O să vă recit poezia: "Tu"

Am postat prin luna martie o poezie scrisă de mine - acum o să o recit:

Tu - Simion Dumitru

                    

Cum de-ai pătruns în viaţa mea? …

Nemărginit izvor de binecuvântare ...

Cum ai venit cu dragostea? ...

În suflet plin de tulburare.

Păşit-ai lin în marea-nvolburată,

Gingaşă aură de stea …

Şi lac placid făcutu-s-a îndată,

Doar liniştea îl definea …

Cu cine, sau cu ce să te asemăn ...

Pe tin’ ce raze limpezi răspândeşti?

Ce, sau cine pot să spun că eşti,

Tu care n-ai în lume seamăn?

Ca un fonem stârnit de un ciupit de coardă

Tu conştiinţa-mi caducă-ai atins

Şi sufletu-mi aproape stins

Zburdalnic a-nceput să vadă

Cum tu, deşi văpaie eşti,

În gheţuri nu te prăpădeşti?

Iar vreascu-mi pregătit de foc

Cum de nu-l arzi, ci verde-l faci la loc?

De mult eram în căutare,

Umblam adesea prisoselnic,

Dar ai venit tu, arătare,

Tu, chip blajin de milosârdnic.

Şi ai închis orice cărare

Ce-mi fura gândul deseori.

Mi-ai dat în schimb doar alinare

Şi-o noimă fără de fiori

Te port în suflet şi în minte

Ca pe-un nepreţuit odor.

Mă simt lipsit de orice dor

Tu eşti dorinţi îndeplinite

Acum când totu-i liniştire,

Mai am o singură  păsare:

Să te păstrez cu tăinuire,

De-a pururi, întru neuitare.

Iar râvna e acum mai mare,

Când ştiu ce-aş putea prăpădi,

Când ştiu că n-i altă valoare

Ce-n lume te-ar înlocui.

O, tu preadulce amintire,

Nu te scârbi nicicând de mine.

Rămâi măiastră zămislire,

Rămâi când oi uita de tine ...

să ne pregătim de sărbători

Colindăm_??? (primiţi colindătorii?) Să ne pregătim de sărbători.

     Se întâmplă adesea să fim nepăsători faţă de familie, profesie, de cunoştinţele acumulate  în ani de zile, de sănătate, de prieteni şi de toate lucrurile bune din viaţa noastră.

Toaca-n cer pe video.crestinortodox.ro
     Şi o să mă opresc la colegi - colegii cu care ne petrecem majoritatea timpului. De ce oare încercăm din răsputeri (şi reuşim) să distrugem legăturile care s-au format cu atâta efort. Cum e posibil ca o relaţie de prietenie să se întoarcă cu 180 de grade transformându-se în ură? Eu unul nu-mi pot închipui asemenea răsturnări de situaţie.

Cerul si pamantul pe video.crestinortodox.ro
    Trebuie să ţinem cont de faptul că nu putem să ne mai arătăm dragostea noastră celor pe care îi iubim, după ce ei au murit. E o muncă în zadar să refaci ceva clădit cu neglijenţă, mai bine e să faci lucrurile aşa cum trebuie ACUM. Acum că suntem şi în post.

Postul, ofranda si demers metanoic - Parintele Vasile Mihoc pe video.crestinortodox.ro
   Uităm adesea că persoana perfectă "nu s-a inventat încă" şi amplificăm defectele celor din jur, pe seama furiei de moment. Lucruri pe care cu siguranţă le vom regreta. De ce să nu preţuim şi să apreciem ce e mai bun la colegi noştri.

De ce este colindul sfant si bun? - PF Daniel pe video.crestinortodox.ro
    Oare dacă am filtra fiecare cuvânt rostit prin sita inimii ar mai exista răutate? Gândeşte-te de două ori la ceea ce vrei să spui, sau taci. Spontaneitatea nu e bună întotdeauna!

Colind din Maramures - Ciucur verde de matase pe video.crestinortodox.ro
    Încercaţi să uitaţi tot răul din viaţa voastră, şi amintiţivă de vremurile bune şi frumoase.

Da-ne gazda colacei - Corul Symbol pe video.crestinortodox.ro
Nu câştigăm nimic depreciind colegii, ba mai mult îi vom pierde şi le vom induce şi lor sentmentul că nu sunt buni de nimic. Hai să investim în ce avem mai bun, să înmulţim dragostea să nimicim ura, mai ales în perioada aceasta superbă a anului. Investind în prieteni, colegi, familie, în tine investeşti.

Trei pastori, Arhidiacon Nicolae Calin Bulac si Corul de copii Theotokos pe video.crestinortodox.ro
   Să încercăm să fim gentili, bădărăniile, grosolăniile, obrăzniciile, nici măcar în glumă nu sunt bune, politeţea şi respectul apropie oamenii.

Colindita - colind romanesc pe video.crestinortod
   O seară frumoasă!

DIN CARTEA: 1000 DE INTREBARI SI RASPUNSURI DUHOVNICESTI

    Mai jos voi scrie cateva cuvinte frumoase pe care le-am gasit in cartea aceasta  si mi-au bucurat sufletul:

• sa ne departam de gandurile patimase care ne alinta mintea si inima
• inceputul chipului drept al gandurilor este ASCULTAREA, citirea Cuvantului Lui Dumnezeu si cuvintele Sfintilor Parinti
• nu exista nici un folos din nici o osteneala exterioara daca nu stim ca prin osteneli sa ajungem la bunatatea launtrica
• rugaciunea Lui Iisus usuca desfraul, potoleste furia,alunga mania, inlatura tristetea, indeparteaza obraznicia, nimiceste melancolia, alunga lenea, lumineaza mintea, naste zdrobirea de inima, aduce lacrimile
• pune-l intotdeauna pe aproapele in locul tau si pe tine in locul aproapelui
• groparii tineretii sunt NECREDINTA, BETIA, DESFRAUL, MANIA, NECINSTIRE PARINTILOR, TOVARASIA REA, TRANDAVIA
• VORBELE OAMENILOR LUMESTI SUNT O CURSA A MORTII, SFATUL LOR ESTE PRAPASTIA iADULUI, IAR LEGATURA CU EI ESTE PAGUBA SUFLETEASCA- SF EFREM
• Nu ti-l inchipui pe Dumnezeu
• fii marinimos, adica sacrificati interesul personal in favoarea celorlalti
• nu va furati timpul
• SMERENIA si RUGACIUNEA sunt cele mai sigure mijloace de impacare
• nimic nu invie in noi Frica de Dumnezeu mai mult decat Pomenirea Mortii
• gandurile rele sunt mantuitoare
• tacerea presupune neamestecarea in lucrurile straine, fuga de cunostintele si legaturile care nu-i sunt de trebuinta, de clevetire sui vorbe murdare precum si vorbirea cu blandete si la nevoie, doar cand esti intrebat
• crestinul care nu-si respecta pravila este un crestin mort
• DRAGOSTEA este mai buna decat RUGACIUNEA
• reaua vointa si ura fata de aproapele provin din faptul ca nu ne mustram pe noi insine
• cine pastreaza un dar al Lui Dumnezeu numai pentru el acela va fi osandit ca cel ce a ascuns talantul
• cand ti-ai murdarit lenjeria imediat o schimbi, dar sufletul care e mult mai pretios il lasi neingrijit, murdar, pana la post (si eu as spune chiar mai mult)
• intristarea e cu folos doar cand vine din cainta pentru pacate
• pe cei ce traiesc virtuos nu i pot atinge vorbele rele ( cu referire la blesteme si la deochi)
• omul duhovnicesc se adanceste cu mintea si inima in Dumnezeu, iar cel lumesc in lumea adultera si pacatoasa
• lenea vine din pantecele hranit bine
• curiozitatea este un pacat
• isi va lua cu sine bunurile cand va muri cel ce lea impartit pe pamant celor ce au avut nevoie de ele
• mai bine le va fi la judecata mahomedanilor, decat crestinilor care nu cunosc crestinismul
• este pacat tot ceea ce supara constiinta si desfata trupul
• glasul constiintei verificat de Cuvantul Lui Dumnezeu trebuie ascultat intotdeauna
• dragostea corecta nu trebuie sa agite sangele, trebuie sa linisteasca si sa inalte sufletul , iar aceasta se manifesta prin rabdare si lepadarea de sine
• pe cel ce vine dupa sfat nu-l alunga , dar nici nu te crede grozav
• educa-ti pe seama neputintelor, sentimentul smereniei si al nevredniciei
• prima stiinta este cunoasterea de sine
• vrajmasul ii da omului clarviziune dar smerenie niciodata nu ii da. Ea il arde chiar si pe el.
• placerile lumii ucid in om viata duhovniceasca
• nimic nu il bucura pe Dumnezeu ca omul care u tine minte raul
• trebuie sa induram necazurile cu multumire
• sa nu raspunzi folosind cuvinte obraznice
• bogat nu e cel ce a castigat mult, ci acela care a daruit mult 

Secretul fericirii vesnice!

"Cel ce vrea sa afle adevarata odihna a sufletului sa lucreze smerita cugetare si va vedea ca in ea este toata bucuria si toata slava si toata odihna, precum in mandrie sunt toate cele impotriva."
De ce sunt de acord cu aceasta afirmatie? ei bine pentru ca am analizat-o cu atentie. Aceasta fraza a fost scrisa de un sfant filocalic (Dorotei). Acest sfant nu este singurul care afirma acest lucru. Intai de toate avem nevoie de smerita cugetare sau pe scurt trebuie sa fim smeriti. Inainte de ce? Inainte de infranare, inainte de frica lui Dumnezeu, care este inceputul intelepciunii, inainte de milostenie si credinta, prin care se curatesc pacatele. De ce? -pentru ca nici una dintre cele amintite nu se poate dobandi fara smerenie.
Cuvantul 'magic" prin care aratam ca suntem smeriti este 'iarta-ma'.
Suntem oameni cu slabiciuni, nu putem sa ne infranam, nu ne temem de Dumnezeu, nu suntem milostivi si nu credem suficient, dar smerit poate fi oricine.Smerenia nu cere un efort prea mare din partea ta, trebuie doar sa recunosti ca esti un nimic fara de Dumnezeu si toate vor curge de la sine. 'smerenia nu se manie si nu manie pe nimeni', orice necaz i s-ar intampla unui smerit, acesta nu se va putea mania pentru ca se va cerceta rapid pe sine si va descoperi ca merita sa i se intample acel necaz si va trece peste el fara suparari , ramanand in pace.
Interesant este cum imparte acest sfant mandria si smerenia. Aflam de la el ca exista doua tipuri de smerenie dupa cum exista doua tipuri de mandrie.
mandria de categoria I este atunci cand il clasificam pe cel de langa noi ca fiind nimic, iar noi ne credem superiori fata de el si sa recunoastem, suntem maestri la a face clasificari d'astea,la a fi carcotasi... A doua categorie se ajunge plecand de la aceasta si consta in insusirea tuturor ispravilor, si uita ca fara de ajutorul Lui Dumnezeu nu se misca un fir de par... La fel, dupa cum am spus mai inainte , smerenia este de doua tipuri: Prima categorie - cand ne consideram pe noi insine mai mici decat tot restul, Dar cam rar intalnesti in ziua de azi astfel de persoane... iar a doua categorie este aceea cand punem pe seama Lui Dumnezeu toate realizarile noastre... aici nu pot sa uit de bunica mea care la fiecare vorba spune "cu agiutoru' Lu' Dumnezeu am facut...". sau "Daca o sa-mi agiute Dumnezeu o sa...", aceasta este smerenia sfintilor.
Imi aduc aminte de o vorba a parintelui Arsenie de la Buda care spunea ca atunci cand spunem "iarta-ma" crapa dracul, toti dracii fug de la tine daca te smeresti. Toate le suporta dracul numai smerenia il sperie. Lui nu-i este frica de credinta pentru ca si el crede in Dumnezeu si cunoaste foarte bine slava Sa, nu-i este frica de post pentru ca el nu mananca niciodata, ceea ce il inspaimanta este Smerenia.
« Invatati de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima, si veti afla odihna sufletelor voastre » ne spune Mantuitorul.
'Nimic nu foloseste pe oameni mai mult ca taierea voii lor.'
Cine zice ca este mai mare decat celalalt nu se cunoaste pe sine. Este de trebuinta sa ne cercetam cu atentie pentru a lucra smerita cugetare.

Valentine's Day = kitsch

Sa nu mi-o luati in nume de rau, dar pentru mine ziua de 14 februarie nu este decat un kitsch - este o zi de consum – concursuri peste concursuri pe toata perioada aceasta. Concursuri cu declaratii de dragoste publice, saruturi publice – lucruri cu care nu prea sunt de accord. De ce sa arat altuia ce simt eu pentru persoana iubita doar pentru o zi, cand ar trebui ca iubirea sa nasca
sarbatoarea in fiecare zi.

Dap, pentru indragostiti ar trebui sa fie sarbatoarea iubirii in fiecare zi. Dar ce se intampla, oamenii au devenit dependenti de consumul in masa,  iar ziua de 14 februarie a devenit de o vreme, o zi pentru consumatorii de cantitate. Consumatori care fac orice pentru a castiga premiul – pentru ei nu e important faptul ca nu simt nimic pentru persoana pe care o saruta pentru a castiga premiile in forma de inimioare prin care comerciantii castiga foarte mult zilele astea. E pacat ca am inceput sa alergam mai mult dupa inimile acestea fara de viata cand ar trebui sa cautam o singura inima pe care sa o iubim fara sa asteptam iubirea ei.

Pentru cei care se iubesc cu adevarat aceste concursuri nu au nici o valoare, pentru ca iubirea e ceva intim si ar trebui sa se desfasoare doar intre cei doi. Are vreun rost sa compare iubirea ta cu cea a vecinului?
Iubirea nu poate fi cantarita, iubirea e cea mai mare forţă morală prin care omul tinde către bine şi frumos, e insasi perfectiunea morala, pe cand ceea ce se intampla in zilele noastre nu e decat un kitsch, prin care se ascunde adevarata fata a dragostei.

Ne-am invatat sa imprumutam totul din afara, in loc sa traim intr-o continua sarbatoare iubind, mai bine inventam o zi de sarbatoare in care sa aratam cat de afectuosi suntem. Iubirea insa nu poate fi sarbatorita intr-o singura zi- nu ai cum sa reduci iubirea doar la o singura zi- daca faci asta
inseamna ca nu stii ceea ce e iubirea,- ai ochii inchisi- deschide-i!. Nu poti sa te indragostesti doar de dragul unei astfel de sarbatori, sau sa iubesti mai cu foc de “ziua indragostitilor”.

Majoritatea dintre noi nici nu stiu ce se sarbatoreste in mod normal in aceasta zi. Pe 14 februarie trebuie sa-l cinstim pe Sfantul Valentin cel care a fost ucis pentru ca a oficiat casatorii ale tinerilor in secret in timpul imparatului Claudius al II-lea care a interzis casatoria la soldati pentru a avea o armata puternica. Sfantul lupta impotriva desfraului (care este parca mai puternic in aceasta zi) de aceea oficia casatoriile in ascuns. De aceea nu e normal sa facem din aceasta zi a Sfantului Casatoriei o zi a desfraului.

Daca incepi sa le vorbesti asa tinerilor sec 21 vei fi considerat retrograd, insa eu tin la aceasta idee cu riscul asta. Dragostea trebuie traita, nu putem sa-i inchinam o anumita zi, pentru ca dragostea nu poate fi consumata intr-o singura zi.

Ceea ce se intampla azi e asemanator sarbatorilor pagane “Lupercalia”- sarbatoare a fertilitatii precursoarea serbarii Valentine’ Day era tinuta intre 13 si 15 februarie. De Lupercalia, exista obiceiul a se scrie numele fetelor nemaritate pe bilete, care apoi se introduceau intr-o cutie. Fiecare
barbat extragea un bilet, iar fata aleasa devenea iubita lui pentru anul urmator. In anul 496 Papa Gelasius a oficializat data de 14 februarie ca ziua Sfantului Valentin pentru a anula sarbatoarea pagana a fertilitatii, Lupercalia celebrata in aceeasi perioada. 

       Si ortodocsii au in calendar doua sarbatori pentru Sf Valentin – pe ziua a 24-a a lunilor aprilie si noiembrie.

        Nu mai alergati dupa inimi de plastic ci faceti sa fie in fiecare zi sarbatoarea iubirii!

O viata am trait mancand fasole

• De sapte ani traiesc cu ea, mancand fasole
• Si am slabit , mancand fasole
• Ca o fasole

• Chiar si bunicii mei mancau fasole
• Si au trait, mancand fasole 
• Cat o fasole

• In pantece cat am fost stat, tot miroseam fasole
• Si m-am nascut si eu, dintr-o "fasole"
• Ca o fasole

• Prin scoala cat am fost stat, mancand fasole
• Profesorii ma invatau, vorbind despre fasole
• Cei aia o fasole

• Si la intrebarile ce le primeam, despre fasole
• In banca ramaneam, visand fasole
• Ca o fasole

• Si cu prietenii cand ma-ntalneam, mancand fasole
• Adeseori noi ne bateam, pentru-o fasole
• tot cu fasole

• Si in armata cat am fost, mancand fasole
• Chiar generalul ne vorbea, mancand fasole
• Tot de fasole

• Si prin transee  cand umblam, mancand fasole
• Pe inamici ii bombardam, mancand fasole
• Tot cu fasole

• Din vise ma trezesc adeseori, mancand fasole
• Si ca sa scap de gandul de fasole
• Mananc fasole

• Sotia ma imbie cu fasole
• dar eu ma manii pe fasole 
• Si manc fasole

• Si intr-o buna zi, mancand fasole
• O sa ajung inmormantat printre fasole
• De-atata fasolei 

• De treaba mijlocie n-ai sa scapi, mancand fasole
• Dar o sa te creada toti ceilalti (de efectul de fasole)
• Daca le zici "Poi am mancat fasole"

Ce face "stresiunea" asta din noi

Am inceput sesiunea in forta, Joia trecuta am avut doua colocvii unul dupa altul, azi tocmai am terminat cu unul, iar maine urmeaza al patrulea. M-am stresat prea mult pentru examenul de azi, si am aflat ca nu a fost atat de dificil pe cat ma asteptam sa fie. Este vorba de Audit de mediu. Profa a incercat sa ne stoarca de orice neconformitate, insa la mine nu prea a gasit neconformitati asa ca a trebuit sa-mi dea nota buna. Am auzit ca ieri a fost ziua cea mai posomorata a anului, iar eu le-as adauga si pe zilele de azi si maine. Ieri n-am avut chef de nik , azi la fel si maine tot asacred ca o sa decurga ziua, da trecem noi si peste astea, cu mult optimism. Maine la Ingineria calitatii cred ca o sa se astepte profu la calitate maxima, dar de indata ce de acum incolo o sa ma apuc de invatat nu pot sti cat de bine ma voi prezenta la examen.
Urati-mi bafta!

Nu-L iubim pe Dumnezeu!

       Nu este necesar să-i spunem asta în faţă, deşi unii mai fac şi excepţii… De ce zic că nu-L iubim ? Păi câte nu facem noi pentru o persoanâ iubită?...,facem orice numai să-i fie bine, nu contează prin ce sacrificii. In primul rând încercăm să nu o supărăm şi apoi să-i facem bine, să o facem fericită. Şi unii dintre noi chiar reuşesc să aducă fericirea în viaţa persoanei iubite.

      Pretindem că suntem copii ai Lui Dumnezeu şi că suntem dintre aceia care-i cunosc învăţătura. Faptul că el ne iubeşte, este ştiut, pentru că vedem că ne ţine încă pe Pământ lăsându-ne să ne bucurăm de toate bunătăţile, create special pentru noi. El ne iubeşte ca un tată adevărat, însă noi ce facem în schimbul nemărginitei Lui iubiri?... Ne purtăm ca nişte copii neascultători, ne cerem partea de moştenire şi fugim departe de El cheltuind-o în desfătări, iar pe El îl uităm complet , sau din contră aducem mereu vorba de El , însă cum? -în tot felul de înjurături ( mai ales poporul nostru ) de parcă, înjuratul ar fi un job indispensabil. Şi într-adevar este un job, dar care ne duce spre Iad, pentru ca astfel îl jignim pe Dumnezeu. Cu toate acestea iubirea Lui pentru noi nu scade, insă din dreptate ne trimite departe de El, pentru că noi înşine alegem acest lucru – să trăim departe de El aici pe Pămănt… şi cum să fim acolo alături de El dacă aici toată viaţa noastră L-am hulit.
     Dumnezeu ne iubeşte însă nu obligă pe nimeni , (tot din iubire), să-L iubească. De aceea unii dintre noi Îl neagă toată viaţa şi doresc ca în viaţa viitoare să fie alături de el însă asta e imposibil. Şi ce anume ar trebui să facem pentru a ne arăta dragostea faţă de Dumnezeu ? Nu putem să afirmăm că îl Iubim pe Dumnezeu atâta timp cât ne urâm semenii.Este necesar să ne iubim mai întâi aproapele şi abia mai apoi o sa ajungem la dragostea de Dumnezeu, pentru că El nu este ceva palpabil. După ce eşti împăcat cu toată lumea, trebuie să te rogi, iar rugaciunea trebuie să fie personalizată, şi din inimă, pentru că rugăciunea este vorbirea cu Dumnezeu, iar El vrea să vorbească cu noi. În rugăciune este bine ca mai întâi să mulţumim, şi apoi să cerem. Cel mai bine vorbeşti cu Dumnezeu în casa Sa, în Biserică, pentru că rugăciunea Bisericii este mult mai puternică decât cea personală, căci aşa ne spune Domnul: Unde sunt două persoane adunate în numele Lui este şi el între ei.. E nevoie de mai multă dragoste de Dumnezeu.

Iata cum respecta studentii nostri sarbatorile si posturile

Ieri a fost ajunul Bobotezei - "post negru", studentii nostri au inceput chiar de dimineata cu petrecerile in camin, sa nu piarda vre-o secunda. Muzica rasuna, bautura curgea- si normal studentii si-au luat-o in cap. De ce sa nu-L supere ei pe Dumnezeu la maxim. Au inceput cu certurile - cel mai probabil din cauza mandriei ce a scos-o bautura la iveala... de la cearta nu a mai durat mult si au inceput "razboiul". Dar pedeapsa Lui Dumnezeu n-a intarziat de data asta. A venit politia ...si totul s-a terminat cu sange, pagube materiale, multa murdarie si amenzi. Ca sa nu ramana doar cu atat studentii nostri dragi sau apucat sa regleze conturile azi dimineata si cum altfel decat printr-o alta bataie.

Imaginea de mai jos nu e de la noi dar ceva de genu a fost si aici?
E frumos asa?
De aceea e foarte bine sa fii cumpatat la toate!

Falsa credinta si deznadejdea

       Bun gasit si "La multi ani" tuturor! Imi pare bine sa fiu iar printre voi dupa o scurta, dar foarte frumoasa vacanta. Mai jos o sa vorbesc despre falsa credinta si deznadejde. 

      

      Imi pare nespus de rau sa-i aud pe unii „credinciosi” spunand unele ca acestea :  „La ce bun să mai trăiesc? Nimic din ce am dorit nu s-a împlinit. Și nu am dorit bani sau chestii superficiale. La ce bun să mai trăiesc dacă după atâta amar de ani necredința încă e puternică și îmi pare că orice aș face nu o pot alunga. La ce bun să mai trăiesc dacă viața mea duce spre iad și nu pre rai. La ce bun să mai trăiesc dacă totul se năruie, dacă sufăr atât de mult. Am obosit de viață! Am obosit de chinul ăsta! Au fost și vremuri bune recunosc, dar anul ăsta a fost teribil de greu pentru mine, m-a zdrobit pur și simplu; ca sub o stâncă mare și grea. Și nu pot face nimic acolo sub stâncă, decât să mă revolt și să simt că toate eforturile mele de o viață, rugăciunile, faptele bune, mersul la biserică duminica, spovedit și restul nu a contat deloc. Unii din jurul meu au deja șaizeci de ani de necredință, alții treizeci și eu, care cândva am fost numită de o PERSOANĂ CREDINCIOASĂ, apostolul familiei, nu pot face nimic pentru ei, dimpotrivă, cu fiecare pas pe care îl fac spre Dumnezeu ei se depărtează mai mult de El. De exemplu, dacă vreau să fac ceva bun ei înjură biserica și pe Dumnezeu și-mi spun că ar prefera să moară într-un șanț nespovediți. Viața mea duce spre iad, și nu mă oprește nimeni. Cui îi pasă de suferința mea? Și pe măsură ce sufăr mă umplu de amărăciune, de durere, de ranchiună și mă doare totul în sufletul meu.Deci? La ce bun să mai trăiesc chinul ăsta? Nu, nu am intenția să mă sinucid, nu vreau să mă condamn singură la iad, dar nu știu câtă suferință va mai răbda inima mea deja slăbită de la atâta DURERE!NU POT SĂ FIU OPTIMISTĂ! CUM AȘ PUTEA? MĂ UIT LA FAMILIA MEA CARE E ÎN NECREDINȚĂ DE ATÂTA AMAR DE ANI ȘI URLU. ȘI DACĂ VOR MURI AȘA NESPOVEDIȚI ȘI NEÎMPĂRTĂȘIȚI ȘI EU VOI MURI ODATĂ CU EI ȘI ÎMI PARE CĂ LACRIMILE MELE, CĂ RUGACIUNILE MELE NU-L POT CONVINGE PE DUMNEZEU SĂ-I ÎNTOARCĂ LA CREDINȚĂ, LA EL. ȘI MĂ DOARE CĂ NU CUNOSC ȘI EU CE MINUNAT E SĂ FII CU DOMNUL. CĂ VIAȚA LOR E SĂRĂCITĂ DE O LUMINĂ ATÂT DE BUNĂ.”

      Auzind astfel de vorbe nu crezi ca sunt spuse de o persoana credincioasa, si intr-adevar asa este, chiar daca aceasta se autonumeste credincioasa sau chiar crede ca este „apostolul familiei”. Dragii mei daca inca mai aveti atatea griji inseamna ca nu-L lasati pe Dumnezeu sa lucreze ci luati voi o sarcina atat de grea. Nu este bine asa. Trebuie sa-L lasam pe Dumnezeu sa-si faca treaba. Intr-adevar poti avea astfel de preocupari daca nu-L cunosti inca pe Dumnezeu.

      Când Il întâlnesti  și crezi că este Dumnezeu și că Dumnezeu este Iubire te lepezi de toate revoltele si impotrivirile si Ii lasi Lui sarcina care i se cuvine pentru ca nimic din ce avem nu este al nostru ,ci ne este dat imprumut in aceasta viata. Odata ce-L vom cunoaste vom face doar voia sa fara sa deznadajduim. Ii vom incredinta lui orice gand din mintea noastra si astfel ne vom face viata mult mai usoara. Noi trebuie sa avem grija de mantuirea noastra si sa nu ne mai incarcam si cu alte misiuni pentru ca nici noi nu ne vom mantui nici altii prin noi. Odata ce tu nu ai aflat linistea nu ai cum sa-l faci pe altul sa ajunga la linistire. Mai inai de toate trebuie sa fim smeriti, si sa ne fie clar ca Dumnezeu lucreaza pentru mantuirea noastra si nu este o slujnica a a viselor si dorintelor noastre, chiar de ar avea valoare spirituala acestea. Cand vom ajunge sa nu ne mai impotrivim celui rau vom avea iubirea adevarata si increderea in lucrarea lui Dumnezeu.

      Iata cum ne invata un parinte cu viata sfanta (Teofil Paraian) sa traim in viata aceasta pentru a fi placuti Lui Dumnezeu si pentru a ajunge la cunostinta adevarata si la pace sufleteasca: Mai intai ne spune ca trebuie sa mergem in duminici si sarbatori in „raiul cel de pe pamant,  in Tinda Raiului, In Casa Lui Dumnezeu” , la BISERICA, apoi sa vorbim cu Dumnezeu in fiecare zi la rugaciunile de dimineata, din timpul mesei si de seara, iar in timpul zilei sa avem in minte rugaciunea „Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu , milueste-ma pe mine pacatosul.”- o rugaciune scurta si de mare folos duhovnicesc si sa tinem posturile de peste an sa citim cate doua capitole din noul testament in fiecare zi si ne vom  mantui. Amin.