Romania criticata

Romania criticata pentru reprimarea manifestatiilor de strada din luna ianuarie

autor: FrontPress 28.10.2012

În ultimul său raport, Amnesty International cere guvernelor europene să ia măsuri pentru a diminua violența poliției în timpul manifestațiilor și analizează trei cazuri concrete: Grecia, Spania și România.

În cazul României se pleacă de la violența, atât cea a manifestanților, cât și a poliției, din cadrul protestelor anti-guvernamentale din București din ianuarie 2012. Căutând să ofere un raport echilibrat, Amnesty ia precauții retorice atunci când descrie violențele polițienești, spunând de pildă că „se pare că au fost folosite gaze lacrimogene pentru a dispersa protestatarii“. („Se pare“!)

In schimb, e descris în detaliu cazul lui Andrei Ristache și al tatălui său Augustin, care „au fost loviti cu bastoanele pînă au căzut la pămînt“, permitandu-li-se abia dupa multe ore sa mearga la spital.

Am întrebat-o pe Natacha Kazatchkine, experta Amnesty cu afacerile legale și drepturile omului în UE, cum își colectează Amnesty informațiile și cum verifică veracitatea mărturiilor: „În toate cazurile citate în acest raport, Amnesty a consultat fișele medicale. În cazul acestui tată și al fiului său, raportul medical constata vînătăi și echimoze. Am obtinut si accesul la documentele juridice, la plângerile legale, iar în multe cazuri am avut și documente video și fotografii, pentru a fi siguri că informațiile corespund realității.“

Am mai întrebat-o pe Natacha Kazatchkine dacă Amnesty ia în considerare sau prevede posibilitatea recuperãrii politice a rapoartelor lor. In cazul celui despre România, dat fiind că el tratează aproape exclusiv reacția poliției din manifestațiile din iarnă, el ar putea fi folosit de noul guvern ca argument electoral împotriva predecesorilor: „Amnesty e desigur obișnuită cu asemenea interpretări și cu tentativele de recuperare politică, legitimă sau nu. Cred însă că Amnesty a reușit în cei 50 de ani de existență sa convinga că își conduce investigațiile în mod cît se poate de imparțial. Există mii de alte exemple în care un anume guvern era la putere în momentul constatării violențelor, ca după aceea să nu mai fie în momentul apariției raportului. Noi ne detașăm de orice interpretare politică. In schimb, insistăm foarte mult în raport asupra faptului că tensiunile actuale, pe fundalul crizei economice, prezintă un risc foarte mare de escaladă a violenței, motiv pentru care guvernele trebuie să facă și mai mult pentru ca polițiile lor să se comporte în mod exemplar.“

În înregistrările video din România se poate vedea un ofiţer de poliţie lovind un bărbat care e căzut la pămînt şi nu opune rezistenţă. Ele mai arată doi ofiţeri de poliţie bãtînd un protestatar întins pe jos şi stropindu-l în faţă cu ceea ce par a fi substanţe chimice.

Prin alte părți, alții au avut și mai puțin noroc. Amnesty relatează cazul jurnalistului grec Manolis Kypreos, rămas definitiv surd în ambele urechi din pricina unei grenade – din cele numite „neletale“, de diversiune – aruncate de poliție în timpul manifestațiilor din Atena din iunie 2011. De Dan Alexe – Radio Europa Libera

 

LA CE POATE FI BUNĂ CRITICA?

Domnul Băsescu s-a uitat în oglindă într-o dimineaţă, şi-a adus aminte ceva despre „CRITICĂ ŞI AUTOCRITICĂ”...principii vechi, specifice comuniştilor.
S-a gândit că ar fi timpul să îşi facă puţină autocritică, dar cum să se ponegrească de bună voie în faţa naţiunii?
Altă variantă ar fi fost să-şi critice aspru umbra sa, adică pe domnul Boc. Cum să facă aşa ceva, când toată lumea ştie cum repetă PAPAGALUL tot ce aude, spus de gura stăpânului.

Apropos, de domnul Boc, nu pot să nu spun cum l-am văzut când se înălţa ca premier:
UN MĂR ROŞU, bun, natural şi curat din Ardeal. Acum îl văd un măr livid, stafidit, îl roade un vierme pe dinlăuntru'...
Până şi bătrânul său tată, avea un semn de întrebare...i-a dat cioc, cu-un ou în cap, să audă... cu urechile domniei sale, cum sună!

Îmi place să divaghez...aşa-i viaţa!

Revin totuşi la „FĂT FRUMOS”, care apare plutind pe-o flotă şi scrâşneşte o CRITICĂ aspră peste guvernul care, parcă nu-i al său, ci doar a lui Boc 1,2, 3, 4.
Scenariul e cunoscut: va lua un ŞMIRGĂL, îl va lustrui bine pe bietul premier, care nu-şi va da demisia, va remania ceva, mai nimic, va repeta figura deja cunoscută „BOC 5”, apoi va veni surpriza cea mare!
Prevăd în loc de „mărul stafidit”... un premier „LALEAUA GALBENĂ”, apoi o rocadă uşoară pentru viitoarele alegeri...
Nu vă miraţi, oameni de sacrificiu au fost şi vor mai fi!
Oricum domnul Boc e deja un sacrificat, cui îi pasă?
Cum var plăcea, cu Elena Udrea- preşedinte, ca urmaşă demnă a lui Traian?
Ce-ar putea fi atunci Băsescu altceva, decât premier?
Iar EBA...consilier prezidenţial!
Iată la ce-ar fi bună CRITICA, pornită din timp, dar cu o bătaie îndelungată şi bine judecată.

Nu mă judecaţi pe mine, că le-aş da idei. Am încercat să mă lămuresc la ce ar fi bună critica preşedintelui, din moment ce nouă românilor nu ne aduce nimic bun.