunitati de a vedea aurore boreale in afara zonelor in care apar de obiciei.

Sunt multe povesti si mituri ,care relateaza despre niste sunete aparte care s-au auzit in timpul aurorelor boreale,insa nu exista dovezi concrete.
Oamenii de stiinta nu isi pot da seama ce ar putea crea sunete in timpul aurorei.

Casa inteligenta

Cateodata,in timp ce nu esti acasa acasa,nelinistea iti deranjeaza mintea.Ai oprit aragazul?Ai pornit alarma?Copii isi fac temele sau se uita la televizor?

Cu o locuinta inteligenta,ai putea elimina aceste intrebari,cu o simpla navigare pe net.Cand esti acasa,casa are grija sa-ti redea muzica ta favorita ori de cate ori intrii,sau sa stinga automat lumina cuand te uiti la un film.E magie?Nu ,e casa automatizata.Casele inteligente conecteaza toate dispozitivele electronice una cu alta pentru a putea comunica intre ele,si cu tine.

Orice obiect din casa ta care foloseste electricitate poate fi instalata in reteaua casei inteligente.Fie ca dai comanda prin voce,prin telecomanda,sau prin calcultor,casa reactioneaza.
Cele mai multe aplicatii sunt in legatura cu iluminatul,securitatea,divertisment,si reglarea temperaturii.

Ideea casei inteligente va duce cu gandul la casa personajelor Jetson,sau poate casa lui Bill Gates,care a cheltuit peste 100 milioane de dolari,pentru constructia casei sale inteligente.Candva accesibila doar celor bogati,casele inteligente si automatizariile caminului devin tot mai raspandite.

In Casa lui Bill GatesCasa presedintelui Microsoft Bill Gates langa Seattle,Wash.,s-ar putea sa fie cea mai faimoasa casa inteligenta existenta.De fiecare membru din interiorul casei este atasat un microchip.In functie de cum intra si iasa dintr-o camera,luminiile se aprind si se sting.Melodia favorita a fiecarei persoane ii urmareste prin casa.Cipul inregistreaza si invata tot ceea ce faci,si face ajustari astfel incat sa iti fie pe plac.Cand doua persoane intra intr-o camera,sistemul incearca sa gaseasca ceva ce le place amandouara.

Iarna nucleara

Fie ea paranoia sau o perspectiva aspra,oamenii s-au gandit de mult timp la posibilitatea ca sfarsitul lumii nu va fi rezultatul zeiilor care se razboiesc sau a unor accidente cosmice,ci ea va fi provocata de insusi rasa umana,datorita tendintelor noastre autodistructive.
Candva nomazi in salbaticia primordiala,am urcat pe o scara technologica deosebita,declarandu-ne stapanii planetei.Insa pentru cat timp putem domina peste mosia noastra fara a ne autodistruge?Cum am vazut si in filmul facut in anul 1968 "2001: A Space Odyssey",daca unei maimute ii dai un os mai mare,va bate o alta maimuta pana la moarte.Contopit genetic cu trecutul nostru salbatic si primitiv,am venit pe o carare imbibata in sange de-a lungul secolelor.Am distrus civilizatii,am purtat razboaie,am ranit suprafata pamantului cu progresul nostru--iar armele noastre au devenit tot mai puternice.

Dupa primul test de succes a unei bombe atomice din 16 iulie,1945,directorul Proiectului Manhatan(program american nuclear),J. Robert Oppenheimer a relatat despre efectele cumplite,mai tarziu citand spusele lui Bhagavad Gita:"Acum am devenit moartea,distrugatorul lumii"

In deceniile de dupa aceea detonare,omenirea a tremurat de frica,doar ducand gandul la armamentul nuclear.Pe masura ce arsenalul nuclear s-a raspandit tot mai mult in lume,la fel a crescut si teama in privinta unui razboi care s-ar putea dezlantui folosind arme nucleare.Oamenii de stiinta au studiat ramificatiile posibile al unui astfel de razboi,si asa a aparut un nou termen in limbajul omenirii: iarna nucleara.
Inca din anii '80 acest scenariu de groaza a patruns in viziuniile noastre :Brusc,cerul straluceste cu puterea soarelui de o mie de ori.Milioane de vieti se transforma instantaneu in cenusa.In final,pe parcurs ce furtuna nucleara incinereaza orase si paduri,cantitati mari de fum se ridica in atmosfera,inecand planeta in nori negrii de fum si cenusa.
Rezultatul este intuneric chiar si in timpul zilei,temperaturi minime extreme,si eventual moartea vietii pe planeta Pamant.

Razboiul nuclear si atmosfera

In timp ce un atac nuclear ar putea avea ca tinta infrastructura militara sau centrele populatiei unei tari,asaltul ar putea produce pagube semnificative asupra atmosferei pamantului.

Noi oamenii privim aerul ca si ceva firesc,insa atmosfera pamantului este un component vital pentru toate formele de viata de pe aceasta planeta.De fapt oamenii de stiinta cred ca ea a evoluat in starea din prezent impreuna cu organismele unicelulare.Atmosfera ne protejeaza de nivelele periculoase de radiatii solare,dar ii si permite soarelui sa ne incalzeasca lumea.

Razele solare patrund prin atmosfera si ne incalzesc pamantul,care la urma lui emite radiatii terestriale (caldura) ceea ce incalzeste aerul.Daca s-ar ridica o cantitate mare de cenusa si fum de la orasele si paduriile care ard,efectiv s-ar comporta ca si o umbrela,ferind portiuni mari de razele soarelui.Daca diminuezi cantitatea de raze solare care incalzesc pamantul adunci diminuezi temperatura atmosferica-- de asemenea deranjezi procesul de fotosinteza.

Exemple referitor la aceste scenarii au mai fost la o scara mai mica in istorie.Un caz ar fi eruptia vulcanicaKrakatoa ( Indonezia ) din anul 1883,cand cenusa vulcanica in cantitate enorma a fost aruncata in atmosfera,rezultand scaderea temperaturii globale cu 1,2 grade [ sursa:Maynard].Cu decenii in urma in anul 1815,eruptia de la muntele Tambora,tot din indonezia, a blocat indeajuns soarele incat sa provoace ceea ce oamenii au numit "anul fara vara".
In anul urmator,locuitorii SUA au avut de-a face cu ninsori de vara,si temperaturi mai scazute cu 3-6 grade C decat cele obisnuite.Aceasta scadere de temperatura a devastat agricultura,si a cauzat sute de mii de morti--fara a mai numara decedatii din Indonezia.

Unii arheologi presupun ca inainte cu 65 milioane de ani a avut loc o cataclisma si mai mare cand un asteroid a lovit pamantul.Numita "extinctia dintre granitele K-T"(K-T boundary extinction event),unii experti cred ca acest eveniment a aruncat atat de multa cenusa in atmosfera incat rezultatul a fost o iarna necrutatoare.
Premiza este la fel ca si cu iarna nucleara,difera doar metoda prin care canusa si sfaramaturile sunt aruncate in atmosfera.Potrivit unor paleontologi o iarna asemanatoare a produs extinctia dinozauriilor.

Dezastrele naturale nu sunt insa singurii factori schimbatori de temperatura.In 1991,cu putin inainte de Razboiul din Golf Persian,la comanda presedintelui Irakian Saddam Hussein,armata Irakiana a aprins 736 de sonde de petrol din Kuweit.Focul a ars timp de 9 luni,In acest timp temperatura medie locala a scazut cu 10,2 grade C.
Teoreticienii iernii nucleare au facut prognoze "mohorate" in cazul in care un razboi nuclear ar izbucni intre superputeriile nucleare Statele Unite si Rusia.In anii '80 teoreticienii au prezis ierni care dureaza timp de decenii,cu scaderi de temperatura de pana la 40 grade C . O asemenea iarna ar putea termina ceea ce a inceput razboiul n uclear:foamete si moarte pentru supravietuitori.

Previziuni despre extinctie

In cartea "A Path Where No Man Thought"(calea la care nu s-a gandit omenirea),al lui Richard Turco si Carl Sagan,cei doi teoreticieni a iernii nucleare vorbesc despre sase categorii de ierni nucleare,ceea ce ne prezinta un cadru principal pentru intelegerea consecintelor posibile asupra atmosferei in cazul unui razboi modern.

• Iarna nucleara minimala.In cel mai bun caz,un atac mic ar cauza un nor de ramasite si cenusa cea ce ar ecrana o suprafata mica,neavand deloc ,sau avand un impact ecologic foarte mic.In timp ce pagubele din zonele targetate ar fi substantiale,restul lumii nu ar suferi de pe urma atacului.
• Iarna nucleara marginala.Sagan si Turco au prezis un scenariu aspru chiar si pentru o iarna nucleara "marginala".Ei au calculat ca doar cateva detonatii nucleare deasupra centrelor urbane ar putea scadea temperatura in emisfera nordica cu cateva grade C.Productia din agricultura ar avea de suferit,rezultand foamete--mai ales daca ar fi acompaniata si de seceta.In timp ce o cantitate mare de cenusa s-ar aseza pe pamant prin "ploi negre",o mare parte va ramane in atmosfera.Toata portiunea de sub ecuator ar ramane neafectata,din cauza separarii curentiilor emisferici si faptul ca cele mai multe tinte nucleare se afla in Emisfera Nordica.
• Iarna nucleara nominala.Autorii cred ca aceasta clasa de iarna nucleara ar fi un inceput pentru un razboi nuclear la scara complecta,implicand detonarea intre 6000 si 12000 de arme nucleare.Supravietuitorii ar indura ceruri intunecate,seceta prelungita,precipitatii radioactive,si scaderea temperaturii globale cu 1o grade C in emisfera nordica.Lumina soarelui in timpul amiezii ar fi doar la 0 treime fata de inaintea razboiului.In cateva luni,norii si cenusa s-ar imprastia,iar soarele s-ar parea ca arde mult mai puternic decat inainte de razboi.Din cauza ca explozia nucleara ar fi distrus o mare parte din stratul de ozon,cantitati mult mai mari de radiatii solare ar ajunge pe suprafata pamantului.Emisfera Sudica nu ar trece prin schimbari climatice majore.
• Iarna nucleara substantiala.Acest scenariu de dupa un razboi nuclear complect,implica consecinte catastrofale pentru Emisfera Nordica:temperaturi joase extreme,precipitatii radioactive la scara extinsa,poluare,diminuarea stratului de ozon,ploi teribile.Imaginati-va zile intunecate--acum imaginati-va acest lucru persistand timp de mai multi ani.Plantele abia vor mai obtine razele solare atat de indispensabile fotosintezei.Recoltele ar esua,miliarde de oameni ar muri,foarte multe specii s-ar extinge.Chiar daca specia umana ar supravietui,civilzatia pe care o stim azi ar disparea.Efectele devastatoare asupra Emisferei Nordice ar depinde de numarul detonariilor de sub Ecuator.
• Iarna nucleara severa.In acest scenariu mai putin de 1 la suta din lumina soarelui ar ajunge pe pamant,rezultand scaderi extreme de temperatura la nivel global si lumina insuficienta pentru fotosinteza.Pe deasupra,din cauza secetei prelungite si a poluarii productia din agricultura ar ajunge la nivele scazute nemaivazute din Epoca Intunecata (Perioada dintre caderea Romei din secolul al 5lea si "Renasterea")
• Iarna nucleara extrema.In acest "cel mai rau caz" scenariu,sunt detonate aproape toate armele nucleare din lume.Rezultatul ar fi intuneric total in timpul amiezii.Viata ar disparea aproape complect in acest mormant negru,racoros si neprietenos numit Terra.
  

Oricum,iarna nucleara este mai mult o teorie--insa una controversata.Sa vedem in continuare cum a evoluat aceasta teorie pana in zilele noastre.

Controverse despre sfarsitul lumii

Din multe puncte de vedere ,controversele despre iarna nucleara sunt similare controverselor despre incalzirea globala.In ambele cazuri este usor sa clasifici o parte ca fiind alarmista iar cealalta parte sa o acuzi ca fiind neadevarata.De asemenea e usor de a atribui motivatii politice in ambele cazuri.

Atmosfera este un sistem incredibil de complicat.Cand ai 5,5 quadrilioane de gaze,si foarte multi factori locali,globali si extrateresti care impreuna pun in miscare acest sistem,este greu sa intelegi cum functioneaza.Chiar si computerele avansate nu au precizie cand vine vorba de a prognoza vremea pe o perioada mai lunga de cateva zile.Chiar si cele mai mici schimbari pot avea consecinte mari.

In timpul aniilor '70,Academia Nationala de Stiinte(Statele Unite) si U.S. Ofiice of Technology Assesment a facut referire la efectele posibile asupra mediului al unui razboi nuclear,iar in anul 1982,Academia Suedeza de Stiinta a publicat"The Atmosphere after a Nuclear War:Twilight at Noon"(Atmosfera de dupa razboiul nuclear:Crepuscul in timp de amiaza.

Conform acestui raport fumul de la orasele si paduriile care ard diminueaza razele solare--rezultand consecinte periculoase.In 1983,savantul in domeniul atmosferei Richard Turco si astrochimistul Carl Sagan s-au alaturet altor trei oameni de stiinta pentru a publica "Global Atmospheric Consequences of Nuclear Explosions"(consecintele atmosferice globale ale exploziilor nucleare).

Acest articol,cunoscut si sub numele de TTAPS (dupa numele editoriilor Turco,Toon,Ackermann,Pollack si Sagan) a generat multe presiuni si la nivelul mariilor guverne.Statele Unite si Uniunea Sovietica au luat in serios cele scrise,si au luat masuri pentru a calma "degetele de pe tragaciul armelor nucleare" in timpul razboiului rece (Cold War).

Constatariile TTAPS se bizuieau pe computerele de meteorologie din anii '80.Insa in prezent tehnologia aceea este de departe infailibil.In timp ce majoritatea savantiilor sunt de acord cu efectele dezastruoase descrise mai sus,nu toata lumea este de acord cu acest lucru.Autorul Michael Crichton a acuzat TTAPS de speculatii,de publicarea teoriei lor bazandu-se mai mult pe opinia publica si imputerniciri politice decat pe cercetari stiintifice.

Crichton a argumentat faptul ca stiinta bazata pe asemenea lucruri poate avea beneficii materiale in prezent prin vanzarea de carti sau alte beneficii politice,insa pentru viitor poate deveni un precedent periculos.

In 1990,autorii TTAPS au publicat constatariile revizuite bazate pe noi indicii.Rezultatele mult mai moderate au mai calmat criticii,insa au mai fost--si mai sunt voci nemultulite.Aceste neconveniente sunt provocate de patru factori:

* Ce cantitate de material exista pentru a arde in urma unei explozii nucleare?
* Ce cantitate ar ramane in atmosfera ,si ce cantitate ar cadea inapoi pe suprafata pamantului?
* Cata lumina solara ar devia acei nori de fum?
* In ce anotimp ar avea loc atacul?Daca atacul ar avea loc in timpul iernii,rezultatele ar fi la fel de severe?

Pe parcurs ce avansam cu cunostintele privind atmosfera,savantii continua sa adauge noiile informatii perspectivei iernii nucleare.In timp ce ne este usor de a privi scenariul nuclear din posibile razboaie,si sa privim iarna nucleara ca si pe o amenintare din secolul 21,cercetarile recente ne arata ca in aceasta privinta suntem foarte departe de siguranta.

Folosind programe computerizate de monitorizare climatica avansate,oamenii de stiinta Brian Todd si Alan Robock teorizeaza faptul ca,chiar si un razboi nuclear regional ar putea cauza o iarna nucleara marginala pentru toata lumea.Potrivit constatriilor lor din 2007,daca India si Pakistan ar lansa cate 50 de arme nucleare impotriva celuilalt,pe toata planeta s-ar observa scaderi de temperatura medie de pana la 1,25 grade C timp de trei ani,si nori de fum pe tot globul timp de 10 ani. Aceste semnalizari au fost unul din motivele pentru care "Buletinul Savantiilor din domeniul Atomic "(the Bulletin of the Atomic Scientists) au mutat ceasul apocaliptic (voi scrie in curand despre acest "ceas") cu doua minute mai aproape de miexul noptii.

Inca nu suntem de nici un secol in epoca nucleara,dar pana acum am evitat chiar si un razboi nuclear regional.Vom reusi sa ne mentinem in acest fel?Sau va ajunge omenirea sa studieze si sa simta efectele iernii nucleare si in realitate?

Articol original in limba romana,preluat de catre mine pe la inceputul acestui an de pe Howstuffworks.com,si publicat pe un alt blog de-al meu

2012 si sfarsitul lumii

În anul 1976, scriitorul Zecharia Sitchin, scrie o carte intitulată „A douăsprezecea planetă”, în cadrul căreia dezvăluindu-ne că a găsit şi tradus documente sumeriene ce atestă existenţa unei planete denumită Nibiru şi care face o rotaţie completă în jurul Soarelui, o dată la 3600 de ani. Tot aici sunt incluse şi istorioare conform cărora planeta Pământ a fost vizitată de astronauţi aparţinând unei civilizaţii extraterestre, intitulată Anunnaki.
Nancy Lieder, o doamnă ce se autodeclară ca posedând abilităţi psihice deosebite, ne scrie pe site-ul domniei sale, Zetatalk, că fiinţe extraterestre, locuitoare ale unei planete ce orbitează în jurul stelei Zeta Reticuli, au avertizat-o în legatură cu periolul iminent ce îl prezintă planeta Nibiru asupra Pământului şi anume impactul celor două. Iniţial, catastrofa era prevăzută a se produce în luna mai a anului 2003, însă dacă nu s-a întâmplat, data acesteia a fost decalată pentru 21 decembrie 2012 şi asta pentru a coincide cu finalul unui ciclu al calendarului mayaş.
Aşa a început totul. Aşa a început întreaga frenezie a publicului cu privire la anul 2012, cumulul potenţialilor factori ce ar putea concura la dispariţia civilizaţiei umane, făcând posibilă apariţia, în numai ultimele 5 luni, a peste 175 de cărţi care au la bază acest subiect. Să nu uităm de filmul ce şi-a avut premiera in data de13 noiembrie, „2012”, în urma căruia, se aşteaptă încasări record.
Cosmofobia, frica faţă de Cosmos, este un termen inventat de un cercetător NASA, David Morrison. El ne prezintă o listă a fenomenelor astronomice faţă de care oamenii manifestă o intensă îngrijorare, bineînţeles, in acest context, al „fatalităţii” anului 2012:
• Modificări în câmpul magnetic al Soarelui;
• Schimbarea polarităţii câmpului magnetic al Pământului;
• Dispariţia câmpului magnetic al Pământului;
• Furtunile solare;
• Modificări ale sensului de rotaţie al Pământului, atât în jurul axei sale cât şi în jurul Soarelui;
• Alinierea planetelor Jupiter şi Saturn;
• Alinierea Soarelui cu centrul Galaxiei;
• Modificări ale ecuatorului galactic;
• Gaura neagră din centrul Galaxiei;
• Găurile negre în general;
• Un impact al Pământului cu asteroidul Apophis, cu asteroidului FX sau cu planeta pitică Eris;
• Impactul cu Soarele al unei planete sinucigaşe;
• Explozia unei supernove sau a uneia din stelele: Betelgeuse, Eta Carinae, Antares, WR 104.
Este indusă ideea că o schimbare a polarităţii câmpului magnetic al Pământului, conduce şi la modificarea sensului mişcării de rotaţie. O schimbare a mişcării de rotaţie a Pământului este imposibilă. Nu s-a întâmplat şi nici nu se va întâmpla vreodată. Iar în ceea ce priveşte schimbarea polilor magnetici, aceasta se produce la un interval de timp de cca. 400 000 ani, neexistând posibilitatea de a se produce în următoarele milenii şi, deci, în niciun caz în anul 2012. Dacă, totuşi, am accepta prin absurd că s-ar întâmpla în curând, schimbarea polarităţii nu ar avea niciun efect negativ asupra vieţii de pe Terra.
Conform NASA, nu se prevede la orizont nicio aliniere planetară în următoarele decenii, iar când aceasta se va produce, va avea un efect neglijabil asupra Pământului. Tot NASA demontează şi ideea unei posibile influenţe asupra vieţii pe Pământ a ecuatorului galactic. În ceea ce priveşte asteroidul care a captat atenţia publicului, descoperit în anul 2004, denumit Apophis, cercetătorii Steve Chesley şi Paul Chodas de la NASA's Jet Propulsion Laboratory, Pasadena, California, au calculat traiectoria şi riscul de impact al acestuia cu Terra, rezultatele nefiind deloc înfricoşătoare şi nicidecum nu se pune problema vreunui posibil impact în 2012, ci acesta va trece pe lângă Terra pe 13 aprilie 2029, la o distanţă de cca. 29 450 km.
Pentru o cât mai bună informare cu privire la riscurile de impact accesaţi această pagină.
Calendarul mayaş şi planeta Nibiru constituie cărămizile de bază ale temerilor legate de 21 decembrie 2012.
Scopul în sine al unui calendar este acela de a măsura timpul şi nu de a prezice viitorul. Da, pentru acea perioadă, mayaşii aveau cunoştinţe astronomice evoluate, alcătuind şi un calendar foarte complex, însă nu se poate pune problema unui nivel mai ridicat al preciziei comparativ cu posibilităţile pe care le avem în ziua de azi. În orice caz, fie că este vorba de un calendar arhaic, fie că este vorba de unul contemporan, rolul acestuia este de a măsura timpul şi nu de a prevedea viitorul planetei într-un anumit punct temporal, cum este 2012. Arunc o privire către calendarul pe care îl am pe birou, un calendar obişnuit, gregorian, şi observ că se încheie pe 31 decembrie 2009. Oare această dată reprezintă „sfârşitul”, ar trebui cumva să-mi fac griji cu privire la asta? Nu. Este sfârşitul unui an, urmat de începutul altui an, ş.a.m.d.. Acelaşi raţionament aplicaţi-l calendarului mayaş. Da, sfârşitul unui mare ciclu îl reprezintă data de 21.12.2012, însă urmează un alt ciclu.
Dacă, într-adevăr, ar exista o planetă în derivă (Nibiru), aşa cum site-urile de pseudoştiinţă ne relevă, aceasta ar fi fost observată fie de către astronomii profesionişti, fie de către cei amatori, încă de acum câteva decenii, în clipa de faţă putându-se vedea cu ochiul liber, înfăţişându-ni-se ca cel mai strălucitor obiect ceresc, iar influenţele asupra Terrei nu s-ar fi lăsat aşteptate. Nu numai că nu este în derivă, ci nici măcar nu există.

Lustruire cu Laser

Cercetatorii de la Fraunhofer Institute for Laser Technology ILT din Aachen, Germania, au pus la punct o tehnica automata de lustruire a suprafetelor cu ajutorul laserului.

Jetul de laser topeste suprafata materialului pana la o adancime de 50 pana la 100 de micrometri. Apoi, metalul lichid se distribuie uniform dupa care se solidifica fara sa apara modificari in materialul slefuit. La fel ca in metoda clasica de lustruire, procesul se repeta prin cresterea gradului de finete a lustruirii. Intr-o prima faza, cercetatorii topesc suprafata pana la o adancime de 100 de micrometri si apoi reduc treptat adancimea.

Lustruirea automata cu ajutorul laserului nu este insa tot atat de eficienta ca atunci cand operatiunea se realizeaza manual. Cu toate acestea, Dr. Ing. Edgar Willenborg, liderul unui grup de cercetare de la Institutul Fraunhofer din Aachen, sustine ca rezultatele prezinta mare potential pentru cererea de pe piata. O lustruire cu acest grad de perfectiune este adecvata pentru multe aplicatii iar daca e nevoie de slefuiri foarte fine se poate merge mai departe cu metoda manuala.

Metoda automata presupune un timp foarte mic ceea ce inseamna si costuri reduse. In timp ce un lucrator are nevoie de 10-30 de minute pentru lustruirea unui centimetru patrat de material, laserul face acelasi lucru intr-un singur minut.

Prototipul masinii de lustruit cu laser a fost construit gratie unei colaborari intre cercetatorii de la Institutul Fraunhofer si expertii de la firma de inginerie mecanica Maschinenfabrik Arnold.

Dr. Ing. Willenborg estimeaza ca sistemul va fi pregatit pt uz industrial in 1-2 ani de zile. Mostre ale suprafetelor lustruite cu laserul vor fi prezentate la cea de a 16-a editie a targului Euromold care se desfasoara in perioada 2-5 decembrie la Frankfurt, Germania.

Mai multe amanunte sunt disponibile aici. .