BUCURIA DE A TRAI…FOTBALUL (FOTO)
Așa
cum orfana Pauline, din romanul “Bucuria de a trăi” de Emile Zola, a
adus numai fericire în sânul familiei Chanteau după ce a fost adoptată,
și SS Politehnica are darul curativ de a ne însenina duminicile,
dovedind că simplitatea și firescul pot concura oricând cu lăcomia
fotbalului modern.
Nu știu alții cum sunt, dar eu, asemenea
unui Ion Creangă mai urban, când mă gândesc la locul și ziua în care
joacă Poli, la gardul în spatele căruia cânt, urlu și sudui, la maeștri
berari care mă înconjoară, la mulțimea violetă care trepidează tot
meciul asemenea unui vulcan deșteptat, la echipa cu cele mai frumoase
tricouri și la mulțimea care trăiește un vis neîntrerupt, îmi saltă și
acum inima de bucurie. Diferența este că amintirile din copliărie ni
s-au transpus în prezent, iar noi avem șansa unică de a ne bucura de un
lucru extraordinar: libertatea fotbalului. Dar, după cum am mai spus, nu
trebuie să ne pierdem busola realității, ca să nu pățim ca puștanii
britanici din “Împăratul muștelor”, a căror inocență atemporală a fost
distrusă de slăbiciune și ură. Robinsoniada noastră fotbalistică trebuie
să continue bazându-se pe pasiune și devotament, atât în tribune, cât
și pe teren, dar să nu uităm de realitatea în care trăim. Pentru a ne
putea bucura cu adevărat de fotbal, trebuie să ne trasăm niște
obiective, a căror îndeplinire ne-ar da energia necesară pentru a
continua proiectele sportive entuziaste.
Eu
unul trăiesc cu senzația că mi-ar părea rău de orice meci jucat de Poli
pe care l-aș rata. Nu îi înțeleg pe suporterii care zic “pas” unor
etape, atât acasă, cât și în deplasare (cu excepția situațiilor de
urgență). De aceea aș dori să pomenesc, foarte pe scurt, de un grup de
prieteni din Nerău și Teremia Mare, care de ani de zile nu ratează
aproape nici un joc al alb-violeților. Practic, ei trăiesc o deplasare
permanentă, fie că Poli joacă la Timișoara sau altundeva. Veneau și vin
cu aceiași pasiune la meciurile cu Steaua și Liebling sau Dinamo și
Giarmata Vii. Pentru ei, ca pentru toți adevărații suporteri, nu
contează numele adversarului, ci Poli, indiferent că evoluează în
preliminariile Ligii Campionilor, grupele Europa League sau campionatul
județean Timiș. Mulți ar trebui să ia aminte că există poliști care fac
minim 160 de kilometri, pe propria cheltuială, s-o susțină săptămână de
săptămână pe Poli, în timp ce alți timișoreni sunt mult prea comozi
pentru a-și mișca dosurile din fotolii. De aceea, respect pentru
drojdierii din Teremia și Nerău, mereu prezenți pe baricade!
Meciul cu Avântul Chizătău s-a desfășurat sub semnul eliberatorului Banatului, Eugeniu de Savoya,
născut pe data de 18 octombrie 1663. Coperta programului de meci îl
înfățișa pe ilustrul militar austriac (de origine franceză) purtând un
tricou al lui SS Politehnica, un fular alb-violet și închinând o halbă
de Timișoreana în cinstea victoriei băieților noștri (s-a recurs la un
protocronism imanent, prima fabrică de bere din Timișoara deschizându-se
abia în 1718, la doi ani după intrarea trupelor conduse de prințul
Eugen).
Jocul
a început cum nu se putea mai prost pentru ai noștri. Nu au trecut nici
10 minute și oaspeții conduceau cu 2:0. Tribuna a simțit momentul
delicat și a început să cânte mai cu foc, împingând echipa de la spate.
Jucătorii au pus presiune pe adversari, care au cedat treptat
inițiativa. Am reușit să egalăm până la pauză și era foarte clar că doar
printr-o minune puteam scăpa victoria, mai ales că oaspeții jucau cu un
om în minus. Golul lui Popoviciu ne-a demonstrat că există virtuozi și
în ligile inferioare, iar în repriza a doua băieții noștri au mai
punctat de trei ori. Scorul de 5:2 reflectă realitatea din teren, dar
recunoaștem că ne-am temut puțin de acest meci.
Trebuie amintit și faptul că suporterii
interesați pot cumpăra la stadionul “Știința” noile tricouri ale
echipei, rolinguri cu glugă, fulare și stickere la plic.
Tradiționalul “horto magiko” s-a
transferat după meci la o bere cu jucătorii, care la rândul lor au
început să simtă ce înseamnă pasiunea pentru niște simboluri și culori.
Din păcate, în week-end-ul următor nu vom avea deplasare, Pișchia
retrăgându-se din campionat, așa că ne vedem peste două săptămâni la
meciul cu Bacova. Între timp există șansa ca SS Politehnica să dispute
un meci amical cu selecționata suporterilor, iar unii dintre noi vor
avea ocazia să-și arate talentele și în teren. Pentru orice
eventualitate vom pregătii și niște perfuzii cu bere în spatele
porților. Forza Viola! De Goran Mrakici – FrontPress.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu