Hitler pictor - Adolf Hitler pictor

Hitler pictor - stiati ca Adolf Hitler a fost si pictor ?

Am stat sa ne intrebam daca Hitler si-a ales bine cariera si daca nu cumva ar fi fost mai bine sa aleaga cariera de pictor ?

Noua ni se pare ca ar fi fost o alegere buna, de vreme ce a reusit sa picteze asemenea tablouri. Unii zic ca ar fi trebuit sa-si dedice viata picturii, altii spun ca s-a priceput sa provoace haos in Euroa cu razboaiele lui. Altii il acuza de genocid.

Voi ce parere aveti despre aceste lucruri ? Va asteptam sa va spuneti parerea dupa ce va uitati la picturile afisate mai jos, picturi facute de Hitler, in acuarele. Picturi facute de cel pa care lumea il cunoaste ca dictator si nu ca artist.

Dupa parerea mea, picturile par a fi facute de un om linistit, pasnic cu viziuni normale, si nicidecum de un om care a fost acuzat de genocid. N-as spune ca sunt facute de Hitler

E Bolton. Michael Bolton!

De o bună bucată de vreme încoace ascult muzică lentă, relaxantă care îmi gâdilă timpanul lovit zilnic de sunete din ce în ce mai brutale, de zgomote, de urlete... Muzica îmi induce o stare de bine, parcă pot să visez mai frumos pe portiv, să gândesc mai liber, să sper mai mult. Mi-am creat şi un playlist cu muzică de suflet pentru MP3 player-ul deţinut pe persoană fizică. Din el nu lipsesc artişti ca Richard Marx, Lara Fabian, Bryan Adams, Celine Dion sau Michael Bolton. Ei sunt muzicienii pe ale căror superbe melodii unii oameni au conceput copii, alţii s-au îndrăgostit iremediabil, alţii au dansat un blues de neuitat, alţii şi-au adus aminte că viaţa e minunată. N-ai cum să uiţi nişte versuri superbe şi nişte voci care te fac să tremuri de la prima notă până la refrenul final.

Michael Bolton, artist superconsacrat, e în topul preferinţelor mele de câteva luni bune încoace. Timbrul ăla deosebit, puţin răguşit, a înnebunit sute de mii de femei de pe întreg mapamondul şi l-a făcut să devină unul dintre marii artişti ai lumii. Probabil că mulţi au uitat că Michael Bolton încă există, că mai cântă şi adoră să-i facă pe cei din jur fericiţi prin muzica lui de şi pentru suflet. Eu nu pot să-mi permit să dau uitării o voce care mă linişteşte seară de seară fără să-mi ceară nimic în schimb. N-am cum să fac asta.

Ca atare, trebuie să vă spun că marele artist şi-a lansat cel mai recent album în urmă cu vreo 3 luni, pe 21 septembrie 2009, în Marea Britanie. Albumul se numeşte (cum altfel mai sugestiv?) "One World, One Love". În traducere liberă, i-aş zice "O Lume, O Iubire". Ce alt titlu mai frumos putea găsi Michael pentru albumul său? Probabil că niciun altul. E mult prea frumos acesta ca să încercăm noi, ăştia ce suntem capabili "doar" să ascultăm bijuteriile marca Bolton, să găsim un alt nume pe care l-am putea da albumului.

O parte dintre melodii am reuşit să le ascult, mi se par de-o sensibilitate rar întâlnită în muzica turbată parcă a zilelor noastre şi chiar îţi transmit un mesaj, o stare anume. E de ajuns doar să le asculţi şi să nu faci nimic altceva. Primul single pe care Michael îl promovează de pe noul album se numeşte "Just One Love". "One World, One Love" conţine colaborări cu Lady Gaga şi Ne-Yo, printre alţii. Acum vreau să împărtăşesc şi cu voi, cititorii acestui blog, câteva dintre noile piese semnate Michael Bolton! Mă înclin, maestre! Ce părere aveţi despre melodiile de pe noul album pe care le puteţi asculta mai jos?

MĂ MAI GĂSIŢI PE BLOG-UL MEU PERSONAL: EXERCIŢIU DE ATITUDINE

Pledoarie pentru (un) Puric

El e Puric. Dan Puric. Un intelctual rasat într-o Românie spurcată de personaje nocive. Poate pentru mulţi dintre voi numele ăsta nu vă spune nimic. Pentru că Dan Puric nu e Nikita, nu e Sexy Brăileanca şi nici măcar Tarky. El nu iese din coşciug la emisiuni pentru cucuvele şi guşteri. Nu! El e un Puric cu puteri colosale care se luptă cu mentalităţile, lucru cel mai greu de făcut. Nu apare des la TV, e o floare rară, iar viaţa publică aproape că nu-l interesează. Dan Puric e regizor, e actor, pune în scenă spectacole ca "Don Quijote" după Miguel de Cervantes, e mim. Şi mai e ceva: OM cu litere imense! Îmi place atât de tare OMUL ăsta încât nu ştiu ce să scriu mai repede despre el. Mă simt atât de mic când scriu despre Dan Puric, despre un aşa om, o asemenea personalitate, un atât de înalt spirit... În el vezi contopite genialitatea acestui popor, mândria teribilă de a aparţine acestui neam, un "homo religiosus" al lui Mircea Eliade, un "spirit al amplitudinii". Puric apare la TV rar, dar extraordinar de bine. În genere, de Paşte şi de Crăciun. Îmi face de fiecare dată plăcere să-l ascult, să-l privesc. Are un discurs impecabil, face referiri la Kant, Hendel, părintele Stăniloaie şi la mulţi alţii. Însă nu uită în niciun moment că se adresează maselor de oameni şi atunci aduce nişte exemple extraordinare din viaţa noastră zilnică. Foloseşte experienţele personale. Asta îl face diferit de ceilalţi intelectuali precum Patapievici, Pleşu sau Liiceanu care par a trăi în propriile universuri utopice. Nu, Puric nu e aşa. El e de aici, ne dă senzaţia că ne aparţine. Când şi-a dat seama că spiritul e esenţial, şi-a întors faţa către credinţă, către Dumnezeu. Şi asta i-a oferit sclipire. Astfel, Dan Puric devine un amestec aproape imperfectibil de credinţă, încredere, sclipire şi inteligenţă. În plus, are o mimică dezarmantă şi un umor nebun, atunci când îşi propune. E o enciclopedie vie. Se vede de la kilometri distanţă că Puric n-a citit mii de pagini din snobism şi ipocrizie sau pentru că i s-a impus. El a citit spre a înţelege. Asta e teribil de greu: să înţelegi. Când îi asculţi discursul aplecat aproape mereu spre religie, creştinism, îţi dai seama că mai avem o şansă aici, în România. El găseşte calităţile neamului ăstuia, într-o mare de defecte. Iar argumentele sunt imbatabile şi intangibile. E de-a dreptul sclipitor. Astfel de oameni te pot convinge oricând pe tine, ca tânăr pe cale să dezarmezi, să o iei de la capăt şi să speri. Să nu-ţi părăseşti naţia, şi aşa pe zi ce trece mai săracă în valoare brută, în bun-simţ, în oameni de bine. Puric a scris şi două cărţi: "Cine suntem" (citită pe nerăsuflate, o imensă gură de aer curat) şi "Despre omul frumos" (o am, dar n-am citit decât prefaţa...). În fapt, nu-s cărţi, ci conferinţe, interviuri, apariţii TV puse pe hârtie într-un mod măiestrit. El trăieşte prin tineri, îi adoră, ne vrea binele în orice circumstanţă. Mai nou, ţine o serie de conferinţe prin Bucureşti. Sălile sunt pline ochi cu tineri. Minunat! Tinerii gustă din Puric. Se îmbată cu înţelepciune, cu sclipire. Am şi eu destui prieteni care s-au apucat de citit Dan Puric. Asta nu poate decât să mă bucure enorm. Când vorbeşti sau scrii despre el, te simţi copleşit. Un "genial" ca Puric te minimalizează, pari un mic nimic într-o lume a înţelegerii mult prea complexă. Nu mai am vorbele la mine. Închei aici. Domnule Dan Puric, sunteţi un OM FRUMOS! Mă înclin, cu drag...

"El, omul de azi, pedalează zadarnic într-un prezent continuu. A locui cu fiinţa doar într-o dimensiune a timpului - şi aceea distorsionată - înseamnă moartea lentă, dar sigură, a identităţii." (Dan Puric, "Cine suntem")

"Mi-am făcut, cum am putut, un catarg, de care m-am legat, strigându-le sirenelor:

- Minţiţi! A fi român este o frumuseţe a lumii!" (Dan Puric, "Despre omul frumos")

MĂ MAI GĂSIŢI PE BLOG-UL MEU PERSONAL: EXERCIŢIU DE ATITUDINE