Se afișează postările cu eticheta poveste piramidala. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta poveste piramidala. Afișați toate postările

OUATU' ( V)

Episodul al V-lea: Taramul fagaduintei

Dragi prieteni, autori 100Ro si vizitatori,

Sunteti invitati cu totii, ca prin comentariile voastre sa deveniti coautori la povestea piramidala ce s-a infiripat, "OUATU". Numai prin voi povestea se va povesti pe sine. Pentru cei care inca nu ati "rasfoit" postarile anterioare, e bine sa stiti ca povestea a plecat de la o propunere

Intrati pe comentarii si continuati de unde s-a oprit povestea. Nu exista reguli, oprelisti si nici intelegeri prealabile intre autori. Fiecare contribuie cu harul, priceperea si interesul propriu pentru eroii nascuti si inca nenascuti de muzele bloggerilor. Orice ar iesi din povestea aceasta: drama, psaltire, tragedie, ghid turistic, tragicomedie, SF, roman fluviu, poveste de amor, etc..., nu va conta. Important este sa mearga mai departe. Sunteti bineveniti! Intrati si scrieti de cate ori va va facea placere! Curaj, mult succes si... aventura placuta!

tasha spunea:

-Valeu,maica,visez,sau ce mi se intampla?nu pot sa cred!parinte,parinte...am ajuns in rai?
-Sultano,stai sa ma minunez un pic..Domnul a fost darnic cu noi,asta nu-i masina,frate!asta e farfurie zburatoare,OZN,cu forma de masina,mai sa fie!si parca n-am crezut in asa ceva...uite ca mi-e dat sa vad si clipa asta...multumesc,Tie,tata ceresc,m-ai rasplatit!nu te-am slujit degeaba!
Ionele,tata,uite ca tot iti doreai sa ajungi pe pamintul fagaduintei,aici suntem!pacat ca nu-i si maica-ta aici...ce s-ar fi minunat ! zice popa si-l trase spre el pe Ionel,care nu realiza inca ce se intampla,era prea buimacit.
-tata,cum au fost astia in stare sa faca blocurile astea asa inalte,ma doare grumazu' sa stau asa intins cu ochii in soare,astia zgarie norii,o sa vina ploaia tata,aici nu mai trebuie sa tragi clopotele sa ploua...ploia vine nechemata.
-asa e fiule,astia au de toate si soare si nori precum le e pofta...
Mardare insa era cam amarat,a apucat sa paraseasca teritoriul de competenta fara sa-si anunte superiorii,si asta nu -i suna a buna,parca vedea ca se va alege cu masuri de la IGP,ca astia nu glumesc tata,nu raportezi,platesti nesabuinta,dar..."o s-o scot eu cumva la capat...ca doar sunt in exercitiul functiunii"gandi el...si se si vazu in mintea lui cu un galon in plus pentru fapta lui de vitejie.
Eheee,Mita ,draga nu stii tu cu cine te-ai insurat! isi spune el in gand si nici una nici alta se gandi la un plan de bataie....
-Oameni buni,hai sa vedem cum facem...incotro o luam,sa nu ne pierdem cu firea...

grosso modo spunea:

Ajunsi pe taramul fagaduintei, aventurierii fara voie pareau acum tare buimaciti. Li se aratau in fata ochilor baieti holtei cu parul lung, fete grabite, magazine si buticuri rupte parca din alta lume.
Ionel, cu gatul indoit, masura cladirile inalte si se invartea ca un titirez neobosit.
Sultana, ca orice femeie, isi bulbuca ochii in fata unei vitrine in care erau expuse niste rochii cum ea nu mai vazuse pana atunci. "Valeu taica, astea p-aci umbla mai dezbracate decat imbracate. Pai din perdeaua mea din casa dinapoi as coase niste rochii mai ceva ca astea."
In acest timp, popa era cu gandurile sale: "Iaca asa arata raiu'!" Zari apoi niste fete deochiate cu fuste mai scurte ca un brau barbatesc si care ii aruncau niste priviri cum nu vazu la Mita decat in tinerete. Sari ca ars sa-i acopere ochii lui Ionel. "Aista nu-i rai; a fi taman iadu'!"
Fara sa bage de seama, o duba neagra se opri brusc in dreptul lor din care patru barbati mascati iesira si se indreptau amenintator catre ei.
"Ce matahale!" Atat apuca Sultana sa strige caci cei patru ii inhatara si jap, ii indesara in masina ca pe sarmale. Duba porni in graba, asa cum isi facu si aparitia.

tasha spunea:

Mardare era cel mai socat,cum adica isi permite cineva sa-l ia pe sus?"eee!!!dracie! asta e meseria mea",gandi el..."dar nici eu nu iau pe sus pe nimeni,inainte de a le spune cine sunt si cu ce-au gresit,mascatii astia is picati din luna?nu cunosc drepturile omului?halal civilizatie!"
-Sa stii tata ca eu nu mai pricep nimic?unde ne duc astia?pai ne tot poarta in masini in loc sa ne intrebe daca nu cumva ni-i foamne,ca eu tata zau ca nu mai poci rabda,ce buna era acum o bucata de prescura,as manca-o si goala,n-as face mofturi!
Gandul Sultanei era insa la casa,ce-or face amaratele ei de animalute,cine o avea grija lor?ca stia ii poarta ca-n filme nu-i lasa sa se dezmeticeasca defel.
-Parinte,parinte,pacatele mele,uite unde ne adusa pe toti Tzushca mea...mai bine o lasam asa de pomana celui care a pus mana pe ea,sa-i fii cazut bine si sa-mi fie pomana dupa raposatu'...se vaicari biata femeie.
-Sultano,D-zeu e cu noi!suntem in grija lui,nu te pierde cu firea...iar tu Ionele mai rabda fiule,ca s-or indura astia sa ne dea si mancare pan' la urma,marturisesc ca si mie imi cam chioraie matzele,dar pana nu vad ce vor astia cu noi,nu cred sa pot baga ceva in gura.
Bine tata,bine...fac post negru pe capu' englezoiului care ma pusa sa iau ratza tushei Sultana.
-Shut up!!!! Striga cel din fata care statea in dreapta soferului care parea a fi boss-ul.
-ce zisa? intreba Sultana?
-zisa sa tacem din gura,talmaci Ionel vorba englezului.

Dan Ioanitescu spunea:

In duba era intuneric bezna. La un moment dat se auzi zgomotul unei pupaturi "Mmmmmoaaa... tzoc" si-apoi "jap!" traznetul unui dos de palma.
Popa gandi iute:" unul din nemernicii astia doi, sper sa nu fi fost Ionel, ca-l smintesc in bataie, a-ncercat s-o pupe pe Sultana si ea i-a dat o palma.
Mardare, uluit: Tzapu al batran de popa sau zanaticu' de fiu-sau a-ncercat s-o pupe pe Sultana si ea mi-a dat mie o palma!
Sultana : "Popa a-ncercat sa-l pupe pe Mardare sau Mardare pe popa? sau Mardare pe Ionel sau zanaticul ala mic pe Mardare? Oricum, unul din ei a-ncasat-o. Ptiuuuu...!!! scarbosii dracului, Doamne apara-ma si pazeste!"

Ionel radea pe-nfundate cu gura pana la urechi si era multumit nevoie mare. Bine ca era intuneric si nu se vedea! "Las' ca merita! El m-a spus lu' tata cand fumam cu baietii in cimitir. Si-o sa mai imi pup inca o data mana singur si-o sa-l troznesc iar pe Mardare, da' mai incolo, cand n-o sa fie atent!"

Alexandru Hategan - episodul al VI-lea,
Feri - episodul al VII-lea
Pentru cei care vor fi gazdele urmatoarelor episoade dati va rog clic aiciSucces!

OUATU (IV)

Episodul  al IV- lea: AMERICANU'

Dragi prieteni, autori 100Ro si vizitatori,

Sunteti invitati cu totii, ca prin comentariile voastre sa deveniti coautori la povestea piramidala ce s-a infiripat, "OUATU". Numai prin voi povestea se va povesti pe sine. Pentru cei care inca nu ati "rasfoit" postarile anterioare, e bine sa stiti ca povestea a plecat de la o propunere

Intrati pe comentarii si continuati de unde s-a oprit povestea. Nu exista reguli, oprelisti si nici intelegeri prealabile intre autori. Fiecare contribuie cu harul, priceperea si interesul propriu pentru eroii nascuti si inca nenascuti de muzele bloggerilor. Orice ar iesi din povestea aceasta: drama, psaltire, tragedie, ghid turistic, tragicomedie, SF, roman fluviu, poveste de amor, etc..., nu va conta. Important este sa mearga mai departe. Sunteti bineveniti! Intrati si scrieti de cate ori va va facea placere! Curaj, mult succes si... aventura placuta!

Dan Ioanitescu spunea...
Iesira cam abatuti din primarie. Ionel se uita pe furis in toate partile. Ar fi vrut s-o stearga c-avea o intalnire cu gasca. Popa se gandea ca luat pe sus de Sultana, uitase in camara coliva stransa de la ultimele parastase iar porcii lui acum trebuie ca faceau mare harmalaie. Sultana se gandea ca totusi ar trebui sa ia un pui din piata, dar unul viu ca aia chinezesti congelati scosi din oala parca aveau gust de carton... Mdeh...Dadura coltul si tocmai se pregateau sa-si ia la revedere.
-Uite-l pe englez! zise Ionel
-Unde-i!
-Uite-l colo in capu' strazii!
Parca intelesi o luara la goana in directia aratata de Ionel. De data acesata Sultana ramase in urma sonticaind cu toporul in banduliera.
-Hey, Sir! Wait a minute, please! striga Ionel.
Englezul se intoarse cu o fata mirata. Popa se-nfipse primul.
-Hey Mister! Do you speak english?
-Of course I do! zambi englezul.
-Pai bine ma, ce i-ai propus tu ma, baietului meu, ma? Unde-s banii, ma?
-What?
-Ce-a ouat ma? Tu-ti pastele ma-tii! Scoate banii!
-Ce zice, ce zice? intreba Sultana gafaind si agitand toporul, caci reusise sa prinda numai ultimele cuvinte ale popii. Ce zice c-a facut cu rata? Baaiii... ochelaristule, ce-ai facut ba cu ratza mea? Scoate ba, rata!
La vederea toporului englezul facu doi pasi inapoi si-ncepu sa-si pipaie pistolu' din parpalac. Se razgandi in ultimul moment si baga mana in buzunarul de la piept cu intentia sa scoata pasaportul. Se razgandi din nou.
-I am American Citizen!


aalliinnaa spunea...
- Poti sa fii tu si cetatean pe Marte, ce-ai cătat la raţa mea! Sau te pomeneşti că vrei s-o iei cu tine, să o duci la marţieni ori americani...ca tot aia sunteţi?
Popa mai trase vreo două înjurături în gând, nu de alta dar se cam temea de gestul englezului de a duce mana la buzunarul de la piept. Deh! vazuse şi el câteva filme ameicane la viaţa lui!

- Mă, american citizen, tu crezi că la noi umblă raţele cu colaci în coadă, mă? Un' te crezi tu, mă? În vestul sălbatic?
- Please, be pacient!
- Pacient? Ăsta vrea să ma facă pe mine pacient? Sultano, unde-i toporul?
Şi cum, în agitaţia de acolo, nu se ştia cine pe cine trăgea şi împingea, unde nu ştiu cum se învârte Sultana cu tot cu topor şi-l păleşte pe bietul american citizen drept în buzunarul de la piept!
American citizen cade lat si odată cu el şi pistolul despicat în două de lama cuţitului....


tasha spunea...
-Aoleu, parinte,l-am palit .... apuca sa zica Sultana si simti cum vede negru in fata ochilor,o apuca o ameteala dintr-o data si-i spuse popii:
-tine-ma parinte,ca pic jos....
-Sultano,Sultano,revino-ti...Doamne,uite in ce pacat am cazut,americanul la pamint ,tie ti-e rau...ia du-te repede,copile,si cheama-l pe sefu' de post...pe Mardare,pfui,diavolul de rata uite ce ne face...
-ma duc tata,chiar acuma,zise copilul si-o zbughi la fuga...
Americanul intins la pamint ,misca usor degetele mainii stangii,raceala zapezii se pare ca ii facea bine....incepu sa clipeasca din ochi si sa murmure incet:
-fuck you...afurisiti de romani...



100 Ro spunea...
In scurt timp,isi revine americanul,se ridica,si o ia la goana.

Chiar in acel moment,a ajuns Ionel cu seful de post.Isi revine si Sultana dupa cateva secunde,si se uita in jur,cautand Americanul din priviri.
-A fugit,e ceva dubios la mijloc.Sa mergem dupa el!
Americanul,fara sa observe ca "prietenii" lui din Romania il urmaresc,se indreapta cate padure.Sultana si ajutoarele ei nu au indraznit sa se apropie prea mult,sa nu fie descoperiti,asadar s-au hotarat sa stea la panda,pana cand iasa americanul de acolo,dupa care vor face o cercetare minutioasa in padure,cu speranta ca o vor gasi pe Tzushca.A trecut doar o ora,si americanul iasa din padure,indreptandu-se din nou inspre sat.Dupa ce a disparut pe orizont,Sultana si ceilalti intra in padure.Nu a trecut mult timp,si incep sa apra indicii.
-Urme de roti de masina! Striga seful de post,fata lui exprimand o mandrie,pentru ca el le-a vazut primul.

Au urmat cu totii urmele,si spre marea lor surprindere,in adancul padurii era o duba neagra,cu geamuri fumurii,si numere de inmatriculare americane.
-Acolo trebuie sa fie Tzushca! Striga Sultana.
-Dar cum o deschidem? intreaba parintele.
Seful de post zambea.
-Mai ce credeti,ca eu nu am invatat de la hoti? spune el,zambind
scoate din buzunarul interior a uniformei o pontoarca,si o unealta de torsionare a yalei,si tic-tic in 15 secunde a deschis usa de spate a dubei.
Dezamagire!Tzushca nu era.
-Fie ce-o fi.Ne urcam in duba,si asteptam,sa vedem unde va merge americanul.Cu siguranta acolo va fi ratusca mea.Sunteti cu mine? spune Sultana.

S-au urcat toti cei patru in duba,si au asteptat.Cu siguranta,rabdarea le-a fost pusa la incercare,pentru ca au trecut 3 ore,si americanul nu isi face aparitia.In duba era intuneric,nuse vedea afara.Si nu se vedea nici in partea de fata,acolo unde sede conducatorul,pentru ca nu avea geamuri in spate.
Deodata,se aude miscare in afara dubei.Se trantezste usa de fata,si porneste motorul.Prietenii nostrii,bucurosi ca in sfarsit o vor gasi pe Tzushca,s-au decis sa mentina linistea,pentru a nu se da de gol.Dupa aproximativ 2 ore de mers,duba se opreste.Apoi porneste din nou,si dupa ce face cateva manevre scurte de inainte,inapoi,si stanga-dreapta,se opreste din nou.
Usile se blocheaza,cu ajutorul inchiderii centralizate a dubei.Sultana se sperie.
-Ce ne facem?

-Mai asteptam. spune seful de post.
Si asteapta,asteapta,trec 12 ore,cand se simte parca un cutremur.
-Ce a fost asta??!! se intreaba toti,intrand in panica.

Dupa 10 minute,se aude o activitate intensa,si duba este pornita din nou.Prietenii nostrii se hotarasc sa ia masuri.Au inceput sa strige,sa faca galagie,si sa loveasca in panourile laterale ale dubei.Duba se opreste brusc.Se deschide usa de spate,si cine credeti ca este?Bineinteles,americanul,aparent foarte speriat,si nervos.
-Get out,now!! striga strainul.De fapt,nici nu era chiar atat de strain.Mai degraba,Sultana,popa,Ionel,si seful de post erau straini.Au iesit din vehicul,si au vazut ca tocmai rasare soarele.intre timp,americanul i-a abandonat,turand motorul in exces,in timp ce a demarat cu forta.
Se uita in jur,si mare le-a fost mirarea,sa vada in orizont zgarie nori,masini ne mai vazute pana atunci,si straini,care vorbeau o alta limba,decat a lor.Vorbeau limba engleza.
-Unde am ajuns? intreaba...


Aalliinnaa - episodul al V-lea,
Alexandru Hategan - episodul al VI-lea,
Feri - episodul al VII-lea s.a.m.d.
Pentru cei care vor fi gazdele urmatoarelor episoade dati va rog clic aiciSucces!

Ouatu (III)

Episodul al III-lea - Mardare
Dragi prieteni, autori 100Ro si vizitatori,

Sunteti invitati cu totii, ca prin comentariile voastre sa deveniti coautori la povestea piramidala ce s-a infiripat, "OUATU". Numai prin voi povestea se va povesti pe sine. Pentru cei care inca nu ati "rasfoit" postarile anterioare, e bine sa stiti ca povestea a plecat de la o
propunere

Intrati pe comentarii si continuati de unde s-a oprit povestea. Nu exista reguli, oprelisti si nici intelegeri prealabile intre autori. Fiecare contribuie cu harul, priceperea si interesul propriu pentru eroii nascuti si inca nenascuti de muzele bloggerilor. Orice ar iesi din povestea aceasta: drama, psaltire, tragedie, ghid turistic, tragicomedie, SF, roman fluviu, poveste de amor, etc..., nu va conta. Important este sa mearga mai departe. Sunteti bineveniti! Intrati si scrieti de cate ori va va facea placere! Curaj, mult succes si... aventura placuta!


100Ro spunea...


-Aaa,incredibil, spune popa. Ionel mi-a spus o intamplare, dar nu l-am crezut. Intr-o zi, de cateva saptamani, a venit acasa si foarte mandru mi-a povestit cum fusese abordat de un domn, care vorbea limba engleza si avea ochelari negri de soare. Domnul acela i-a propus 50 de dolari, daca ii gaseste ratusca care are o pata mica violeta in zona gatului si era fara guler. Tzusca avea o pata violeta pe gat? intreaba parintele.


-Parinte, avea o pata violeta pe gat. Oare ce a vrut sa spuna fiul matale? ii raspunde parintelui, foarte mirata.
-Sultano, fiul meu a plecat azi dimineata de acasa, sa asteptam pana revine, sa il ascultam. Pana atunci,te invit sa savurezi un ceai.

Grosso modo spunea...

Sultana intra, se puse la masa si popa ii facu un ceai de tei si o servi cu dulceata de mure. Obosita si flamanda, infuleca tot iar ceaiul il sorbi cu inghitituri mici, rapide. Popa ii povesti verzi si uscate despre pamanturile pe care le are, despre vaca lui Ticuta si despre preoteasa cea grasa. Sultana nu il auzea, gandul ei era Tzushca. "Valeu, n-am ce pune pe masa! Si taman pe Tzushca sa o ia!"


Cum statea ea asa imgndurata, numai vazu in dreptul usii pe Ionel.

"Ioneleee, bine ca venii! Unde e Tzushca mea?"

"Pai... pai... eu nu mai stiu ce e de soarta ei. Un domn de la oras mi-a poruncit sa gasesc rata si sa i-o duc la camin."

"La camin in mijlocul satului? Parinte, musai sa vii cu mine cu tot cu Ionel."

Parintele si odrasla ascultara de Sultana, care nu pleca din curtea popii fara sa ia un topor in mana.

"Vai Doamne, da ce-o fi cu Tzushca mea?!" gandi Sultana mergand schioapa catre camin. "O fi ceva cu rata asta! Tare cred c-oi flamanzi, asta nu-i a buna!" Toporul parea ca se inmoaie in mana vanjoasa a Sultanei iar popa si Ionel o urmau ca puii de gaina.




Dan Ioanitescu spunea...

Seful de post, Mardare statea in dreptul ferestrei si se scobea in nas cu unghia cea lunga de la degetul mic si din cand in cand mai arunca cate un ochi pe fereastra, asteptand sa o vada pe Mitza, pe nevasta-sa cu sufertasu'. Era lihnit dar foarte mandru de unghia lui. O daduse cu lac incolor de mobila si-acum se facuse tare frumoasa. Numai Nae frizeru' avea o unghie mai mare decat a lui si si-o tinea ridicata in aer cu distinctie cand manuia foarfeca sau briciul. Acu... nu era invidios pe Nae ca-i mai soptea una-alta ce mai afla si el de la musterii, ca se pricepea al dracului de bine sa-i traga pe toti de limba. Ceva totusi il intrigase caci alaltaieri, zicea Nae a venit la el unu cu ochelari negri de soare care nu parea de prin partile lor, s-a asezat pe scaun si i-a facut semn sa-l tunda. Din pacate Nae n-a putut scoate o vorba de la el ca a stat mut ca pestele. Si s-a mai si chinuit sa-l tunda pentru ca strainu' ala a refuzat de doua ori sa-si scoata ochelarii. "Ce-o fi cu ochelaristu' ala pe-aici?" se-ntreba Mardare. Mai vazuse si el trei ochelaristi acum vreo doua luni, venisera cu o masina decapotabila cu numar strain dar s-a sfiit sa-i ia la intrebari de ce fac ei poze peste tot pentru ca aia trei vorbeau engleza, iar el mai mult de "hau maci?" si "senchiu" nu stia. Deodata se precipita cu burta inainte peste prichiciul ferestrei:


-Sultano! Un'te duci tu cu toporu' ala? Parinteeee! Ia veniti voi pan'la sectie!



Alexandru Hategan spunea...

Ajunsi la sectie, ii explicara sefului de post, toata intamplarea, cum isi pregatise toate cele necesare, pentru a pregati o masa gustoasa, cum se hotari sa taie rata cea frumoasa, pe Tzushca, cum cazuze in gradina, in drum spre cotet, si toate cele ce patise:


-Iaca asa domnu` ofiter, si acuma ia-o de unde nu-i !!!. Nu tu mancare, nu tu rata, lovita la picior, inghetata toata, mai umblu si cu popa dupa mine prin zapada s-o cautam pe Tzushca...

- Bine, bineeeee... zise ofiterul, da nu se poate Sultana sa umbli cu toporu` in mana, ca sa-ti cauti rata s-o omori, si cu ochelaristu` ala, ce treaba ziceai matale ca ai cu dumnealui ?

- Pai dupa cum a zis Ionel, baiatu cel mic a lu` popa, ochelaristul, englezoiul, vroia sa cumpere rata, si dupa cum bag sama` rata ar trebuie fie la el...

- Nimicuri, (zise din nou seful de post, aprinzandu-si o tigara, si sufland fumul cu dispret spre cei doi), prostii copilaresti !!! Banuiesc ca nu va asteptati sa va cred. Mai bine-ati incerca sa ma ajutati sa inteleg legatura dintre topor si englezoi, pentru ca am primit ordine foarte clare in aceasta seara, de la conducere, sa fie tratat cu respect si cu toate ce i se cuvin unui om asa de mare.

- Da cine e acest om` de care tot vorbesti dumneata, domn` ofiter ? Ce om mare ? Si cum sa poti dumneata, sa crezi ca eu, femeie in toata firea, as dori sa-i fac vreun rau dumnealui ? Eu o vreau pe Tzushca si atat...




tasha spunea...


-Sultano,domnul cu pricina e venit de peste ocean,un cercetator englez,sta vreo cateva zile la noi in comuna il gazduieste domnu'primar ca stii ca are nevasta profesoara de enegleza si-i mai talmaceste vorbele .


-Pricep si nu pricep,da' cu rata mea ce-o fi avand? de ce o cauta pe Tzushca? ca doar n-o ajuns rata mea de rasu' lumii?...sa-l intereseze pe englezoi.... ii drept ca tare mandra s-o facut c-o hranesc cu malai si-i mai dau si cojile de mere cand mai fac cate-o prajitura cu mere...s-o vezi cum le ciuguleste,mai mare dragu' !

-Apoi Sultano,nu stiu ce sa zic?ce-o fi vrand cu rata ta? asta ma mir si eu...o fi vreo specie mai rara,na! ce sa cred?

Uite,acu' astept sa apara primaru' ca-l vazui pe geam ca pleca la masa si voi intreba la ce i-o fi trebuit-o pe Tzushca ta englezului...

Mergeti acasa ca rezolv eu problema,nu-ti fie teama Sultano,n-o sa ramai pagubita.

-No ,bine dara,lasam asa,cu toate ca tare imi sta in gand sa ma duc la el sa vad de-i vie sau moarta Tuzushca mea.


Oana (grosso modo) - episodul al IV-lea,
Aalliinnaa - episodul al V-lea,
Alexandru Hategan - episodul al VI-lea,
Feri - episodul al VII-lea s.a.m.d.
Pentru cei care vor fi gazdele urmatoarelor episoade dati va rog clic aiciSucces!

OUATU - sfaturi bune


Dragi prieteni, 
Deoarece este nevoie sa se pastreze identitatea de imagine pentru acest proiect literar, pe cei care urmeaza la postarile anuntate dar si pe cei care vor gazdui viitoarele episoade ii rog sa tina cont de urmatoarele elemente legate de forma.: 

    1/sa pastreze caracterul si marimea literelor si culorile cu  care s-a inceput povestea
    2/numerotarea episoadelor sa ramana cu cifre romane,
    3/mesajul de intampinare sa ramana cel putin o vreme nemodificat,ca si acest mesaj de subsol.
    4/ etichetele sa pastreze permanent titlul postarii "OUATU" si "poveste piramidala" dar fiecare gazda de episod sa treaca numele episodului si numele ei.
    5/sa nu configureze episoade foarte lungi . Cand se strang suficiente  comentarii sa posteze imediat.
    6/ Foarte important! Deoarece comentariile pot fi scrise in graba, faceti voi oficiul de "cap limpede" al corecturilor necesare - spatieri intre cuvinte, majuscule, semne de punctuatie, etc.... E bine ca toata lumea sa rasufle usurata. 


    Nota: ca sa mearga repede va sfatuiesc sa va pregatiti din  vreme articolul fara continut, ca"postare nefinalizata", luand cu copy-paste intampinarea  si subsolul in care operati doar schimbarile curente) si pe masura aparitiei comentariilor sa le introduceti unul cate unul, pe rand (s-ar putea sa fie unul singur foarte lung, si-atunci va aparea  doar acela. Nu se supara nimeni:)). Cu vremea, pana ce coautorii invata rostul, nu va mai fi nevoie de subsol. 

Succes!  



Post Scriptum,
Pentru cei carora le place ideea si doresc alt subiect ii rog sa-nceapa . Blogul poate duce oricate subiecte la simultan, cu rugamintea de a pastra formatul si regulile, ca sa nu se creeze confuzie... Cu cat oferta este mai mare tot cu atata-i si distractia!

OUATU - II

Episodul al doilea - TZUSHCA
Dragi prieteni, autori 100Ro si vizitatori,
Sunteti invitati cu totii, ca prin comentariile voastre sa deveniti coautori la povestea piramidala ce s-a infiripat, "OUATU". Numai prin voi povestea se va povesti pe sine. Pentru cei care inca nu ati "rasfoit" postarile anterioare, e bine sa stiti ca povestea a plecat de la o propunere.
Intrati pe comentarii si continuati de unde s-a oprit povestea. Nu exista reguli, oprelisti si nici intelegeri prealabile intre autori. Fiecare contribuie cu harul, priceperea si interesul propriu pentru eroii nascuti si inca nenascuti de muzele bloggerilor. Orice ar iesi din povestea aceasta: drama, psaltire, tragedie, ghid turistic, tragicomedie, SF, roman fluviu, poveste de amor, etc..., nu va conta. Important  este sa  mearga mai departe. Sunteti bineveniti! Intrati si scrieti de cate ori va va facea placere! Curaj, mult succes si... aventura placuta!

 tasha spunea...
Se gandi ce se gandi si se indrepta asa cum si-a propus spre cotet, s-o scoata pe Tzushca, gandul cu vorba vecinului o cam apasa, "ptiu, dracie!" apuca sa zica Sultana si se trezi intinsa la pamant, impiedicata de o piatra care din cauza stratului de zapada ce tocmai se asternuse peste noapte, n-avea cum s-o vada. "Aoleu, pacatele mele, sa stii ca nu mi se arata sa tai azi rata", vorbi incetisor Sultana si incerca sa se ridice, dar, soldul pe care cazuse cu toata greutatea o durea prea tare. Se uita cu ochii imprejur...cutitul ii sarise din mana cand cazuse si se ascunsese in zapada, nici o tipenie de om pe drum..."ce ma fac?...cine mama zmeului m-o pus sa tai rata taman acuma? se tanguia in sinea ei Sultana...

grosso modo spunea...
    Si cum statea ea asa buimaca de frig si de durere si teapana ca un bolovan (ca deh' era femeie rotofeie si in putere, indeajuns cat sa ridice doua coserci odata ca pe aluatul de la taitei si sa care ulcioarele de la sipot in sus pe dealu' al inalt pan' la casa dumneaei) i se arata in departare o umbra.
    "Phui drace! O naluca! Mi s-o trage de la Vasile al chiaun! Phui, phui!"
    Si cum tot incerca ea sa se dumireasca, umbra aceea se tot apropia pana dadu in dreptul gardului. Sultana se opri brusc, muta ca rata ei si mirata cu ochii cat cepele.

  aalliinnaa spunea...
    Cu şoldul zdrelit, Sultana se ridică de jos cu mare greutate şi cu o durere surdă de şale, pe de-asupra. Mai injură în sinea ei de două-trei ori şi se îndreptă spre coteţ şi mai pornită s-o taie pe Tzushca. Gândea că deja i-a adus mare ghinion.
    Ajunge la coteţ şotânc-şotânc. Gerul îi străpungea respiraţia şi sufletu-i crud. Nu mai avea nicio  părere de rău acuma. Soarta Tzushtei era hotărâtă. Deschide furioasă coteţul, strânge tare-tare mânerul cuţitului şi.... rămâne încremenită!!!!!

 Dan Ioanitescu spunea...
    -Aaaaah.... Iar pardalnica asta de sciatica! incepu sa vorbeasca singura Sultana, dar isi dadu seama si continua in gand : "Eeei, acu' sa vad cum mai prind eu rata aia si cum ma mai indrept! Dar unde-o fi umbra? Ah, uite-o deasupra cismelei. Ce-o fi facand acolo!? Chiar asa, ce-o fi cu ea? Dar umbra mea unde-o fi? Doamne, de ce te joci cu mintile mele?" Ingrozita se lasa moale la pamant.... umbra cocotata pe cismea era chiar umbra ei. "Asta nu-i a buna!" Dadu sa se frece cu amandoua mainile la ochi dar simti lama cutitului pe frunte.... Cu o miscare brusca zvarli cutitul in zapada.
    -Mamaaaa...!!! mai apuca sa strige Sultana in timp ce rata o zbughi afara din cotet dand din aripi si macaind pe langa ea. Tzushca se-ntoarse brusc, ii arunca o privire draceasca si macai marunt inainte sa apuce cutitul insangerat:
    -Sunt b nu f! succes in bezna!
    Asta era deja peste puterile ei de intelegere. Sultana ramase cu ochii deschisi in gol si mai apuca sa baiguiasca:
    -Antiignoranto! apoi lesina!
    Cand se trezi se uita in cotetz.

 Alexandru Hategan spunea...
    In cotet nici urma de Tzushca. In schimb era o gaura mare si neagra, cateva urme de rumegush, si nici pomeneala de ratza.
    Cand vazu Sultana acestea, inca ametita de la cazatura, si cu zapada pe haine, incepuse sa se gandeasca la vorbele lu` Vasile, si sa se realizeze ca poate nu era beat de dimineatza, ca-n alte zile. Si cu "al mic al popii...hmm" zise in sinea ei:
    "- Al mic al popii sa-mi fugareasca mie bunatate de ratza ?? Ei lasa ca am eu ac de cojocu` lui. Ia sa ma duc eu pan` la Popa sa-l intreb de isprava ce-am aflat."
    Zis si facut se imbraca si o lua incet pe ulita catre casa popii...

 tasha spunea...
    Ajunsa in poarta popii se intinse cu greu sa desprinda sarma care unea portita de poarta mare, gerul miscase pamantul si lasase intredeschisa portita, dar lovitura de la cot si de la sold n-o lasau sa desprinda legatura... pe acolo prin crapatura il zari insa in curte pe preot, matura zapada spre WC-ul din curte...
    -Saru'mana, parinte...as avea o vorba cu matale, indura-te de mine si hai la portita...!
    -Laudat fie Domnul, Sultano, stai ca vin...si popa isi lasa maturoiul de nuiele sprijinit de gard si se apropie de femeie.
    -Ce necaz te aduce la mine Sultana pe frigul asta cumplit?
    -Pacatele mele, parinte, azi dimineata uite ce mi-a trecut mie prin minte, geru-i mare,  malaiul cam putin am zis, hai sa tai pe Tzushca mea, sa-mi bucur ranza cu o mancare mai aleasa...si ce crezi? pun apoi apa la fiert in ceaun s-o pot opari, ma indrept spre cotet cu cutitul in mana pregatita sa-i tai gatleju' dar,  drept sa-ti zic cam ingandurata dupa o vorba cu vecinu' Vasile, ma impiedic de-o piatra si trag o tranta zdravana, ca uite abia m-am ridicat de jos, cu greu mi-am tarat piciorul sa ajung pana aici. Asa ...si cum am zis cand sa ajung la cotet, mare-mi fu mirarea, ia-o pe rata de unde nu-i?
    -Te-au calcat hotii azi noapte Sultano? ti-au furat rata?
     -Apoi, na! aici e buba parinte, de asta am venit sa ma plang.... Vecinu' Vasile, cand a auzit ca vreau sa tai rata, m-o intrebat dac-o mai am, ca l-o vazut cica pe feciorasul matale c-o fugarea la vale...
    Va urma
    Cautati sa cititi cel de-al treilea episod la Tasha!

    De-aici va las pe voi sa continuati. Posturi cu episoadele urmatoare vor fi continuate si gazduite de catre :
    Tasha - episodul al III-lea,
    Oana (grosso modo) - episodul al IV-lea,
    Aalliinnaa - episodul al V-lea,
    Alexandru Hategan - episodul al VI-lea, 

    Feri - episodul al VII-lea s.a.m.d.
    Pentru cei care vor fi gazdele urmatoarelor episoade dati va rog clic aici
    Succes!

OUATU (episodul I)

Episodul intai - SULTANA 


Dragi prieteni, autori 100Ro si vizitatori,
Sunteti invitati cu totii, ca prin comentariile voastre sa deveniti coautori la povestea
piramidala ce da sa se infiripe, "OUATU". Numai prin voi povestea se va povesti pe sine. Pentru cei care inca nu ati "rasfoit" postarile anterioare, e bine sa stiti ca povestea a plecat de la o propunere.

Intrati pe comentarii si continuati de unde s-a oprit povestea. Nu exista reguli, oprelisti si nici intelegeri prealabile intre autori. Fiecare contribuie cu harul, priceperea si interesul propriu pentru eroii nascuti si inca nenascuti de muzele bloggerilor. Orice ar iesi din povestea aceasta: drama, psaltire, tragedie, ghid turistic, tragicomedie, SF, roman fluviu, poveste de amor, etc..., nu va conta. Important  este sa  mearga mai departe. Sunteti bineveniti! Intrati si scrieti de cate ori va va facea placere! Curaj, mult succes si... aventura placuta!

"Ceapa am, ulei si sare am, varza iau din butoi.... boia am... niste marar mi-ar trebui" se gandea Sultana ramasa cu ochii pironiti in camara."Nu,  nici vorba.... n-am  sa ma duc pe gerul asta la piata, doar pentru o legatura de marar. Stai ca poate are Paraschiva'!" 
-Vecinaaaa....!!! Doamna' Paraschiva...! Hei! Doam-na-Pa-ras-chi-vaaaaa!.. se-auzi glasul Sultanei, catarata pe un morman de caramizi si tinandu-se cu mainile de ulucile gardului.
In linistea diminetii de ianuarie, numele Paraschivei trecu ca aceeleratu'  prin peretii mai multor case. Strada Vatraiului era foarte linistita ca orice strada de targusor de provincie. Usa casei vecinei se deschise si un barbat sleampat, ca la vreo cincizeci de ani, aparu in prag.
-Da doamna Sultana, ce s-a  intamplat? Saru'mana! Nevasta-mea nu-i acasa!
-Buna dimineata vecine! Pai ce sa-se-ntample dom' Vasile!? Uite, ma gandeam sa tai rata si am vazut ca n-am marar. N-ai oleaca de marar uscat, ca parca nu m-as duce acum la piata. Ti l-oi da inapoi zilele-astea....
"Hihihihi... taie rata!"  
-Stai,  sa vad! si disparu inauntru.
Dupa cateva minute se-ntoarse tinand in mana o legaturica de marar si i-o intinse peste  gard.
-Multumesc dom' Vasile! Uite, ia mai bine de-aici un leu'!
-Lasa vecina ca nu-i nevoie! Sa fii mata sanatoasa! Hmmm....  Vream sa-ti zic ceva de rata.... Pe care vrei s-o tai?
-P'aia fara guler, pe Tzushca. Da' de ce?
-Hmm... pai tocmai despre aia vream  sa-ti  zic. Acu' vreo trei saptamani, devale, inainte sa ninga, l-am vazut pe unu' care o fugarea pe balta ca un apucat. Ala mic al popii, parea sa  fie sau poate m-am inselat, nu stiu. Credeam ca n-o mai ai.
-Aaa... nuuu, nu! E-n cotet. Oricum e ultima si n-a  mai ouat de aproape juma' de an. Multumesc inc-o data dom' Vasile! "Ce-o fi vrut sa zica oare cu fugaritu', ca beat, asa de dimineata... nu prea... parea? Poate ca are ea  dreptate, Paraschiva, cand zice ca vorbeste-n dodii."
Sultana intra in bucatarie, lasa mararul pe masa si lua cutitul. Ii parea rau de Tzushca pentru ca o crescuse de boboc. Inca se mai tinea dupa ea prin curte macanind, cand o vedea, ca de-aia nici n-o taiase pana acum. Sultana n-avea copii. Da' acu' ce sa faca!? Pe ratoiul cel motat cu capul verde si pe inca doua rate ii bagase cu mana ei in oala, acum doua luni, pentru parastas. "Viata-i grea.." isi zise si iesi din nou in curte.

De-aici va las pe voi sa continuati. Ca sa va vina mai lesne la inceput, urmati firul povestii acesteia. (clic pe poveste). Urmatoare postare, dupa comentariile voastre, o voi posta eu ca demo, dupa  care urmatorul episod va fi gazduit de catre primul comentator. 
Succes!

100RO - NETWORK SAU NIET-WORK?

PROPUNERE
Dragi prieteni 100Ro,
Promisesem in ultima postare ca am sa va fac o propunere care ar  putea sa faca bine acestui blog dar si  cate un bine fiecaruia dintre  noi. Ii multumesc colegului nostru  Alexandru Hategan, caruia la fel ca si mie, si presupun ca oricaruia dintre  noi, ii pasa de soarta blogului, ca a incercat sa comute atentia pe necesitatea muncii in retea, caci intre  popularitatea personala si popularitatea blogului 100Ro, am preferat-o intotdeauna pe aceasta din urma. Si atunci va invit cu toata inima:

HAI SA SCRIEM SI SA NE DISTRAM IMPREUNA !
Anul trecut, inainte de aparitia lui 100Ro am  avut doua experiente in ale blogarelii, foarte  interesante si productive, care au functionat. Chestiunea in  esenta  este foarte simpla si este intr-un fel o reiterare al unui exercitiu literar care s-a mai practicat. Presupun ca ati citit cu totii, sau macar ati auzit de "Douasprezece scaune"  si "Vitelul de aur", doua romane ale scriitorilor rusi Ilf si Petrov (Ilia Arnoldovici si Evgheni Petrovici) care il au ca protagonist  pe Ostap Bender. Ei bine, catre acest gen de exercitiu, de data aceasta internaut, doresc sa va indrept atentia.
Cum s-a intamplat? Simplu. Spontan. Ioana Dumitrascu care din pacate acum pentru o perioada a inchis blogul, a creat si a postat "Tristeza" un fragment de telenovela. Asa cum ar fi fost de asteptat au aparut diverse comentarii. Am avut atunci o idee: "dar daca....prin comentariul meu ii voi continua actiunea, avand deja contextul si personajele pregatite!?" mi-am zis in gand si am si  facut-o. Fara sa existe o intelegere prealabila intre noi, Ioana, prin comentariul ei de raspuns la comentariul meu a lasat povestea sa-si urmeze cursul, apoi am invitat si pe alti comentatori sa participe. Am fost mai multi  coautori ai unei telenovele care  si-a modificat in timp continutul, caci povestea a alunecat in thriller si-apoi in pamflet politic, fiecare pictand evenimentele dupa pofta inimii pe canavaua inca umeda lasata de cel dinainte. Fiecare a introdus personaje noi si a dus actiunea acolo unde a crezut de cuviinta.
Am reluat aceasta idee pe blogul meu unde a aparut "Mitu lui Sisif" la care au participat mai mult  de  10 bloggeri. Cativa dintre ei  sunt prezenti aici pe 100Ro, fie in calitate de coautori fie de  comentatori si ma refer la Aalliinnaa, Heramariana, BlueIris si Cristiana. Povestea a mers bine si am postat sub forma de articole cate patru-cinci comentarii cu continutul povestii. Intr-un post separat am sa aduc un demo de postari ale comentariilor ca sa fie mai clar sau pur si simplu voi porni povestea ca sa vedeti cum se intampla "pe viu".
Si daca tot a fost sa fie sa devin eu nasul unui asemenea experiment, am sa-l si botez ca sa si putem opera cu notiunea. Articolul se va numi ARTICOL PIRAMIDAL 
iar continutul  POVESTE PIRAMIDALA


Trebuie sa va marturisesc ca despre aceasta idee a unor articole piramidale am avut o discutie anul trecut in decembrie cu Feri, care a intuit imediat avantajele unui astfel de demers in cresterea popularitatii blogului si intamplator la inceputul lui ianuarie, intr-o discutie, am abordat chestiunea  si cu Tasha.
Beneficii 100Ro:
1/ vor fi foarte multe articole originale, rod al cocreatiei mai multor autori si poate cu timpul vom iesi de sub imperiul copy-paste-ului, fenomen aparut din lipsa de timp si de imaginatie
2/ se va accelera viteza si numarul posturilor.
Nota: se pot porni mai multe povesti piramidale deodata, alegand teme de gen preferate: pamflet politic, poezie, thriller, note de jurnal cu un personal imaginat iar fiecare coautor poate participa prin comentarii la mai multe teme,
3/ se va mari numarul de comentarii, caci comentatorii autori veti fi atat voi cei 100Ro, cat si vizitatorii,
4/ si beneficiul cel mai important va fi acela ca se va  crea o relatie interactiva si emulativa intre coautori, ceea ce nu poate fi decat un castig pentru acest blog. O echipa sudata inseamna un blog mai performant.

Este un challenge pentru voi cei care va cunoasteti talentul literar dar si pentru aceia care urmeaza sa  si-l descopere, asta bineinteles daca veti dori si voi caci "l'homme propose et Dieu dispose".  Si ca sa nu existe discutii asupra coautorului care va gazdui povestea, eu va propun ca pe masura intrarii in hora, pe rand,  fiecaruia sa-i revina onoarea de a gazdui cate o parte a povestii piramidale.
Am sa dau eu drumul primul la o poveste piramidala in postul urmator. Primii pe care ii chem si ii rog sa ma ajute pana dam drumul acestui bulgare de zapada  sunt cei care stiu deja cum trebuie procedat. Doamnelor?:)
Daca vor fi autori pe care tema este posibil sa nu-i  atraga, pot incepe ei alte teme. S-ar putea de asemenea ca aceasta idee sa nu aiba suficienta aderenta. Nu m-am precipitat anul trecut sa va invit intr-o astfel de aventura de teama ca premisele viabilitatii ei sa nu fi fost coapte. Acum insa consider ca datorita  socializarii prin comentariile pe care le-am facut si a raspunsurilor pe care ni le-am acordat reciproc, am ajuns in situatia  sa ne  cunoastem mai bine iar deschiderea noastra  unii catre ceilalti  este cu mult mai mare decat la inceput. Toata problema pana la urma este :
sa ne placa, sa ne implicam si sa vrem.

Sunt atat de multe povesti care de-abia asteapta sa fie scrise de voi... :) Indrazniti!