S-a intamplat pe 8 decembrie...

Mi-ar placea sa am puterea si timpul necesar pentru a posta zilnic astfel de articole. Dar poate incet, incet voi reusi si acest lucru. Nu v-ar interesa sa aflati cam ce s-a intamplat de-alungul timpului exact pe data la care ne aflam? Pe mine una ma fascineaza acest lucru...mi se pare foarte interesant. Sa revenim.

Suntem pe 8 decembrie...

1846 - Inaugurarea localului Bibliotecii Române din Paris, care va deveni şi sediul “Societăţii studenţilor români” (8/20).
1861 - S-a născut Aristide Maillol, pictor si sculptor francez (m.24.09.1944).

1876 - S-a născut Hortensia Papadat-Bengescu, prozatoare şi autoare dramatică. A avut o contribuţie importantă la modernizarea romanului românesc, în special prin ciclul romanesc, de influenţă proustiană, al familiei Halippa (“Fecioarele despletite”, “Concert din muzică de Bach”, “Drumul ascuns”, “Rădăcini”) (m.05.03.1955).

1904 - România a semnat, la Haga, alături de alte 24 de state, Convenţia internaţională asupra regimului vaselor Crucii Roşii pe timp de război.
1910 - Au fost stabilite relaţii diplomatice între România şi Luxemburg.
1921 - Spectacolul inaugural al Operei Române din Bucureşti. George Enescu a dirijat opera „Lohengrin” de Wagner, cu text românesc după o traducere de Şt. O. Iosif. Sediul de atunci al operei era vechea clădire a Teatrului Liric, de lângă parcul Cişmigiu; noul local al Operei a fost ridicat în 1953.

1943 - S–a născut James Douglas "Jim" Morrison, solistul american al celebrei formaţii "The Doors".

1953 - S–a născut Mihai Dinu Gheorghiu, critic literar, eseist, traducător; stabilit în Franţa din 1989 („Scena culturii. Elemente pentru o sociologie a culturii”).
1955 - A fost creat drapelul european (un cerc format din 12 stele de aur pe un fond albastru), simbol al uniunii popoarelor Europei. Începând din mai 1986, drapelul european, al Consiliului Europei, este totodată şi emblema oficială a Uniunii Europene.
1956 - S-a născut Warren Cuccurullo, chitarist, vocalist şi compozitor american (Frank Zappa, Missing Persons).
1957 - S-a născut Phil Collen, chitarist şi compozitor britanic (Def Leppard).
1957 - S–a născut Ştefan Hruşcă, solist vocal, instrumentist, compozitor de muzică folk–pop.
1959 - S-a născut Paul Rutherford, vocalist şi compozitor britanic (Frankie Goes To Hollywood).
1967 - S–a născut cântăreaţa britanică Sinead O'Connor.
1978 - A murit Golda Meir, om politic, prim–ministru al Israelului (1968–1974). A demisionat asumându–şi responsabilitatea pentru deciziile sale din timpul Razboiului Arabo–Israelian (1973) (n.03.05.1898).
1980 - A murit britanicul John Lennon, membru al formaţiei Beatles (n.09.10.1940).

2009- Scriu eu acest articol :)


Sper ca ati avut rabdare sa cititi ...

Nume haioase

 Românii au fost mereu mai speciali în domeniul inventivitate. Am demonstrat şi în acest articol. Aşa că este foarte logic şi normal să nu fim mai prejos nici la capitolul nume. Iată ce am găsit eu pe gugăl:

- Păsărică- ( 1.728  familii)
-Labă-  ( 880  familii)
-Nebunu-  ( 850  familii)
-Mortu-  (581  familii)
-Blegu- ( 515  familii)
-Sulică-  (540  familii)
-Puţică-  (244  familii)
-Muia-  (233  familii)
-Bucilă-  (228  familii)
-Pipi-  (226  familii)
-Beţivu-  (219 familii)
-Jegu -  (95 familii)
-Nespălatu-  (70 familii)
-Găinaţ -  (61 familii)
- Pişu  -  (54 familii)
-Gunoi-  (41 familii)
-Muc-  (29 familii)
-Regulatu-  (27 familii)
-Pârţan- (9 familii)
-Bulan- (7 familii)
-Pizdelea-  (9 familii)
- Curu-  (6 familii)
-Coi-  ( 3familii)
-Sfârc- ( 16 familii)


Aşa la prima vedere nu pare cine ştie ce. Dar ia gândiţi-vă că vi se prezintă un nou coleg: vă rog să faceţi cunoştinţă cu noua voastră colegă, D-na Sfârc. Mâine va veni şi d-na Pizdelea. Apropo, d-l Regulatu nu a venit astăzi la muncă?
 Săracii de ei. Dacă m-aş fi născut cu un astfel de nume, sigur l-aş fi schimbat. Dar până să ajung la momentul când puteam face schimbarea...auci!

Cred ca m-am indragostit

Nu-i asa ca este cel mai dragut sufletel pe care l-ati vazut vreodata? Oricat m-as uita la acest clip, nu ma pot satura. Cu siguranta m-am indragostit.

Scrisul electronic, gen Hi5

Am fost si noi candva "noua generatie", ne-am luat suturi, acum s-a intors roata. Si pe buna dreptate merita suturi...asa la figurat, doar nu dam in copii.
Ma enerveaza la culme scrisul asta al lor dah hi5 , hai inteleg, folosesti un tz sa inteleaga tot romanul ce vrei tu sa zici pah mess sau un k in loc de ca, sa fii smecher, le trec cu vederea, le accept, le INTELEG. Dar cand incepi cu chestii de genul   %%3#fetitsa  ta#3%%  sau  ~$$~aof^tho*&me*~$$~

Am stat...m-am scarpinat dupa ureche, am luat un dictionar ebraic...nimic. Tot ce am inteles, e ca pe undeva p'acolo scrie fetita ta , in rest...semne si hieroglife...egiptene, poate. Si copilasii nu se opresc aici:
"poop maleeee maleeee...ptr cea mai dulsche fetitsa"
"mumoasa poja :X:X :*:*"
"hmmzzz...plashee coreaua :X "
"mi dol de uh..."
"poi o fetitsa dulshe dulshe poop eo la ea"
"dc nu stha fetitsa astha aks"
"nuh me plashe crepathura din fatsa la curea"
"szoooper thare mie imi plashe de rnique iglesias ji cum canta".... si lista poate continua la nesfarsit.
Nu stiu de ce le place sa se prosteasca in halul acesta, asa o fi moda pe la ei, dar sunt penibili...penibili rau. Oare la scoala, la lucrarile de control, sau orice altceva, asa scriu? Nu stiu... ma gandesc ca iti intra in reflex. Parca si vad " EmiHnescoo a schris Loosheafaroo"...Tare as vrea sa cunosc si detaliul acesta.
Pana atunci trebuie sa fac rost de un manuscris cu hieroglife egiptene si ma apuc sa descifrez tot ce au scris ei pah net....ma roade...deh...cine stie ce secrete isi spun ei acolo...poate aflu elixirul tineretii vesnice, mai stii?
Va tin la curent, am de lucru!

Exista dragoste eterna?

Citeam pe diferite bloguri despre dragoste...unii traiesc acest fior pentru prima oara...altii sunt la inceputul unei relatii. Nu vreau sa fiu carcotasa, dar stau si ma intreb: exista dragoste eterna? Oare nu sunt simple amagiri? Oare cu trecerea anilor mai exista acel fior? Acele priviri inflacarate, acea dorinta de a fi cu persoana iubita...de a descoperi cat mai multe despre el/ea? Mai exista oare acea pasiune? Unde sunt "fluturii din stomac", prezenti odinioara la o simpla atingere, unde este sentimentul ca "impreuna putem cuceri lumea"? Nu se transforma in rutina...in simpla obisnuinta? In adancul sufletului nostru dainuie adevarul...pe care il cunoastem  toti...
Apreciez darul mintii umane de a nascoci povesti ...filozofii naive, pentru a ascunde adevarul. Darul de a nega intr-un mod elegant si diplomat. Si aici ma refer doar la cei care au "ani de relatie in spate".
Stau si ascult...nu contrazic, doar ascult: " O relatie se intareste cu trecerea anilor, iubirea devine mai puternica, daca stii sa vii mereu cu lucruri noi, inlaturi rutina. Respectul este cel mai important...dupa x ani ne iubim ca-n prima zi. Este sufletul meu pereche...barbatul/femeia vietii mele..."
Ma uit la acei oameni si ii respect...nu-i provoc la discutii, nu-i contrazic...doar ma uit si zambesc trist. Iar ei isi dau seama ca nu merge...discursurile lor sunt slabe clisee. Iar din momentul acela subiectul este incheiat si uitat.
Uneori o suta de cuvinte nu fac doi bani...iar tacerea este mai mult decat un raspuns. Iluziile ne dau puterea de a merge mai departe...
Si totusi vin si va intreb: exista dragoste eterna?

Dansez pentru tine...

...sau pentru bani, cum vreti voi. O emisiune de rahat din toate punctele de vedere. Dar acest lucru nu ma mira, asa este trendul in Romania. Nu am urmarit niciodata "show-ul" in sine...doar asa pe net vreun dans, dar mi-am luat inima-n dinti si vineri seara am stat...si am stat...si m-am invartit si m-am plictisit...fratilor cat dureaza emisiunea asta? Uite ce am inteles eu:

Fiecare concurent are o poveste, un vis si danseaza pentru a-l indeplini, fiind jurizati si asa mai departe. Bun, deci se jurizeaza prestatia concurentilor...evolutia lor, intr-un cuvant dansul. Atunci de ce voteaza publicul la final? Credeti voi, ca acest public are habar de tehnici si originalitate...si ce mama naibii mai trebuie p'acolo? Sau voteaza povestea cea mai lacrimogena? Atunci de ce nu s-a facut o emisiune gen ...." ajutati-ma si pe mineeee", unde fiecare isi spune durerea iar la final publicul decide. Sau sa se intituleze "cine are cele mai multe cunostinte", pentru ca sunt sigura ca doar acestia isi irosesc creditul...doar nu ma apuc eu sa votez, ca nu m-am tampit.

Apoi ma enerveaza la culme anumite cazuri ce sunt prezentate printre picaturi. O familie simpla, care abia isi ducea traiul de pe o zi pe alta...dar ei isi doreau copil. Medicul i-a sfatuit sa nu faca acest pas...dar ei isi doreau dom'le. Si rezultatul? Un copil fara o mana, caruia nu-i pot cumpara medicatia corespunzatoare. Si vin sa ceara prin intermediul acestei mirifice emisiuni... Pai de ce mama naibii ai facut copilul acesta? Cand tu stii ca nu-ti poti permite sa intretii nici macar o pisica, te mai sfatuieste si medicul...dar tu o tii pe a ta...cum se numeste? Prostie, cumva? Si acum de ce vii sa cersesti? Du-te si da-ti cu ciocanul in cap...pentru ca ai avut sansa sa iei o decizie inteleapta si uite ce ai facut. Copilul acela ce vina are?.... prostie fara limite...hai sa promovam prostia. La asta ne pricepem cel mai bine. Iar Iulia Vantur, mai si declara : " voi sunteti un exemplu pentru noi toti". Ce sa-i mai zici? Te lasa masca.
Ca sunt si alte cazuri...cu probleme ce intervin pe parcurs...boli si alte nebunii, ok nimic de zis. Acolo merita un efort pentru a ajuta.
In seara aceasta au iesit Radu si Elena...probabil nu aveau visul prea emotionant...nu stiu. Eu ma uitam, recunosc, pentru Radu.
Restul emisiunii....prostie promovata la maxim, glume expirate...povesti si iar povesti, intrerupte din 5 in 5 minute de reclame. Ce sa zic...un deliciu de emisiune!

Barbatii...

Imi propusesem de multa vreme sa abordez acest subiect, dar de fiecare data ma lasam cuprinsa de altceva.
Cu toate ca este considerata una dintre cele mai frumoase figuri de stil din vocabularul unei femei, eu nu sunt de acord cu "razboiul dintre sexe". Mi se pare o gandire prea medievala si vreau sa cred ca totusi am evoluat si noi ca specie umana.
Am citit astazi pe un alt blog, despre clasificarea barbatilor. Frumos abordat subiectul, in ideea ca fiecare are o anumita viziune. Eh, acesta a fost punctul in care mi-am adus aminte ca am si eu un articol de genul, ascuns si prafuit...undeva prin cap'sorul meu.
Niciodata nu am privit barbatul ca pe un inamic sau superior noua, femeilor. Nu stiu, o tine si de educatie...sau de "propriile experiente", habar nu am. In opinia mea, barbatul este doar o fiinta umana...o fiinta puternica si nobila, care merita respectata pentru ceea ce este.  Ca se pricepe mai bine in diferite domenii, perfect de acord. Dar si femeile au domeniile lor forte. Iar acum pot sa subliniez ca dintotdeauna m-am impacat mult mai bine cu un barbat decat cu o femeie. Si cand spun barbat, nu ma refer la specimene sau tentative. Ca sa pot face o clasificare, nu voi folosi cuvantul barbat (acesta se afla doar la punctul 1), ci "sexul masculin". Iata deci, clasificarea ( in opinia mea, desigur) sexului masculin :

1. Barbatul educat - este acela care are ceva in cap ( si aici nu ma refer la 'jdemii de facultati si academii), care face apel la diplomatie in orice context, care stie sa poarte o conversatie de orice natura...care stie cand sa glumeasca si cand sa fie serios...care isi cunoaste limitele. Este omul care stie sa respecte femeia ca si cum s-ar respecta pe el.

2. Cel de mahala - individul care gandeste astfel : " pai de ce o iau? sa-mi calce, sa-mi spele, sa-mi faca mancare si sa ingrijeasca plozii, in timp ce eu stau in birt la o tuica." Acei indivzi care adopta o gandire preconceputa , inradacinata din timpuri stravechi, si prea "slabi" din punct de vedere mintal sa poata evolua.

3. Cel infantil - tentativele de barbati, care stau adunati.. prin te miri ce locuri si umbla doar in haita ( atunci au tupeu), urland dupa orice fusta ce le calca raza lor de actiune. Genul de oameni care se lauda cu numarul partidelor si cu experientele lor "grozave", jignind si denigrand femeia ori de cate ori au ocazia. Iar in momentele cand sunt doar el si ea, sunt complet transformati.

A propos de alegeri...SARACIA:

Saracul este mana in mana cu geniul (Josh Billings)

Singurul mod de a ramane sarac este sa fi cinstit (Napoleon Bonaparte)

Sărăcia te face trist, precum şi înţelept. (Bertolt Brecht)

Sa fi sarac si independent este imposibil (William Cobbett)

“Sarac si fericit” nu este o vorba creata de un sarac (Mason Cooley)

Când esti foarte sărac, tot ceea ce vezi este ceva ce nu poti avea. (Patrick Duncan)

Un om bogat nu este decat un sarac cu bani (W. C. Fields)

Daca traiesti in functie de natura nu vei fi sarac, daca traiesti in functie de pareri vei fi intotdeauna sarac (Epicurus)

O persoana saraca este aceea ce intradevar nu poate promite nimic (Thomas Fuller)

Daca esti sarac si faci o prostie esti catalogat nebun. Daca esti bogat si faci o prostie esti catalogat excentric. (Bobby Heenan)

Saracia trebuie sa aiba unele satisfactii altfel nu vad cum de sunt atatea persoane sarace (Don Herold)

Fiecare om este bogat sau sărac în funcţie de proporţia dintre dorinţele si bucuriile lui (Samuel Johnson)

Problema saraciei este ca iti ocupa tot timpul (Willem de Koonig)

E usor sa ai principii cand esti bogat. Lucrul important e sa ai principii cand esti sarac (Ray Kroc)

Saracul isi doreste sa fie bogat, bogatul sa fie fericit, cei singuri isi doresc sa se casatoreasca, casatoritii isi doresc sa moara (Ann Landers)

Cine a cunoscut cum e saracie cunoaste totul (Jules Michelet)

Desi sunt sarac, sunt cinstit (Thomas Middleton)

Prefer sa traiesc sarac dar cu o gramada de bani (Pablo Picasso)

Un om sărac este ca un străin în propria ţară. (Ali ibn Ali Talib)

Se pare ca taxele iubesc oamenii saraci, ii creeaza incontinuu (Bill Vaughan)

Avem intotdeauna doua steaguri americane, unul pentru cei bogati iar altul pentru cei saraci. Cand steagul pentru cei bogati e sus inseamna ca totul e sub control iar cand steagul celor saraci e sus inseamna ca e pericol, revolutie sau anarhie (Henry Miller)

Perle...

...spuse de elevi, de profesori... Am vazut ca sunt mediatizate la maxim incat au devenit chiar...banale.
Dupa cum spuneam si inainte, am avut ocazia sa imi petrec vreo patru ani intr-un mediu cu profil stomatologic. O meserie destul de frumoasa, antrenanta...
De multe ori ma amuzam copios pe seama anumitor expresii folosite de colegii mei, chiar si de mine. Pentru ca limba romana are mai multe intelesuri, existau zilnic momente in care nu ma puteam opri din ras, mai ales la terminarea programului cand ne strangeam toti si incepeam sa-i "tachinez" pe fiecare in parte. Bineinteles ca toti  erau cu ochii pe mine, asteptand sa o comit. Momente de care, sincer, imi este dor.

(medicul catre pacient)
- Stati linistit, imediat terminam, in gura se intareste mult mai repede. ( materialul de amprenta )

(medicul catre pacient)
- Sa sugeti bine de-acolo da? Cat mai des posibil. Insa aveti grija sa nu inghititi, tot timpul sa scuipati.(o masea cu abces)

(medicul catre asistenta)
-Sa-mi freci bine acolo da? Vezi nici sa nu se intareasca prea tare dar nici sa faca bule. ( o solutie ce trebuia preparata de asistenta)

(medicul catre pacient)
-Pentru inceput sa nu faceti gesturi bruste...sa nu deschideti larg, ca va treziti cu ea-n gura, una doua. ( sfaturi date unui pacient, in legatura cu proteza cea noua)

(medicul catre pacient)
-Dar vad ca ati supt de vi s-au colorat plombele ( o pastila pentru dureri in gat de culoare albastra)

(medicii intre ei)
-Bai, tu de obicei cat stai sa se intareasca? La mine nu s-a intarit nici dupa 5 minute azi...cat m-am chinuit! ( cimentul pentru lucrare)

Stiti ca de obicei cand mergeti la stomatolog, vi se spune sa mancati pe partea opusa. Eeh, un pacient ne-a spus un banc in legatura cu acest lucru:

Bula la stomatolog:
medicul :    pana data viitoare va rog sa mancati pe partea opusa, da?
bula :         offf, ce o sa ma chinui sa-mi bag sandwich-ul ala in fund...

Ganduri care dor...

 Îmi aduc aminte cum era înainte... cât de uşor puteam să spun "vă urăsc...", cât de repede puteam să mă enervez şi să arunc venin, iar în schimb nu primeam decât nişte ochi trişti şi capete plecate. Însă nici atunci nu mi se stingea răutatea...nu conştientizam...eram prea mică. Fiecare lucru mărunt prindea nişte cote maxime, pentru mine era important. De ce? De ce nu mă înţelege nimeni...mă întrebam eu pe atunci.

   Acum, mă întreb de ce? De ce nu i-am înţeles eu pe ei? Mă uit cu
   nostalgie cum trecerea anilor şi-a lăsat amprenta asupra lor, doar privirea este aceeaşi...privirea plină de căldură, care îmi dă putere, care îmi alină orice durere. Mă uit la ei, privesc în urmă şi mă întreb de ce? Suspin...aş da orice să reîntorc timpul...nu se poate. Şi totuşi ei nu sunt trişti, îmi surâd şi mă încurajează, îmi dau fără a cere...sunt un izvor nesecat de iubire.Este locul unde sunt primită cu braţele deschise şi cu lacrimi în ochi, indiferent de greşelile comise...indiferent de suferinţa ce am produs-o. Este locul unde sunt iubită necondiţionat. Şi totuşi vremea trece...
 Inima mi se strânge la gândul că mă voi întoarce într-o bună zi în acea casă ...şi canapeaua va fi goală, dormitorul pustiu, din bucătărie nu va mai ieşi miros înţepător de saramură, miros care odinioară îl uram...acum tânjesc să-l mai inspir. Mi se rupe sufletul când mă gândesc că nu-mi va ieşi nimeni în cale..în întâmpinare. Sunt gânduri care mă fac să mă zvârcolesc, să sufăr în tăcere ...sunt gânduri care dor. Sunt gânduri care mă fac să-mi promit că de astăzi le voi spune zilnic cât îi iubesc, să-i îmbrăţişez şi să le mulţumesc...să preţuiesc fiecare clipă alături de ei.
 
 De ce noi, oamenii, ne dăm seama atât de târziu ?
 
 Pentru cei care citesc acum...duceţi-vă să vă îmbrăţişaţi părinţii. Poate acum nu vă daţi seama cât de mult poate să însemne acest lucru...preţuiţi-i cât sunt...  pentru ceea ce sunt. Pentru că sunt părinţii noştri... Şi doare...doare tare  gândul că nu vor mai fi!