Asteptand un Mesia

autor: FrontPress 09.01.2013

Acesta este “călcâiul lui Ahile” în mişcările naţionaliste, indiferent de ţara în care activează. Aceasta este sursa dezbinării şi de multe ori originea neputinţei lor.

La un nivel conştient sau mai puţin conştient, naţionaliştii îşi aşteaptă “Unsul”. Aşteaptă un lider providenţial, care să le arate calea şi să îi conducă în luptă. Trebuie să recunosc, că într-o anumită măsură şi eu mi-aş dori ca acesta să apară, dar mai ales să îl recunoaştem, înainte de a-l face cu ouă şi cu oţet, aşa cum obişnuim să facem cu liderii naţionalişti.

Întrebarea este, ce facem, dacă Mesia nu apare? Sau nu va apărea în curând? Îi lăsăm pe comuniştii, care ne conduc, să triumfe? Lăsăm toată şleahta politică, care ne vinde şi ne cumpără după bunul plac, să îşi facă de cap? Renunţăm la luptă?

Al doilea pericol este tentativa de transformare a unor lideri capabili în ceea ce ei nu pot să fie. Din dorinţa de a avea un conducător providenţial, încercăm să transformăm lideri capabili în ceva ce ei nu sunt. Din dorinţa de a avea un “Ales” transformăm manageri capabili ai mişcărilor naţionaliste în mai mult decât pot fi, numai pentru a-i înfiera ulterior că nu sunt “Mesia”. Aceasta duce la diviziuni şi deziluzii, la certuri între acei militanţi, ce susţin în fond aceleaşi idei. Acest tip de atitudine alimentează orgolii individuale şi îndeplineşte dorinţele tuturor celor ce îşi doresc dispariţia gândirii naţionale şi înlocuirea ei cu jugul internaţionalismului.

Soluţia? Ar trebui să renunţăm, la dorinţa lăuntrică după un „Mesia”. Ar trebui să înţelegem că putem juca doar cu cărţile, ce ni se oferă. Ar trebui să începem să ne aşteptăm la mai puţin din partea liderilor mişcărilor naţionaliste şi să ne aşteptăm la mai mult din partea celui ce ne priveşte în fiecare dimineaţă din oglindă. Ar trebui să acordăm o valoare mai mică orgoliilor şi una mai mare valorilor, care ne ghidează.

Acel conducător mesianic este într-o mică măsură în fiecare dintre noi, iar suma noastră este suficientă pentru victorie. Nu liderul contează, ci munca fiecărui militant, munca fiecărui naţionalist, pentru că obiectivul este cel, care contează. De Remus Radoi – Agonia Natiunii

CEL MAI MIC COPIL DIN LUME - fonfleu internaut

Parerea autorului fata de copilul ouat

Parerea mea este ca v-am servit un fonfleu. Doua chestiuni mi se par in cazul acesta importante:

Nu este important ce crezi, cat mai ales sa crezi! si

Daca intr-o minciuna presari cateva graunte de adevar, rezulta un mare adevar. 
Tot cam asa se intampla si cu majoritatea miracolelor cu care va italniti pe net sau aiurea! Trebuie sa va marturisesc ca un numar destul de important de e-mailuri, continand "stiri" ca acestea, "lectii de istorie" ca ale domnului Napoleon Savescu, "miracole" religioase de necontestat, imagini de nori  cu harta Romaniei, channelinguri prevestitoare de apocalipse, fenomene astronomice unice si nemaiinatalnite, care urmeaza sa aibe loc dar nu se intampla niciodata, icoane facatoare de minuni la care sa-ti pui dorinte  ascunse, care ti se vor implini numai daca mai trimiti e-mailul la inca 100 de prieteni, pentru ca altfel iti moare mama, zodiace orientale fistichii, proorociri dezastruoase, conspiratii tenebroase, refectii dulcege de fete de pension puse pe seama unor oameni celebrii, asezonate cu niscai muzica duioasa, arhangheli, arhanghelitze si dumnezeitze cu nume englezesti, si....  lista-i lunga! a inceput sa imi creeze reactii adverse. Cu ceva vreme in urma, cand  primeam astfel de mesaje, au fost momente  cand  pe unele dintre ele, flagrant idioate, le-am returnat emitentului, evident cu comentariile de rigoare, dar degeaba! Ele au revenit din alta parte. Bineinteles ca avem de-a face cu mesaje toxice, adevaruri nascocite, menite sa infierbante mintile cititorilor. Asa ca vazand apetitul foarte crescut pentru senzational in raport invers proportional cu discernamantul cititorilor, mi-am propus sa trimit si eu o bomboana electrica pe net. Macar sa stiu ca m-am  racorit. :)))) Zis si facut! Azi-noapte am trimis e-mailul cu ratza unor fani ai colportarilor, adevarate mitraliere de improscat cu e-mailuri si-acum astept momentul cand o sa mi se-ntoarca din alta parte si sa-i atrag atentia emitentului ca mi-a trimis o gugumanie. Nici 100Ro, din pacate, nu a fost scutit de cateva articole de gen, luate cu copy-paste si nu ma refer aici neaparat la "lectia de isorie", pentru ca acolo m-am hotarat sa sparg buboiul si sa las puroiul sa curga, ci la multe altele. Poate ca in timp lucrurile se vor mai indrepta! :)

 Precizari necesare

Cu ceva vreme in urma, cam prin anii '93-'94, cotidianul Evenimentul Zilei anunta in rubricile sale ca o gaina a nascut doi pui vii. Stirea desigur era o gluma proasta, un fonfleu cum zic ziaristii, menit sa creasca audienta. Iar audienta si  tirajul au crescut peste noapte, caci de creduli ahtiati dupa stiri de senzatie e lumea plina. Un fonfleu internaut, parafrazandu-l pe cel publicat de prestigiosul cotidian v-am prezentat si eu, caci minunea de copil este rezultatul creatiei doamnei  Camille Allen  care isi vinde copiii din martipan cu 3.000 sau 4.000 de euro bucata(vezi videoclip). Nu este mult daca ne gandim ca in restaurantele cu "staif" o sticla de sampanie poate costa 40.000 sau 50.000 de euro.

Nu parasiti meterzele caci am sa va fac o propunere care ar putea sa va intereseze.
Va urma