CARIERE ...CARIERE

Căte feluri de cariere sunt posibile în viaţa asta?
Cred că o mulţime, dar eu vreau să mă refer la câteva, pe care le cunosc şi care mă impresionează intr-un fel sau altul.
O carieră profesională îşi făureşte pas cu pas tot omul de rând, trudind , gândind, învăţând sau instruindu-i pe altii, meşteşugind sau inventând, fără să aştepte recompense fabuloase. Aceşti oameni, de regulă harnici şi modeşti, ajung în şomaj, sau în cel mai bun caz la o pensie de mizerie.
Într-o carieră artistică nu pot să răzbească decât foarte puţini, şi anume cei care au fost dăruiţi cu harul divin al creaţiei si au avut curajul de a alege acest drum. Artistul de cele mai multe ori nu este înţeles şi nici recunoscut de contemporanii săi, mult prea critici şi poate invidioşi pe creator.
Carierele oamenilor de afaceri sunt la modă acum, dar şi ele stau mereu pe o muchie de cuţit , pe-o frânghie dintr-o aţă, pe-o bordură de terasă , într-o maşină de lux dar care nu îi poate salva , cu toate super dotările ei, de la un accident stupid, sau mai rău decât falimentul ,unii stau pe-o margine de balcon deasupra unei piscine golite de apă…:(
Carierele politice au capitulat în România, lamentabil, odată cu sistemul comunist.
Ştiu ce vreţi să ziceţi: că din ’89 încoace au înflorit carierele politice.:)
Păi fraţilor români, astea nu sunt cariere, astea de acum sunt FURIERE, altfel zis :
FUR-IERI, şi azi şi mâine…şi fac avere, nu cariere. Vor fi desigur şi ceva excepţii dar puţine, poate mi le spuneţi voi!
Măi, măi, măi… ar zice un om de stat, care a făcut carieră politică, dar nu şi avere.
Dar şi eu zic: măi, măi , măi…dar ce averi au mai făcut ăia de pe lângă el şi ce cariereee... de piatră, de marmură, de porţelanuri; cariere-bariere la intrarea: în păduri, în parcuri, în munţii noştri şi vor face şi la minele de aur…
Iar noi, noi românii, ce vom face?
Noi vom face cariere la rinichi, la ficat, la cimitire, am zis-o şi pe asta ca să închei într-un mod hazliu pentru că:
“ NU MOR CAII, CÂND VOR CÂINII! “