:):):)

Ce avem voie

Un negru are voie sa spuna “nigger”

autor: FrontPress 28.03.2013

În ultimele decenii, noi, europenii, am început să învăţăm un vocabular nou, un fel de nouă limbă de lemn. Abia ce scăpasem de limbajul de lemn comunist (care se mai face simţit şi astăzi în unele discursuri FSN-iste), că noi reguli apar la orizont. Nu mai există ţigani, ci doar romi, nu avem voie să folosim termeni peiorativi la adresa nici unei minorităţi. Bun, sunt de acord, dacă asta ne face pe toţi să fim mai civilizaţi, sunt de acord cu acest experiment.

Şi iată că citesc astăzi o nouă ieşire în public a lui Tanczos Barna. Poate că vă mai amintiţi de el, atunci când era preşedintele Federaţiei Române de Hochei, mai avea un pic şi îi felicita pe jucătorii naţionalei României, care şi-au bătut singurul coleg de echipa român, de ziua naţională a României. Atunci, apostrofat în mod repetat, că nu condamnă atitudinea ostilă, nesportivă a jucătorilor maghiari, a avut o replică tipică pentru educaţia şi nivelul său de inteligenţă: „O să plec cu toţi jucătorii din România, ca să fie toată lumea mulţumită şi voi să jucaţi în Liga H!”

Acest nenorocit a deţinut şi deţine de ani de zile funcţii publice şi guvernamentale, iar din aceste funcţii, plătite de contribuabilul român (nu de alta, dar la cat de bine o duc ungurii din HarCov, numai piele poţi să le-o iei pe post de impozit), aruncă cu venin asupra românilor.

Mai nou şi-a schimbat ţinta. Se pare că de la Budapesta i s-a spus că dă bine şi dacă se ia de ţigani:

„Ţiganul trebuie să umble la școala de ţigani, trebuie să umble în capela ţigănească la slujbe”

”Treaba noastră este să implementăm programe de sporire a numărului secuilor aici în ţinutul secuiesc, ca ţiganii să nu poată realiza ce și-au propus”

Ce ziceţi de declaraţiile omului politic UDMR? Ce s-ar întâmpla dacă un român ar spune acelaşi lucru? Şi, să nu uităm că „ţigan” este un termen peiorativ.

Deci, reformulând, în limbajul, pe care l-ar folosi un corespondent român al domnului Tanczos, ar trebui sa spunem: „Bozgorii trebuie să umble la şcoala de bozgori, şi la capela de bozgori la slujbe. Treba noastră este să îi reeducăm, dar nu unde vor ei, ci unde le spunem noi, în Dolj şi la Tulcea, ca bozgorii să nu poată realiza ce şi-au propus!”

Deşi este un pamflet, aceste rânduri ar scandaliza întreaga presă şi lume politică. S-ar lăsa cu amenzi, cu dosare penale, eventual. Asociaţiile de apărare a drepturilor romilor ar sări ca arse şi ar aduce aminte, ca de obicei, de Holocaust.

În cazul d-lui. Tanczos nu se sesizează nimeni. Poate şi din cauză că preşedintele Comisiei d combatere a discriminării este Csaba Ferenc ASZTALOS, co-minoritar şi coleg de partid de-al lui. Şi oricum, ungurii au voie să spună asta. Iar dacă cineva se atacă, este retrograd, rasist, xenofob, etc…

Aş vrea să închei cu cuvintele curajoase ale Prea Sfinţiei Sale Ioan Selejan, episcopul ortodox al Harghitei şi Covasnei:

„Majoritarii maghiari îşi supraîntăresc comunitatea sub umbrela Geopoliticii maghiare a Bazinului carpatic, în timp ce minoritarii români, lipsiţi de suportul general al societăţii şi al statului se masifică, rămân fără comunitate. (…) Judeţele Harghita-Covasna stau sub semnul unei urgenţe, urgenţe mute, pentru că nimeni dintre cei care ar trebui să vegheze asupra integrităţii comunităţii nu îşi asumă vreo reacţie. Urgenţa mută reprezintă sentimentul colectiv al neputinţei, corelat cu sentimentul abandonului-retragerii statului român din societate.” De Remus Radoiu – Agonia Natiunii

Amenzi

Amenzile pentru “DISCRIMINARE” majorate la cererea UE

autor: FrontPress 28.03.2013

Guvernul a adoptat ieri o ordonanţă de urgenţă care include noi prevederi referitoare la prevenirea și sancţionarea tuturor formelor de discriminare. Odată cu intrarea în vigoare a actului normativ, cuantumul amenzilor contravenţionale pentru diferitele forme de discrimare a fost mărit.

Guvernul a adoptat ieri Ordonanța de Urgență pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Proiectul de act normativ a fost elaborat la presiunile instituțiilor europene, care constataseră că termenul de transpunere în legislația națională a normelor de la nivelul UE expiraseră. Mai mult, Comisia Europeană intrase într-o primă fază a unui demers pre-contencios la adresa României, care risca astfel plata unor penalități pentru întârzierea cu care opera modificările legislative.

„Comisia Europeană a atras atenţia autorităţilor române cu privire la neconformitatea legislaţiei naţionale române cu Directiva 2000/43/CE cu privire la implementarea principiului tratamentului egal între persoane indiferent de originea rasială sau etnică iar România s-a angajat să soluţioneze aspectele sesizate de Comisie până la jumătatea anului 2013, fapt ce face necesară modificarea şi completarea în regim de urgenţă a OUG nr.137/2000”, arată Guvernul.

Conform prevederilor ordonanței, „prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe baza de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenența la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice”.

Încălcarea acestor prevederi constuie contravenţii și se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 30.000 lei, dacă discriminarea vizează o persoană fizică, respectiv cu amendă de la 2.000 lei la 100.000 lei, dacă discriminarea vizează un grup de persoane sau o comunitate.

Sumele prevăzute sunt chiar și de peste 12 ori mai mari față de cele menționate în vechiu act normativ, în care amenda era de la 400 lei la 4.000 lei, dacă discriminarea vizează o persoana fizică, respectiv de la 600 lei la 8.000 lei, dacă discriminarea vizează un grup de persoane sau o comunitate.

România risca plata unor penalităţi

Proiectul fusese supus dezbaterii publice de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) în 16 martie.

Conform notei de fundamentare, scopul legislaţiei în materia combaterii discriminării este acela de a asigura tuturor persoanelor perspective egale şi echitabile de acces la oportunităţile disponibile în societate, egalitatea în drepturi fiind un principiu fundamental al drepturilor omului, transpus atât la nivel legislativ cât şi la nivelul politicilor publice.

În ceea ce privește schimbările preconizate odată cu intrarea în vigoare, inițiatorul legislativ a menționat explicit corelarea amenzilor contravenţionale, prin mărirea cuantumului acestora, în vederea eliminării oricărei diferenţe de tratament sancţionator între criteriile protejate de directivele antidiscriminare, precum şi al realizării scopului preventiv al acestor norme.

Urgența cu care a fost emisă ordonanța este justificaTă prin faptul că termenul pentru transpunerea corectă şi completă în legislaţia naţională a actelor normative la nivel european în materie a expirat.

„Prin scrisoarea de punere în întârziere în cauza 2012/2009 Comisia Europeană a atras atenţia autorităţilor române cu privire la neconformitatea legislaţiei naţionale române cu Directiva 2000/43/CE cu privire la implementarea principiului tratamentului egal între persoane indiferent de originea rasială sau etnică”, arată nota de fundamentare.

„Prin acest document Comisia a declanşat împotriva României prima fază a etapei pre-contencioase în constatarea neîndeplinirii obligațiilor de stat membru, în conformitate cu dispozițiile art. 258 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, care prevede că „în cazul în care Comisia consideră că un stat membru a încălcat oricare dintre obligaţiile care îi revin în temeiul tratatelor, aceasta emite un aviz motivat cu privire la acest aspect, după ce a oferit statului în cauză posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile. În cazul în care statul în cauză nu se conformează acestui aviz în termenul stabilit de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene”, se subliniază în documentul CNCD.

„Angajarea răspunderii României pentru încălcarea obligaţiilor de a transpune Directiva 2000/43/CE poate avea ca rezultat plata unei sume forfetare cât şi a unor penalităţi cu titlu cominatoriu, în conformitate cu art.260 alin.(3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, potrivit căruia „în cazul în care sesizează Curtea printr-o acţiune în temeiul articolului 258, considerând că statul respectiv nu şi-a îndeplinit obligaţia de a comunica măsurile de transpunere a unei directive adoptate în conformitate cu o procedură legislativă, Comisia poate indica, în cazul în care consideră necesar, cuantumul sumei forfetare sau al penalităţii cu titlu cominatoriu care urmează a fi plătită de statul respectiv şi pe care îl consideră adecvat situaţiei”, precizează inițiatorul legislativ.

Care sunt modificările operate

Principalele intervenţii legislative cuprinse în cadrul prezentei OUG se referă la excepții la faptele de discriminare și corelarea amenzilor.

- introducerea excepţiei de la discriminarea directă, ca şi principiu general, aşa cum este aceasta prevăzută de Directiva 2000/43/CE şi implicit abrogarea din cadrul OUG nr.137/2000 a dispoziţiilor ce prevedeau o asemenea excepţie cu caracter special;

- modificarea dispoziţiilor care reglementează excepţii de la acţiunile care constituie, potrivit legii, fapte de discriminare, care erau de natură a putea fi interpretate ca aplicându-se şi discriminării directe;

- eliminarea prevederilor ce se îndepărtau, în opinia Comisiei, de la noţiunea de discriminare indirectă şi de la definiţia acesteia, împiedicând aplicarea testului justificării în cazurile de discriminare indirectă, aşa cum prevede Directiva 2000/43/CE;

- corelarea amenzilor contravenţionale cu cele instituite de OUG nr.83/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr.202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, prin mărirea cuantumului acestora, în vederea eliminării oricărei diferenţe de tratament sancţionator între criteriile protejate de directivele antidiscriminare, precum şi al realizării scopului preventiv al acestor norme;

- reglementarea momentului de împlinire a termenului de prescripţie a aplicării sancţiunii contravenţionale a amenzii de către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. De Mădălina Prundea – Digi 24

Anarhistii din Cluj

ANARHISTII isi fac de cap in Cluj-Napoca fara ca autoritatile sa reactioneze

autor: FrontPress 28.03.2013

Ceea ce se întâmplă zilele acestea la UBB, când un grup de anarhişti din gruparea Tinerilor Mânioşi au ocupat abuziv o sală de curs, fără ca poliţia să intervină, pentru că se perturba orele, îmi aduce aminte de mişcarea anarhistă catalană din anii 30, de derbedeii din mai 1968 de pe străzile Parisului care au dat foc Cartierului Latin.

Anii trecuţi am înţeles unele acţiuni ale Tinerilor Mânioşi prin Ocuppy Conti sau din Piaţa Unirii în legătură cu exploatarea Roşia Montana sau a gazelor de şist. Acţiunile lor ecologice erau legitime, deşi se manifestau ca şi teroriştii ecologişti germani din anii 70 înainte de complexul Baader-Meinhof, ce incendiau magazine, blocau universităţi şi spărgeau bănci în numele lui Karl Marx.Dar ceea ce au făcut zilele acestea la UBB anarhiştii de la Tinerii Mânioşi se aseamănă cu întemeietorii curentului: Piotr Kropotkin și Mihail Bakunin. Aceşti tineri anarhişti îşi trag sevele ideologice din aventurile stângii occidentale înnebunite de Che Guevara şi Fidel Castro. Un grup de circa 30 de studenți anarhiști – Tinerii Mânioși au ocupat sala “Nicolae Iorga” din clădirea Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Ei au declarat că acesta este un spațiu public, liber de dezbatere. Manifestarea venea potrivit protestatarilor, după ce săptămâna trecută, personalul de pază al UBB ar fi blocat dezbaterea unui film documentar în această clădire. În sala ocupată de anarhiști se desfășura un curs de matematică în limba maghiară, care a fost deranjat de manifestanți. Aceștia din urmă au atârnat pe geamul rectoratului și un mesaj pe care au scris “spațiu public pentru dezbatere”.

Deranjaţi de atitudinea lor, profesorii titulari au solicitat intervenţia poliţiştilor, însă la cererea conducerii UBB, anarhiştii nu au fost evacuaţi. Prorectorul delegat pentru relația cu studenții, istoricul Ioan Bolovan a declarat că studenții sunt liberi să asiste la cursuri în calitate de audienți, însă le este interzis să perturbe activitățile didactice. “În cazul lor, fluturașii pe care i-au distribuit aici sunt un element care indică faptul că acțiunea este una politică și premeditată. Spun că acțiunea este politică pentru că și anarhismul este o politică”, a declarat prorectorul UBB. Nici până dimineaţa sala de curs nu a fost eliberată. În momentul în care presa a încercat să pătrundă în sală pentru a lua niște interviuri manifestanților, aceștia au interzis accesul jurnaliștilor deși manifestau pentru un spațiu public, liber pentru exprimare. Printre protestatari se aflau şi persoane adulte care nu aveau calitatea de studenţi, însă vorbeau în numele lor. Nu a contat, cu toţii suntem egali atunci când ne exprimăm agresiv, de pe poziţie de forţă.

Anarhismul este un curent care prinde bine la Cluj-Napoca datorită lipsei reacţiei ferme a autorităţilor şi a societăţii civile. E adevărat că nici UBB nu s-a reformat după înlăturarea fostului nomenclaturist comunist Andrei Marga, rămânând închistată în proiectul universitar vetust al nepotismelor şi clientelismului politic. Deşi rectoratul a fost sesizat de prefectura Cluj în urma unui raport al SRI Cluj de atacul anarhiştilor clujeni asupra clădirii UBB, nu s-a luat nicio măsură fermă de blocare a accesului acestora în universitate. Anarhismul este o boală politică veche şi grea a umanităţii. Anarhismul (din limba greacă αναρχία – „fără archon“, fără stăpân) – este o doctrină și mișcare politică ce a luat naștere în secolul al XIX-lea. Printre primii reprezentanți ai anarhismului îi găsim pe filosoful englez William Godwin, francez – Pierre-Joseph Proudhon, ruși – Piotr Kropotkin și Mihail Bakunin, italian – Errico Malatesta și germanul Max Stirner.

Anarhismul susține distrugerea statului existent ca principala sursă a asupririi și exploatării oamenilor. Anarhismul distruge un edificiu pentru a crea un altul, ordinea statală este înlocuită cu ordinea născută din libertate. Anarhismul a fost teoretizat, pentru prima oară, de către William Godwin. Primul anarhist declarat este, însă, Pierre-Joseph Proudhon, care, în cartea Que-est-ce que la propriété? (Ce este proprietatea?), realizează prima critică economică a statului. Dar acţiunea anarhiştilor e mult mai gravă decât se vede la prima vedere. Numeroşi anarhişti clujeni sunt pe lista de plată a Fundaţiei “Soros” şi a altor organizaţii similare şi fac campanie electorală fostului senator Eckstein Kovacs Peter de la UDMR. Ne întrebăm cu ce scop sunt plătiţi aceşti tineri? Liderii anarhiştilor clujeni nu-şi pot justifica, prin publicarea fişelor fiscale dacă au lucrat vreodată cu carte de muncă. Ei sunt nişte mercenari care fac jocul politic şi economic al unor forţe transnaţionale care urmăresc blocarea economică a României şi destabilizarea politică a acesteia? Asaltul negativ asupra UBB e clar şi evident. Se încearcă prin manipularea unor tineri idealişti şi naivi să se arată lumii că conducerea UBB nu reuşeşte să gestioneze problemele, deci e necesară înfiinţarea unei Universităţi maghiare de stat, pe fundamentul fostei „Bolyai”, mai deschisă şi modernă în comparaţie cu universitatea românească. E un joc ieftin al anarhiştilor în favoarea separatismului radical maghiar pe termen lung. Dacă rectoratul UBB nu reuşeşte să-şi facă ordine în ogradă şi să se reformeze, poliţia să-i evacueze pe studenţii întârziaţi atunci alte organizaţii studenţeşti româneşti vor elibera sediul central al UBB de anarhişti ca în 1922.De Ionuţ Ţene - NapocaNews

3 baieti din flori

Regele Carol al II-lea a avut trei băieţi «din flori»

Share on Facebook

2Retweet

Vreme de 81 de ani, între 1866 şi 1947, românii şi-au sărbătorit Ziua Naţională pe 10 mai. La acea dată, acum 145 de ani, Carol I devenea domnitor al României, iar 15 ani mai târziu, în 1881, şi primul ei rege dintr-o listă de patru. Fără îndoială însă că monarhul cu destinul cel mai zbuciumat a fost Carol al II-lea, suveran al României între anii 1930 şi 1940. Mai puţin cunoscut e faptul că, în afară de Mihai I, fiul său “oficial”, Carol al II-lea a mai avut trei băieţi nerecunoscuţi de Casa Regală. Libertatea vă dezvăluie, într-un serial în trei părţi, cine au fost aceştia.

• 
• 

Personaj complex şi controversat, pendulând între “regele playboy” şi “voievod al culturii”, cum a fost supranumit, Carol al II-lea s-a născut la 3 octombrie 1893, în marele apartament princiar al Castelului Peleş din Sinaia, venirea lui pe lume fiind întâmpinată cu o sută de salve de tun. A fost primul născut al proaspătului, pe atunci, cuplu de prinţi moştenitori ai tronului României, Ferdinand şi Maria. A fost botezat Carol, în onoarea ilustrului său unchi, Regele Carol I, preluând de la el pasiunea pentru uniforma militară.

Frecventa damele de companie

Dar, spre deosebire de acesta, prinţ german prin naştere şi educaţie, sângele i-a fost mult mai fierbinte, confirmând parcă şi faptul că a fost primul rege român născut chiar în România şi botezat în tradiţia ortodoxă. “Ăsta e român get-beget. Fumează, bea şi joacă cărţi”, avea să spună, mai târziu, însuşi Carol I despre nărăvaşul lui nepot.

Incontestabil, i-au plăcut femeile. Au existat zvonuri despre faptul că ar fi suferit de priapism, fiind mai mereu într-o stare de excitaţie şi dorinţă sexuală. Când, foarte tânăr fiind, i s-a pus la cale dezvirginarea, fiindu- i adusă, în acest scop, o tânără actriţă, prin mijlocirea lui Alexandru Davila, directorul Teatrului Naţional şi fiul doctorului Carol Davila, aceasta i s-a plâns, a doua zi, intermediarului: “M-a omorât, nene Alecule, de 14 ori, nici o dată mai puţin”. Dincolo de frecventarea damelor “bine”, fiind faimoasă “vânătoarea” frumuseţilor pe care o făcea pe stradă, de la volanul automobilului său Buick decapotabil, ori a prostituatelor de-a dreptul, Carol al II-lea a şi iubit cu patimă.

«Prinţul» Silviu, primul născut

Prima pe listă a fost Ella Filitti, alintată “Păsărica”, despre care însuşi Carol avea să consemneze cu durere în jurnalul său, pe 8 septembrie 1950, auzind despre moartea ei, că “a fost dragostea mea, a primei tinereţi”.

Dar Ella nu a fost şi născătoare de “rod regal”, aşa cum avea să fie Maria Martini, o jună cu care prinţul a întreţinut relaţii intime încă din vremea când aceasta era elevă la Azilul “Elena Doamna”. Mai multe documente, mărturii şi cărţi ale unor istorici arată că din această relaţie s-a născut, în 1918 sau 1919, un copil. Aici, părerile sunt împărţite, unele surse afirmând că ar fi fost vorba de o fetiţă, altele, ceva mai credibile, susţinând că ar fi venit pe lume un băiat. Un băiat - primul născut, de fapt, al lui Carol al II-lea - pe care acesta ar fi vrut să-l boteze Cezar, dar care, la insistenţele tinerei mame, a fost numit Silviu.

Numele lui apare în unele documente

Istoria acestuia a rămas învăluită în mister, cunoscându-se doar faptul că familia regală a căsătorit-o urgent pe Maria Martini cu un şef de gară din Ardeal, Leonescu pe numele lui. Cei doi Leoneşti au semnat, la 18 octombrie 1921, şi un document prin care se angajau să păstreze secretul celor întâmplate, Maria returnând şi toată corespondenţa pe care o avusese cu prinţul Carol. Fireşte, totul în schimbul unei consitente sume de bani.

Straniu e totuşi faptul că acest Silviu a fost recunoscut oficial, cel puţin de către Carol, după cum se arată în documentele Casei Regale aflate în Arhivele Istorice Centrale. De soarta lui însă, precum şi de cea a mamei sale, nu se ştie mai nimic, existând presupunerea că acel “prinţ” Silviu a murit destul de tânăr, rezolvându- se astfel şi deranjanta problemă pentru familia domnitoare.

Citiţi mâine în Libertatea despre cel mai mic băiat al Regelui Carol al II-lea

Mihai I e singurul urmaş recunoscut oficial

Mihai, fiul lui Carol al II-lea şi al principesei Elena a Greciei, s-a născut pe 25 octombrie 1921 în Sinaia şi a fost rege al României în două perioade. Prima oară, între anii 1927 şi 1930, sub oblăduirea unei Regenţe, fiind încă minor, în condiţiile morţii regelui Ferdinand, bunicul său, dar şi a renunţării la tron a tatălui său, Carol al II-lea. În iunie 1930, Carol a revenit în România şi şi-a revendicat tronul de la propriul fiu. Mihai a redevenit rege pe 6 septembrie 1940, după abdicarea lui Carol al II-lea. La data de 30 decembrie 1947 a fost silit să abdice.

Carol Mircea a fost rodul iubirii cu Zizi Lambrino

A doua iubire a lui Carol al II-lea a fost Ioana Valentina Lambrino (1898-1953), cunoscută ca Zizi Lambrino, descendenta unei vechi familii aristocrate româneşti.

Pentru “Zucky”, aşa cum o alinta Carol, tânărul moştenitor al Coroanei a renunţat de două ori la tron, a dezertat din armată şi a nesocotit Statutul Casei Regale, căsătorindu-se cu ea, la Odessa, pe 31 august 1918. Şi chiar dacă în martie 1919, după multă agitaţie în culisele familiei domnitoare, Tribunalul Ilfov a declarat căsătoria nulă, asta nu a împiedicat venirea pe lume, un an mai târziu, pe 8 ianuarie 1920, a lui Carol Mircea Grigore Lambrino, cel care avea să fie tatăl actualului prinţ Paul.

După exilarea mamei sale, Zizi, în Franţa, în urma unui aranjament financiar cu Casa Regală, Carol Mircea avea să trăiască în străinătate toată viaţa, până la moartea lui, în 2006. După un şir interminabil de procese, început încă din 1955, în Portugalia, continuat în Franţa, apoi în România, Carol Mircea a căpătat, din 2003, recunoaşterea ca descendent legitim al lui Carol al II-lea şi a calităţii de prinţ. Casa Regală a României, condusă de Regele Mihai, nu recunoaşte însă aceste hotărâri.

Mai mult: Regele Carol al II-lea a avut trei băieţi «din flori» | Libertatea.ro