Legenda “Stalin a dat Transilvania inapoi Romaniei”
Chestiunea
Transilvaniei este una care revine periodic în argumentaţiile de
factură răsăriteană cu privire la România. În mod intenţionat se
amestecă mai multe principii, logica este răsucită şi răstălmăcită şi se
ajunge la concluzii eronate. Unul din argumentele forte este „Stalin a
dat Transilvania României” – şi după cum bine se ştie, cel care dă are
şi puterea de a lua înapoi. Legenda aceasta este folosită destul de des
în multe argumentaţii din ziua de azi, având substratul „nu priviţi prea
mult spre Basarabia pentru că veţi pierde Transilvania”. Ar trebui
totuşi să aruncăm o privire în trecut pentru a ne lămuri asupra
intenţiilor lui Stalin, cu privire la teritoriile locuite de români.
Problema are rădăcini vechi, din
perioada revoluţiei bolşevice. România a dezarmat soldaţii ruşi
bolşevizaţi şi i-a expediat înapoi la Moscova, devenind astfel duşmanul
Uniunii Sovietice. A apărut astfel planul prinderii României într-un
cleşte: pe de-o parte Ucraina, pe cealaltă – Ungaria bolşevică.
Chestiunea a fost rezolvată rapid prin campania-fulger a armatei române
care s-a oprit la Budapesta şi a zdrobit regimul comunist al lui Bela
Kuhn. Comuniştii maghiari înfrânţi au devenit unul din grupurile etnice
cel mai bine reprezentate în Kominternul lui Stalin, iar chestiunea
Transilvaniei a fost permanent tratată la Moscova din punctul de vedere
al maghiarilor. Comuniştii români erau obligaţi să susţină teza „România
– ultimul imperiu al Europei” şi să militeze pentru desprinderea
Transilvaniei de România (ceea ce le-a adus o naturală scoatere în afara
legii).
În perioada în care Moscova era asediată
de armata germană, Stalin l-a uimit pe ministrul britanic de Externe
Anthony Eden, cerându-i să traseze graniţele din Europa. Războiul nu se
încheiase, dar ţarul roşu de la Kremlin voia redesenarea graniţelor. Una
din cererile avansate Londrei era graniţa pe Prut. Cât despre
Transilvania, Stalin a avut în faţă rapoartele unei comisii conduse de
fostul ministru sovietic de Externe Maxim Litvinov. Această comisie a
avut două recomandări: fie revenirea la graniţele dinaintea războiului
pentru statele est-europene, fie crearea unei federaţii danubiene. Ideea
federaţiei danubiene nu era nouă, însă nimeni nu a avut curajul să o
pună în practică. Stalin a ales calea efortului minim: revenirea la
graniţele dinaintea izbucnirii războiului (mai precis dinainte de 22
iunie 1941, data oficială a intrării URSS în război, o dată destul de
ciudată, dar aceasta este altă discuţie). Stalin ştia că nu va putea da
Transilvania Ungariei – ar fi însemnat crearea unei noi probleme etnice
în estul Europei: o Ungarie cu o treime din populaţie de etnie română ar
fi fost imposibil de guvernat. Faptul că Transilvania a fost o perioadă
sub administraţia armatei sovietice după cel de-al Doilea Război
Mondial a fost un element de şantaj pentru impunerea unui guvern
comunist, nimic mai mult. Stalin nu a dat nimic României, Transilvania a
fost dintotdeauna locuită majoritar de români şi chiar dacă ar fi stat o
perioadă sub guvernare maghiară, până la urmă, eu cred că tot la
România s-ar fi întors. De George Damian - Timpul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu