Marius Tucă Show. Invitat: Victor Ponta

ANUNACU

Cartea „ANUNACU” se află în librăriile Cărtureşti şi se poate comanda online aici:
http://carturesti.ro/carte/anunacu-1989884?p=1 Tiraj limitat.

ANUNACU în standul de noutăţi de la Cărtureşti,

De la bunul meu prieten virtual, Daniel Baibarac, citire:

"Cartea e belea! Am citit primele pagini cu nesaţ pe drumul de la Cărtureşti la maşină şi vă garantez că are o energie karmikă subtilă deosebită, întrucât nu m-am ales cu nicio fractură, nici măcar cu o zgârietură - doar cu o "burtă de râs" şi câteva priviri pe furiş (insoţite probabil de cruci cu limba-n ceru' gurii) de la trecători -."

De la bunul meu prieten virtual, poetul Nicolae Sărăţean, citire:

"Dragi prieteni,

"Vă recomand cu căldură această carte în care vom redescoperi esenţa satirică şi umoristică ce zace în noi toţi deopotrivă şi în care cu siguranţă veţi descoperi, între frumoasele ei coperţi, sufletul şugubăţ al autorului ce vă va dărui clipe de umor sănătos, extras dintr-o realitate ce mereu se găseşte dinaintea ochilor noştri şi mereu ne arată cu degetul, măştile ignoranţei şi prostiei umane. Ni se revelează "mintea cea de pe urmă" sau scărpinatul în creştet al unei întregi societăţi ce pur şi simplu a luat-o razna de pe urma atâtor doctrine, dogme, religii, crezuri şi fantezii spirituale ce din păcate înrobesc o mulţime de suflete ce-şi trăiesc viaţa sub povara apăsătoare a acestora."

De la buna mea prietenă virtuală, Mikaela Botan, citire:

"Dacă nu ar fi existat Dan Ioanițescu, atunci musai era nevoie să-l fi inventat careva, dar spre bafta noastră el există și scrie, scrie al naibii de bine. Pur și simplu trebuie să fii pregătit pentru a-ți dușa neuronii, cu rece, cu fierbinte, cu spumă și multă aventură imaginativă. Nu e de ratat cartea "Anunacu", e pur și simplu o investiție pentru zilele gri pentru a le colora cu ea în curcubeu și pentru a zâmbi instant la peripețiile "Anunacului"! E o carte care te va face să uiți de toate problemele, e terapie de înveselire pentru oricine vârstă, nu e de ratat!"

De la bunul meu prieten, scriitorul şi poetul Dan Iancu, citire:

"De foarte mult timp nu am avut ocazia de a savura un text atât de spumos, care să transforme o comunitate mică şi virtuală într-o oglindă vie a unei societăţi româneşti de început de mileniu cu toate tarele ei. Pentru cititorul de român în care situaţiile devin abracadabrante, unde personajele sunt scoase dintr-o tipologie pe care o-ntâlnim la tot pasul, unde limbajul este colorat fără vulgarităţi inutile, unde o seamă de informaţii pseudo-ştiinţifice au devenit din cauza unei mass-medii mereu grăbită, dar prost informată, un soi de panaceum şi unde „minunile” se-ntâmplă la tot pasul, „Cartea Astralopitecului” va fi o referinţă în literatura vremii.Autorul, Dan Ioaniţescu, pe care-l cunoaştem din cartierul Floreasca al Bucureştilor deceniului şapte al secolului trecut, este unul dintre rarii oameni dotaţi cu un simţ al umorului optimist, fără răutăţi sau sarcasme, un excelent desenator (a se vedea coperta unu!), un om umblat prin lume şi care a dospit această serie de romane funambuleşti din discuţiile cu oamenii, mai ales pe Facebook. Acolo a prins viaţă personajul principal, Astralopitecul, şi tot acolo s-a întrupat din râs, nu din jale, această lume aiurită. Lucrând la carte noi, cei de la editură, a trebuit să reluăm lectura pentru că textul este captivant, te prinde şi în loc să-ţi faci treaba te trezeşti hohotind. Lectură plăcută!"

Editura Agol.

Cum gandesc femeile ce isi aleg ca parteneri barbati libidinosi

Atunci când mi-e dor...

Tuturor ne este dor...
Este firesc să ni se facă dor și să ne fie dor...
Dorul este parte din noi... Este uman...
Dorul este o parte din noi care ne cheamă spre acel „ceva” de care ne este dor...
Dorul este o energie benefică. Eu așa îl/ o simt. Este o amintire plăcută formată din imagini, asocieri de imagini și stări, emoții, sentimente, trăiri...
Nu îți poate fi dor de ceva ce nu îți place, deci dorul este ceva bun!
Nu îți poate fi dor de ceva ce nu ai experimentat niciodată. Nu îți poate fi dor de ceva ce nu ai trăit, fie în „realitate”, fie în imaginație.
De câte ori îmi este dor de ceva sau cineva, de o situație sau de un loc, mă transpun în acel moment ca și cum aș fi acolo și atunci. Cu ochii minții, mă vizualizez în acel moment. Implic cât mai mult din ceea ce îmi amintesc, exact ca și cum aș fi atunci și acolo, dar acum și aici. Asta mă ajută să trăiesc din plin, pentru că recreez momentul acela de care îmi este dor.
Nu are sens să (re)trăiesc ceva de care îmi este dor și să nu mă simt bine. Uneori aflu de la persoane cărora le este dor și care îmi mărturisesc că le „doare dorul” sau că „le este dor și doare”. Cum să te doară dorul? Cum să-ți determine o durere? Asta se întâmplă pentru că nu accepți situația în care te afli, pentru că nu ești de acord cu evoluția vieții, pentru că te opui transformării și trecerii timpului. Ai vrea să îngheți timpul și spațiul, să le oprești. Nu se poate.
Eu mă bucur că am „subiecte de dor”, pentru că astfel am subiecte plăcute la care să mă gândesc. Asta înseamnă că am acumulat ceva și că am experiențele trăite deja. Ele sunt parte din mine. Le pot retrăi oricând și asta fac atunci când mi-e dor. Le retrăiesc și le trăiesc din nou și din nou.
Pentru creier nu există diferență între imaginile transmise prin văz (aparatul ocular) și vizualizare (aparatul imaginativ). Creierul primește imaginile, le recepționează, le depozitează și le oferă minții pentru interpretare. Cu mintea decodificăm aceste imagini și le raportăm la coordonatele majore ale lumii în care trăim: timpul și spațiul. Cu mintea, prin asociere, determinăm emoții și reacții la situațiile decodificate.
Să nu te doară dorul, ci să te facă să te simți bine! Educă-ți mintea în direcția asta! Ia-o cu tine și spune-i ce are de făcut.

Continuarea articolului pe http://backtodreams.blogspot.ro. Mulțumesc!

Din ce în ce mai bine!

Petrolul nu se epuizeaza, ci se reface singur!

Invățăm în școală și peste tot în mass media deținută de străini că petrolul este un combustibil fosil care s-a format din descompunerea materiei organice (dinozauri, vietăți marine etc) acu’ nu știu câte milioane de ani.

Au murit animalele, s-au descompus, au intrat în pământ, au stat acolo nu știu cât timp și s-au transformat în petrol. Iar noi, oamenii, exploatăm acum acest petrol, până când se termină. Nemafiind dinozauri morți și alte animale care să se descompună, pac, pac, de pe azi pe mâine…înseamnă că o să rămânem la un moment dat fără petrol. Asta ne spune Sistemul. Și ne tot prezice de zeci de ani că o să rămânem curând fără petrol.

Vă invit astăzi să aflați o altă parte a poveștii, adevărul după părerea mea, și anume că petrolul NU s-a format din materie organică descompusă acum milioane de ani, petrolul NU se epuizează, ci SE PRODUCE CONTINUU ÎN INTERIORUL PĂMÂNTULUI prin procesele fizico/chimice/geologice de la mari adâncimi (magmă + presiune + temperatură + diferite roci etc). Detalii în continuare:

Pe lângă informațiile din articolele / site-urile postate mai jos, am această informație (că petrolul nu se epuizează, ci se formează continuu în adâncul pământului) si de la un inventator (chimist) român care a creat un sistem de transformare a apei în gaz și energie termică într-un mod eficient, pe care l-am văzut personal. Același inventator a demonstrat prin calcule matematice, împreună cu alți oameni de știință, că este o mare țeapă ideea că noi oamenii și activitatea noastră suntem vinovați de încălzirea globală.

9 sept 2012: Zăcămintele de țiței epuizate se refac singure

În ultimele decenii petroliştii au observat un fenomen ciudat, în toată lumea: puţurile de petrol care erau considerate epuizate din cauza exploatării, au început să se umple din nou cu „aur negru”.

Există două teorii despre originea petrolului. Prima este cea organică, sau biogenică, care aparţine savantului rus Mihail Lomonosov.

El a spus că acest combustibil a apărut prin descompunerea, în anumite condiţii, a deşeurilor biologice, de-a lungul milioanelor de ani.

Spre deosebire de Lomonosov, o altă minte luminată, chimistul Dmitri Mendeleev, autorul tabelului periodic al elementelor, credea că petrolul reprezintă nu o substanţă formată în urma putrezirii plantelor şi animalelor ce au trăit cândva pe Terra, ci un material primordial, născut în strafundurile planetei, ce erupe constant către suprafaţa acesteia, precum magma vulcanilor.

În cazul oraşului Groznîi, capitala Ceceniei, lucrurile par chiar mai ciudate. Exploatarea petrolului a început aici în 1897. Până în 1960, când zăcământul a fost considerat epuizat, s-au extras nu mai puţin de 100 milioane tone petrol brut. Spre surprinderea geologilor, în ultimii ani petrolul a început efectiv să ţâşnească din pământ, iar localnicii îl adună cu găleţile.

Continuarea articolului aici:

http://paginadefolos.blogspot.ro/2015/07/petrolul-nu-se-epuizeaza-zacamintele-de.html

Psihologul Olga Valyaeva: Părinților, vă rog, nu trăiți doar pentru copii!

Psihologul Olga Valyaeva a scris un articol care e menit să le reamintească părinților că, atunci când aceștia îi dăruiesc copilului dragostea lor, nu trebuie să uite și despre sine, pentru că, în mod contrar, toată incapacitatea de a se iubi pe sine se va transmite la copii, la care se vor adăuga multiple complexe cauzate de către cerințele ridicate ale părinților:

”Vă rog, nu trăiți doar pentru copii! Ei nu doar se pot lipsi de asta, dar asta le e și dăunător. Câte vieți distruse, inimi frânte, nemulțumiri și neînțelegeri! Văd femei care renunță la tot pentru copiii lor. Iar apoi văd acei copii, pentru care acele mame au renunțat la tot. Priveliștea e tristă…

Mama lui Andrei l-a crescut singură. Așa și nu s-a căsătorit, investind tot în el: i-a cumpărat un apartament, i-a plătit studiile. A devenit un bărbat minunat care se bucură de succes în viață. Dar iată că are deja 50 de ani. Niciodată n-a fost căsătorit, nu are copii. Toată viața a încercat să-i întoarcă mamei sale datoria acumulată. Nu s-a primit.

Continuarea articolului il gasiti aici:

http://paginadefolos.blogspot.ro/2015/08/parintii-sa-nu-se-dedice-intru-totul.html

Povestea laptopului care a supraviețuit la co cădere din avion

O poveste cu adevarat incredibila a fost publicata de catre cei de la Daily Mail. Un pilot din Africa de Sud si-a pierdut notebook-ul in timp ce se afla in avion la o altitudine de 1000 de picioare (aprox 305 metri).

"Laptopul meu a cazut de la 305 metri inaltime cu o viteza de 200km/h. A cazut dintr-un Sport Cruiser care merge cu viteza de 194.46km/h deasupra pamantului - eram la altitudinea de circuit cand s-a laptopul a cazut din avion pentru ca s-a deschis acoperişul transparent al carlingii. Malopo (fermierul) sustine ca a auzit un un zgomot si a vazut geanta laptopului venind spre el - s-a dat un metru intr-o parte si laptopul a aterizat langa el. Laptopul este in continuare functional desi sistemul de cooling este afectat si geamul de pe trackpad incepe sa cada" a povestit pilotul.

In geanta laptopului era cartea laptopului, licenta de pilot a lui av80r si alte documente cu ajutorul carora Malopo l-a putut contacta pe proprietarul MacBook-ului.

Taxe noi pentru ... românii cu nume de sfinţi !!!

Preocupat de numărul din ce în ce mai mare al românilor care poartă nume de sfinţi, liderul BOR a anunţat necesitatea introducerii unei cotizaţii pentru cei care vor să le folosească în continuare. Decizia va intra în vigoare în termen de câteva zile, iar taxa va fi obligatorie pentru toţi românii ale căror prenume se regăsesc în calendarul ortodox.

“Peste un milion de români poartă numele arhanghelilor Mihail şi Gavril”, a declarat patriarhul Daniel. “Să nu mai vorbim de cei pe care îi cheamă Ion, Constantin sau Elena. Nici unul dintre ei nu a achitat Bisericii drepturile de autor cuvenite, deşi suntem de 2000 de ani impresarii tuturor sfinţilor din calendar. O taxă modică pe prenume e ceva firesc, la cât s-au jertfit aceştia pentru noi. Din bunăvoinţa Bisericii, cei care poartă mai multe nume de sfinţi vor plăti doar 50% pentru fiecare nume suplimentar.”

“Mă bucur că nu cad sub incidenţa acestui decret”, declară Decebal Popescu, unul dintre puţinii români care nu poartă un prenume biblic. “E suficient că plătesc deja taxa BOR pentru numele de familie care derivă din cuvântul ‘popă’”.

Sursa

Multumesc, domnisoara Simona Monac!!!

Mi-ati atras atentia, dojenindu-ma dur in public, ca nu "percutez" suficient de bine la solicitarile dumneavoastra. Solicitari de rutina, aparent minore, dar netinand neaparat de rutina profesiei mele. Ati fi putut trece cu usurinta peste aceste scapari. DAR NU!!! Nici macar nu m-ati intrebat de ce mi-a scapat sa dau doua sau trei semnaturi pe un tabel acum 3-4 luni. Doar mi-ati pus in vedere ca, daca se mai repeta, imi puneti calificativul insuficient si imi faceti referat la primar pe motiv de lipsa de consideratie din partea mea. Pentru acest lucru va multumesc, domnisoara Simona Monac!!!
Nu ati tinut cont ca acum trei luni am ramas descoperita intr-una din locatiile in care imi desfasor activitatea, ramanand fara omul din echipa care lucra pana atunci acolo. Nu ar fi fost asta o problema, salariatii au dreptul sa se pensioneze la un moment dat in viata lor profesionala. Sau sa treaca in nefiinta inainte de a se bucura de pensie si de linistea binemeritata dupa o viata de munca. Problema e ca au mai trecut trei luni pana cand un angajat nou si-a intrat pe deplin in paine pe postul du pricina. Trei luni in care un alt om angajat in locatia aflata in imediata vecinatate a preluat printr-un voluntariat impus din afara, fara drept de apel si fara plata, cat se putea de mult din indatoririle de serviciu pe care le presupunea locul de munca respectiv. Nimeni n-a "percutat" prompt si la obiect pentru a angaja mai devreme acea comoara de fata care a fost angajata, spre binele si al ei si al nostru, al tuturora. Si pentru faptul ca n-ati stiut aceste lucruri sau poate ati omis sa le stiti va multumesc din suflet domnisoara Simona Monac!!!
Va multumesc din suflet domnisoara Simona Monac pentru inca un lucru!!! Pentru faptul ca nu stiti ca orasul acesta ar avea nevoie de CINCI medici scolari, medici de medicina generala. Practic, avand doar o colega care este insa medic stomatolog, sunt ca si singura. Fiecare dintre noi doua isi rezolva problemele profesionale in directia sa, fara sa fim legate una de cealalta.
Mi-ati mai sugerat ca daca nu-mi convin conditiile in care lucrez sub obladuirea dumneavoastra imi pot gasi un alt loc de munca,in spital, ca medic de familie sau in domeniul privat. Va multumesc si pentru asta, domnisoara Simona Monac!!! Nu va permiteti luxul de a pierde oameni in conditiile in care exista si asa deficit de personal medico-sanitar. Si nici eu nu vreau sa-mi pierd placerea de a va atrage atentia asupra gafelor pe care le faceti, chiar daca sunteti sefa mea desemnata de primarie.
Ati mai apostrofat un om in varsta care a incercat sa intervina. Poate pentru ca nu e angajatul primariei. Asa cum nici eu nu sunt 100% angajata primariei, atata vreme cat salariul imi este platit din fondurile ministerului si nu din fondurile primariei. Nu ati tinut cont ca respectivul domn a muncit ca profesor timp de 40 de ani si prin mainile sale au trecut mii si mii de elevi cu mult mai mult respect, cu mult mai mult bun simt si cu mult mai multa consideratie decat le puteti avea dumneavoastra. Poate ca ati considerat mereu medicii si profesorii ca fiind inferiori din toate punctele de vedere fata de asistatii sociali pe care ii aveti in grija si sub directa obladuire. Si pentru toate acestea va multumesc, domnisoara Simona Monac!!!

Famous People Painting

Foarte interesant prin conținut.

     De un mare ajutor pentru cei cei studiază istorie , biografii , dar și pentru cei care vor să- și mărească bagajul de cunostințe ...

     Priveste acest tablou ........

      Dați click pe imagine și veți avea versiunea picturii "computerizate".

Acest tablou este cu adevărat remarcabil.

Zambete

via Sorin

LA MULTI ANI!

Pe timp de sărbătoare, cea mai mare plăcere este să împărtăşim cele mai calde urări cu cei a căror bunăvoinţa şi prietenie sunt adevărate miracole. Cele mai bune urări pentru un An Nou luminos şi prosper, plin în fericire şi bucurie, pentru ţine şi cei dragi ţie!

LA MULTI ANI!

Via :fewstuff

REPERE: De la “Dăscălița” lui Goga la “Domnul Trandafir”

31 December

00:00 2014

Printeaza articol Distribuie la prieteni

Cosette ZANOCEA  0 comentarii

Învăţătorul Ioan Vâtcă, de la Școala “Carol I”, a primit distincţia “Domnul Trandafir” pentru 42 de ani de carieră.
La Sărbătoarea şcolii nemţene din acest an, au primit recunoaştere din partea comunităţii şi acei dascăli, nu puţini la număr, care nu apar, poate, niciodată pe lista premianţilor la olimpiadele şcolare, care nu au funcţii de conducere, care nu iau decizii care să schimbe soarta şcolii sau care au predat toată viaţa într-un sat izolat de lume, dar care şi-au pus amprenta asupra formării a generaţii şi generaţii de elevi. Nominalizările pentru această secţiune, fericit intitulată “Domnul Trandafir”, s-au făcut cu inima şi cu sufletul, pentru că dragostea pentru elev şi dăruirea nu se consemnează în adeverinţe şi nu sunt cuantificate în puncte şi în dosare. Sunt certificate, însă, de dragostea cu care elevii lor se întorc mereu la şcoală, pentru a-şi împărtăşi bucuriile şi necazurile cu “Doamna”. Vă prezentăm, în continuare, dascălii romaşcani care au fost premiaţi la “Gala şcolii nemţene” la categoria “Domnul Trandafir”.

Ioan Vâtcă este învăţător de 42 de ani. A dus la capăt, până acum, zece generaţii de elevi. A avut o singură întrerupere în carieră, determinată de perioada în care a abandonat şcoala pentru a-şi satisface stagiul militar. Originar din judeţul Alba, a crescut având în minte “Dascălul” şi “Dăscăliţa” lui Octavian Goga, care l-au determinat să se îndrepte spre cariera didactică şi care i-au fost modele toată viaţa. Cariera la catedră şi-a început-o la Oţeleni, în judeţul Iaşi, de unde s-a transferat, apoi, în 1990, la şcoala care astăzi se numeşte “Carol I”, din cartierul Nicolae Bălcescu.
“Când am absolvit şcoala pedagogică, primeam repartiţie ministerială. Nu cunoşteam judeţul Iaşi sau Neamţ, am ales şcoala Oţeleni pentru că acolo erau posturi mai multe, ceea ce însemna pentru mine că era o şcoală mare, care asigura stabilitate. Nu mi-a plăcut niciodată să mă mut dintr-o şcoală în alta. Am avut posibilitatea, de multe ori, de a mă transfera la o şcoală din centrul oraşului, dar nu acesta mi-a fost scopul carierei”, spune Ioan Vâtcă.
Adaptarea la tehnologie, cea mai mare provocare
Învăţător cu gradul didactic I, metodist, membru în Consiliul Consultativ pentru învăţământul primar, responsabil de cerc pedagogic, învăţătorul Ioan Vâtcă crede că, în cei 42 de ani, nu doar i-a învăţat pe alţii, ci a învăţat şi s-a adaptat la cerinţele sistemului şi la aşteptările elevilor în fiecare zi. Numai în anul şcolar trecut a participat la trei proiecte naţionale, nouă simpozioane regionale, naţionale şi internaţionale şi a semnat numeroase articole în publicaţiile de specialitate.

“Consider că întotdeauna trebuie să fii racordat la noutăţi. Cred că elevii mei sunt printre foarte puţinii care studiază ca opţional disciplina «Calculatorul, prietenul meu». Sunt deja la a treia promoţie cu acest opţional, pe care l-am introdus în 2004, în anul în care am avut în şcoală un laborator dotat cu calculatoare. Am ales această disciplină pentru că îi atrage şi pentru că le uşurează munca şi la celelalte discipline. Consider că cea mai mare provocare a activităţii mele a constituit-o tocmai adaptarea la tehnologia informaţiei. Când am descoperit calculatorul, am crezut că îmi va fi imposibil să lucrez. Am realizat, apoi, însă, că atât mie, cât şi copiilor, ne va fi, de fapt, imposibil fără calculator”, spune Ioan Vâtcă.
Învăţătorul bun construieşte viitorul elevului

Atunci când le vine vremea să îşi dea copiii la şcoală, foştii elevi ai lui Ioan Vâtcă îl aleg pe fostul lor învăţător. Gestul lor reprezintă, pentru acesta, cel mai mare premiu pe care l-ar putea obţine, confirmarea că este un învăţător bun şi că întotdeauna s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor elevilor săi şi a părinţilor acestora.
“În 42 de ani, sistemul de învăţământ a evoluat foarte mult şi, odată cu acesta, şi rolul învăţătorului. Dacă, în urmă cu 42 de ani, învăţătorul era un fel de dirijor al clasei, acum este mai apropiat de elev, este cel care îl învaţă să gândească, să-şi exprime abilităţile, îl învaţă să înveţe. Calităţile necesare pentru a fi un învăţător bun au rămas, însă, aceleaşi. Un învăţător bun trebuie să fie bun la matematică, bun la limba română şi la toate celelalte dicipline din orar şi, mai presus de toate, să aibă tact pedagogic. Să aibă abilitatea de a înţelege elevii, de a fi corect atât când apreciază, cât şi atunci când îi pedepseşte pe elevi, să fie sever în mod moderat, să ştie să ierte greşelile, să fie creativ, afectiv, ingenios şi, mai ales, responsabil, pentru că învăţătorului îi revine o parte din responsabilitatea de a forma personalitatea copilului care va fi adultul de mai târziu. Învăţătorul pune fundamentul pe care se construieşte, apoi, viitorul copilului. Și nu este mulţumire mai mare decât să-l vezi obţinând rezultate frumoase, începând cu cele de la testele şi concursurile din şcoală, la care se adaugă reuşitele din liceu şi din facultate”, spune “Domnul Trandafir” de la Școala “Carol I”.

Comentarii

Mierea de albine naturala, beneficii si sfaturi in consum.

Mierea de albine naturala beneficii esentiale asupra starii de bine a organismului !

Mierea are beneficii remarcabile asupra sistemului imunitar, datorita continutului ei bogat in vitamine fortifica sistemul natural de aparare, care este raspunzator de contractarea microbilor si indepartarea acestora din organism in caz de infectie, reduce inflamatile si scade febra.
Este indicat sa consumam in fiecare dimineata miere de albine pe stomacul gol, pentru a preveni hipertensiunea arteriala, infarctul miocardic si multe alte afectiuni care ne tulbura bunul mers al vietii.

Link continuare : mierea de albine naturala, beneficii si faturi in consum.

Buna Dimineata Soare

Intr-o zi, un tata bogat si-a dus copilul sa-si petreaca o noapte la o familie foarte saraca, cu scopul de a-i arata acestuia realitatile vietii oamenilor care nu au bani.
La intoarcerea acasa, tatal l-a intrebat pe copil despre ceea ce crede in privinta experientei traite, iar acesta i-a spus:
"Tata, a fost o experienta foarte buna.
- Am invatat ca noi avem un caine, iar ei au patru caini, noi avem o piscina, iar ei au lacul intreg,
- Noi avem un acoperis luminos, iar ei au cerul cu stelele si luna,
- Noi avem o veranda si o gradina frumoase, iar ei au padurea intreaga."
Tatal sau incremeni la cele auzite, iar fiul incheie: "Iti multumesc, tata, ca mi-ai aratat ce saraci suntem!"
Gandeste-te un moment si decide:

ESTI BOGAT SAU SARAC?

via SoriN

Buna dimineata soare

A fost o data ca niciodata, ca de n-ar fi fost, eu astazi n-as mai avea ce sa va povestesc, a fost un Mare lup alb care a cutreierat pamanturile noastre, oriunde trecea impunea respect, iar celelalte animale salbatice se ascundeau din calea lui...

Cat timp a poposit in codrii si muntii nostri, lupul alb, a adunat toate haitele de lupi care atacau fara incetare asezarile omenesti, animalele domestice, la un moment dat lupul alb s-a impus peste toate haitele fara conducator, iar in razboaiele care au urmat, legenda spune ca lupii atacau impreuna cu dacii si nu de putine ori puneau pe fuga barbarii hotarati sa ne cucereasca pamanturile.

Lupul alb era un veritabil conducator, se spune chiar ca Sarmizegetuza n-ar fi cazut fara ajutorul lui, desigur, simple legende, dar care continua sa pastreze in noi, acel spirit stramosesc, de care neamul nostru este atat de mandru.

Multi spun ca Marele Alb, in perioada stationarii sale pe meleagurile noastre a fost transformat in Sfantul Andrei, de catre Zalmoxis, dar si mai multi dezvolta legenda spunand ca lupul a ramas alaturi de Zeu, pana in momentul cand romanii au reusit sa infranga rezistenta vitejilor geto-daci, cand lupii n-au mai ascultat si au fugit in codrii necunoscuti risipindu-se care-incotro.

Sigur este doar o simpla legenda, dar fiecare legenda poarta un sambure de adevar.

Poate tocmai din aceasta cauza ocrotitorul Romaniei este Sfantul Andrei, a fost unul dintre primii purtatori al predicilor lui Isus, venit pe meleagurile noastre pentru a impartasi din invataturile sale si pentru a-I ajuta pe cei slabi.

Si cum nimic nu este intamplator, S. Andrei, este celebrat in calendarul ortodox pe 30 noiembrie, adica numai cu o zi inaintea Zilei Nationale.

via Iulisa

Votăm Victor Ponta – preşedintele tuturor românilor! Votăm un preşedinte care construieşte, nu unul care demolează! (P)

14 November

04:00 2014

Printeaza articol Distribuie la prieteni

Ziarul de Roman  0 comentarii

Alegem duminică preşedintele României, preşedintele tuturor românilor.
Alegem un preşedinte care ne uneşte, ne apără interesele, pe ale noastre, ale cetăţenilor, dar mai ales pe ale României.
Alegem un preşedinte cu experienţă în domeniul relaţiilor diplomatice, politice, strategice.
Alegem un preşedinte care ne apără demnitatea şi este, ca fiecare dintre noi, mândru că este român.
Alegem un preşedinte cu reale calităţi de lider, care poate stabili relaţii de cooperare internă şi mai ale externe.
Alegem un preşedinte care a dovedit ca interesele românilor, ale celor mulţi, sunt la fel de importante ca şi ale celor mai puţini.
Alegem un preşedinte pentru care elitele culturale, din domeniul afacerilor sau cel politic sunt la fel de importante ca şi milioanele de agricultori, de muncitori sau români care învaţă sau lucrează în străinătate.
Alegem un preşedinte care ne uneşte, care susţine şi promovează toleranţa.
Alegem un preşedinte care are viziune, ştie care sunt priorităţile românilor, pune pe primul loc bunăstarea oamenilor, nu viitorul său politic sau al acoliţilor.
Votăm Victor Ponta preşedinte pentru ca are toate aceste calităţi, a dovedit că ştie şi poate să răspundă aşteptărilor românilor.
Votăm Victor Ponta preşedinte pentru că a dovedit că-i iubeşte pe români, le respectă interesele şi le apără în faţa instituţiilor statului.
Votăm Victor Ponta preşedinte pentru că a susţinut lupta împotriva coruţiei, a susţinut şi respectat actul de justiţie şi instituţiile abilitate.
Votăm Victor Ponta preşedinte pentru că face echipă cu oameni de stânga şi de dreapta, nu este intolerant, nu instigă la ură, nu discriminează.

Votăm Victor Ponta preşedinte pentru că este la fel de comunist sau bolşevic, la fel de corupt sau coruptibil ca fiecare dintre românii care s-au născut cu cel puţin 30 de ani în urmă. Normele democraţiei exclud acuzaţiile nefondate, neargumentate şi nedovedite, prezumţia de bună credinţă nefiind un monopol al vreunei persoane, grup, alianţă ori partid. Victor Ponta este la fel de bineintenţionat ca oricare om politic din România, doar că Victor Ponta a şi dovedit, ca premier, că ştie şi poate să asigure echilibru, armonie şi bunăstare.
Votez Victor Ponta preşedinte fie şi pentru că este la modă să te declari de dreapta, împotriva social democraţiei, să te aliniezi opiniei celor care sunt mai vocali, dar nu au proiecte şi strategii, au doar declaraţii de intenţie sau preferinţe.
Votez Victor Ponta preşedinte pentru că nu sunt în trend, nu sunt cool şi nu vreau să fac doar impresie publică. Respect alegerea şi preferinţa celor care au alte opţiuni, respect dreptul democratic de a alege fiecare pe cine consideră că îl reprezintă şi reprezintă interesele României, dar cer să-mi fie respectat dreptul de a-l alege pe Victor Ponta preşedinte, ceea ce nu mă declară mai puţin român sau mai puţin patriot sau mai puţin educat.
Votez Victor Ponta preşedinte pentru că este un vot pozitiv, constructiv, nu un vot împotriva a ceva sau cineva. Votăm pentru reconstrucţia României şi bunăstarea românilor, nu votăm pentru a demola.

De ce nu-l votez pe Klaus Iohannis

Nu-l votez pe Klaus Iohannis pentru că România şi românii nu mai au timp să aştepte ca el să înveţe să fie preşedinte, al tuturor românilor, pentru binele şi bunăstarea tuturor, nu doar al ardelenilor sau al elitelor sau al celor din diaspora.
Nu-l votez pe Klaus Iohannis pentru că nu are capacitatea de a ne uni şi înfrăţi, de a stimula binele şi bunătatea din fiecare român, nu ura şi dezbinarea.
Nu-l votez pe Klaus Iohannis pentru că este copia palidă a lui Traian Băsescu, cel care a aplicat aceleaşi strategii şi a făcut să sufere milioane de români.
Nu-l votez pe Klaus Iohannis pentru că nu are experienţa şi anvergura unui om politic, nu are o echipă care să fi probat că vrea şi poate asigura stabilitate, dezvoltare, progres şi bunăstare.
Nu-l votez pe Klaus Iohannis pentru că dorinţele şi lozincile nu ţin loc de proiecte pentru România şi pentru toţi românii, oriunde s-ar afla şi oricum s-ar chema.
Nu-l votez pe Klaus Iohannis pentru că nu este suficient să fii neamţ, ori calm, ori normal, ori serios pentru a fi şi un bun preşedinte de ţară.
Nu-l votez pe Klaus Iohannis pentru că nu este suficient ca unii tineri, unii intelectuali, unii artişti ori unii specialişti să-l susţină, altfel normele democraţiei şi egalitate în faţa legii ar fi doar vorbe în vânt.
Nu-l votez pe Klaus Iohannis pentru că nu s-a născut, ca Venus, din spuma mării, nu deţine monopolul adevărului, dreptăţii, al purităţii absolute. Și el, şi cei care stau în spatele lui au trecutul egal cu al câtorva miioane de români care învaţă din mers regulile democraţiei şi ale economiei de piaţă.
Nu-l votez pe Klaus Iohannis pentru că cei dovediţi corupţi din apropierea sa nu sunt mai puţin vinovaţi decât alţi corupţi.
Nu-l votez pe Klaus Iohannis pentru că poate fi un bun primar, un corect şi exigent profesor, un politician cu bune intenţii la începutul carierei, dar nu are experienţa şi anvergura înaltei funcţii de preşedinte al României, pentru care se mai cere abilitate, mobilitate intelectuală, prezenţă de spirit, cultură politică, economică, diplomatică, toleranţă, iubire de ţară şi de popor, dăruire, consecvenţă, adică tot ceea ce este Victor Ponta şi nu poate fi Klaus Iohannis.