Din categoria “Curvele din parlament”
Se
apropie alegerile şi se ascut săbiile. În egală măsură încep rocadele.
Cu alte cuvinte, oamenii, sătui de PDL şi de portocalii lor, de
ungurenii din teritoriu şi căpuşele nesătule, se gândesc să voteze USL.
Doar ei sunt alternativa. Ei sunt cei curaţi, cavalerii albi, veniţi să
lupte cu balaurul corupţiei. Când, ce să vezi: aceleaşi feţe trec de la
portocalii în barca noii puteri.
Un exemplu: Mircea Banias.
El susţinea toate inepţiile lui Boc, aplauda şi vota cu mare drag toate
tăierile de pensii, de salarii, toată mizeria din sănătate şi educaţie.
Iată că a fost primit la PC, şi va candida din partea USL.
Monica Iacob Ridzi vrea la PPDD. Ce deranjează un dosar penal şi un furt de notorietate în întreaga ţară?
Dar ce faci atunci când eşti paraşutat
de undeva de sus, eşti susţinut doar de „Zeus”, dar te vezi un personaj
mesianic? Îţi cumperi un partid şi începi să emiţi judecăţi de valoare.
Este interesant cum Mihai Răzvan Ungureanu (tipul care
şi-a decontat deodorantul, săpunul, parfumul, probabil şi lenjeria
intimă la guvern, care nu putea să mănânce decât carne de vită, care
costă pe kilogram cât mai multe salarii medii pe economie) începe să
redefinească moralitatea. Dacă ar fi să îl ascultăm, practic orice
acţiune şi orice trădare poate fi justificată (ca fost şef de serviciu
secret ar trebui să ştie).
Aruncăm o nouă privire în barca USL. Dan Şova,
proaspăt reeducat de către reprezentanţii Holocaust SRL, şi uns imediat
după ministru, ne explică cum se trec şi cum se scot masteratele de pe
CV. După care îi mai şi reproşează jurnalistului, care se interesează de
şcolile absolvite de domnul ministru, că nu îi onorează formarea lui ca
EUROCRAT la Londra. Adică stai aşa, cum îşi permite un rozător de pix
d-ăsta să nu bată plecăciuni pentru diploma de “administrator european”.
Norocul jurnalistului că nu trăia mai acum 40 de ani, Pentru o astfel
de nesocotire a unei diplome echivalente, obţinute la Moscova, te păştea
puşcăria.
Este interesant cum Blaga
a ajuns să candideze tocmai în fieful primarului, ai cărui fii snopeau
oamenii în bătaie ziua în amiaza mare, Udrea şi cu Neamţu la Arad.
Toate aceste mişcări nu arată decât un
singur lucru: lipsa de „bărbăţie” a politicienilor. A fi om înseamnă
a-ţi păstra calea. A ştii care îţi sunt valorile şi să lupţi pentru ele,
chiar dacă ştii că pierzi.
A reprezenta un colegiu, nu însemnă doar
o sumă de voturi, ci înseamnă respectul pe care îl arăţi acelui amărât,
care prin ştampila lui ţi-a acordat încrederea. Trebuie pe de o parte
să lupţi pentru el, dar şi să vii în faţa lui, pentru a-i arăta
realizările şi nerealizările tale.
Dar marii oameni politici fug. Fug,
pentru că le lipseşte curajul unei înfrângeri, le lipseşte demnitatea şi
înţelegerea faptului că cei, care îi votează sunt concetăţenii şi
egalii lor.
Iar atunci când li se atrage atenţia
asupra lipsei lor de moralitate, atunci când li se dovedeşte dincolo de
orice dubiu, că sunt nişte jigodii, vine replica universală a
politicianului român: „Tu ai ceva cu mine personal!”
Nu lipsa lui de moralitate este problema, nu hoţia, cu neam-prostia. Problema este: „de ce nu te iei şi de alţii?”
Atâta timp cât vom mai accepta (prin
votul nostru) astfel de scursuri – şi lista lor este lungă,
confundându-se aproape cu lista completă a parlamentarilor – nu vom avea
o altfel de clasă politică. Vom fi conduşi numai de jigodii, şi doar
jigodiile vor avea loc în politică. De pe Agonia Natiunii
