Gluma se îngroaşă din ce în ce mai tare în ţărişoara asta de 22 de milioane de suflete. Fiecare secundă care se scurge gârboveşte din ce în ce mai tare o ţară în care instituţiile statului, oricare ar fi ele, nu mai sunt demult nici independente şi nici nu mai au coloană vertebrală. Puroaiele societăţii scot capul atât de des la suprafaţă în ultima vreme, încât ne stropesc şi pe noi, ăştialalţi, care devenim victime fără voia noastră. Se pare că am uitat completamente de ceea ce se numea cea mai aprigă criză economică, recesiune din ultimele decenii. Cine ne-a abătut atenţia? O întreagă şleahtă de hoţi, infractori, spărgători de bănci, criminali coroborată cu o crasă indolenţă a autorităţilor statului (care nu mai e demult o noutate). Ne-am învăţat să ne scărpinăm în nas şi să nu-i mai căutăm pe viitorii pârnăiaşi, ci chiar să-i eliberăm pentru "boli letale" (precum glaucomul, de exemplu). Rar mă uit la un buletin de ştiri complet pentru că mă intrigă, mă deprimă, mă infestează cu crime, violuri sau chestii de genul ăsta. Dar îmi place să fiu informat. În ultima vreme, am mai tras cu ochiul la TV şi cu urechea la radio. Fraţilor, e mare jale-n ţară! Eu nu mai înţeleg nimic. Nu pentru că nu vreau sau pentru că sufăr de retard mintal, dar poate că subconştientul meu refuză să accepte realitatea asta infectă şi necruţătoare. Oriunde întorci capul auzi de Gorbunov, clanul Preda sau moartea nedreaptă a unui mult prea tânăr Marian Cozma. În Braşov, o casă de schimb valutar a fost jefuită în plină zi. Atacatorul a ieşit cu banii în braţe şi fugea nederanjat de nimeni pe stradă. Un civil a sărit să-l oprească. Consecinţa? Omul a fost împuşcat mortal. Atunci stai şi te întrebi: merită să te sacrifici, să fii un spirit justiţiar, merită să îţi pese? E mai importantă viaţa celui de lângă tine sau propria ta viaţă? Egoism sau altruism? Marian Cozma, un handabalist român tânăr şi de mare perspectivă, jucător la echipa Veszprem din Ungaria, merge ca un om normal într-un club cu prietenii. Sare în ajutorul unei barmaniţe agresate de nişte ţigani. Consecinţa? Este înjunghiat mortal, pe la spate. O întreagă naţie are parte de suferinţă gratuită. În Cluj, o bancă plină cu clienţi (oameni nevinovaţi care plăteau o rată, se milogeau pentru un credit sau schimbau 20 de lire) este atacată de nişte 3-4 infractori înarmaţi. În 66 de secunde s-au evaporat în văzduh cu nişte zeci de mii de euro bune. În Bucureşti, în mall (Plaza pentru connaisseurii de pitzipongship) nişte animale aparţinând unui clan de gibonei periculoşi au tupeul extrem de a-i ataca pe bodyguarzii de la BGS. No problem că şi-au dat muşchiuloşii lu' Peşte cu bâte în cap! Problema e că şi oamenii nevinovaţi aflaţi prin mall şi-au luat-o pe coajă!!! Unde era poliţia? Ce-au făcut cu clanul Preda? Nimic, eventual l-au făcut celebru pe mahărul lor şef care e toată ziua la teveu, pe nea Preda. Nu l-au arestat pe micuţ. Am teribila impresie, din ce în mai bine argumentată faptic, că trăiesc în Vestul Sălbătic, un Vest Sălbatic mult mai dureros şi mai periculos. De ce zic asta? Pentru că acolo ştiai că trebuie să ai mereu un puşcoci la purtător. Aici, omul de rând nu poate să fie egalul infractorului versat, din punctul ăsta de vedere. Eu, tu, el sau ea putem fi următoarele lor victime în orice moment, la orice pas, oriunde (pe stradă, la mall, la ştrand sau la şezătoare). Hai să vedem cât de dreaptă e justiţia în ţara asta! Dacă mafioţii şi interlopii nu sunt nici măcar prinşi, ce să mai vorbim de băgarea la zdup, o bătrână de aproape 60 de ani de prin Maramureş a primit 7 luni de închisoare pentru că a smuls 3 ţăruşi puşi de un executor judecătoresc pe terenul ei. Halal judecată! Azi m-am bucurat să aflu că a făcut şi preşedintele cu privirea bifocalizată, în fine, un act de justiţie autentic: după vreo 3 cereri, Băse a graţiat-o pe bătrână! Toate cele relatate mai sus se întâmplă în secolul 21 în Europa de sud-est într-o ţară numită România. E teribil, e cutremurător ce lucruri se întâmplă zilnic aici. Poliţia muşamalizează cazurile importante, e mână-n mână cu şmecherii, justiţie dreaptă nu mai există, iar cetăţeanul de rând e într-o continuă luptă pentru propria-i viaţă. Azi poate scăpa, dar mâine nu se ştie. Mi-e tare silă de ei toţi, de sistem şi creierul meu pare saturat, aşa că mă repet: nu mai înţeleg nimic, oameni buni! Şi nici n-o să fac eforturi întru înţelegere...
Este
un vas olandez deţinut de asociaţia pro-avort Women on Waves (Femei pe
valuri). Pe acest vas, care se apropie de porturile din întreaga lume,
femeile pot ucide fără probleme copiii pe care-i poartă în pântece.
Rapoartele
arată însă că puţine avorturi se fac pe vas, totul fiind mai mult o
chestiune de publicitate şi de campanie pentru activiştii pro-avort.
Vasul a generat dezbateri aprinse în Irlanda (2001), Polonia (2003),
Portugalia (2004) şi Spania (2008).
