Cele mai mari centre financiare din lume

Un centru financiar este un oras global, in care se afla un numar semnificativ de banci, si bursa de valori.

Potrivit Global Financial Centres Index in 2012 cele mai mari centre financiare din lume sunt urmatoarele:

1.	London
2.	New York City
3.	Hong Kong
4.	Singapore
5.	Tokyo
6.	Zurich
7.	Chicago
8.	Shanghai
9.	Seoul
10.	Toronto

Potrivit Xinhua-Dow Jones International Financial Centers Development Index cele mai mari centre financiare din lume sunt:

1.	New York City
2.	London
3.	Tokyo
4.	Hong Kong
5.	Singapore
6.	Shanghai
7.	Paris
8.	Frankfurt
9.	Sydney
10.	Amsterdam

Sursa: Wikipedia

Kostas Passaris

Va mai amintiti de celebrul criminal Kostas Passaris? VREA SA AJUNGA CALUGAR IN MUNTELE ATHOS

   Iata ce aflam din articolul Notorious Criminal Wants To Become Monk on Mount Athos:

Kostas Passaris era talhar si criminal; a fost condamnat pentru un sir de jafuri armate si acte de violenta; in februarie 2001 a evadat din inchisoarea Korydallos din Atena ucigand doi politisti in timp ce era transportat la spital;  a fost arestat in noimbrie 2001 la Bucuresti se se afla in prezent intr-o inchisoare din Romania. A fost candva omul cel mai cautat in Grecia si cel mai notoriu criminal.
Aprilie 30, 2012

AgioritkoVima
Cu mainile patate de sangele cetatenilor si al politistilor ucisi a reusit sa discrediteze si sa „decapiteze” politia greaca evadand din arest si ascunzandu-se dupa ce a comis o multime de crime. Acum este gata sa-si consacre viata lui Dumnezeu nadajduind ca – daca, si cand va fi eliberat din inchisoare – va ajunge calugar pe Muntele Athos.
Celebrul criminal Kostas Passaris, omul care a fost descris ca „bestia din Balcani” si care din anul 2001 este detinut in Romania in inchisoarea de maxima securitate de la Gherla, pare sa isi regrete trecutul plin de pacate, si, precum o „oaie neagra” ingenuncheaza la rugaciune in celula sa ingusta cerand iertare pentru pacatele sale si nadajduind ca intr-o zi va ajunge sa imbrace rasa calugareasca si sa-si dedice in intregime viata Dumnezeului si Facatorului sau.
Acest lucru l-a declarat intr-un intrviu acordat ziarului Jurnalul National din Bucuresti, parintele caruia i se datoreaza intoarcerea sa si cel ce este cunoscut drept „sfantul detinutilor”, Arhimandritul Gervasios John Raptopoulos.

Arhimandritul in varsta de 80 de ani, fondator al asociatiei „Sfanta Xenia – Diaconatul pentru eliberarea saracilor si a condamnatilor” l-a cunoscut pe Passaris cu ocazia Sfintilor Pasti de anul trecut cand, aflandu-se in vizita in Romania, a aflat ca detinutul in varsta de 34 de ani doreste cu disperare sa-l intalneasca.
Dupa ce a obtinut autorizarile necesare de la Ministerul roman de Justitie, parintele Gervasios l-a vizitat pe Passaris in prezenta directorului inchisorii si a patru garzi inarmate care supravegheau intalnirea cu mana pe tragaci. De atunci cei doi au inceput sa comunice mai des iar „parintele spiritual” al lui Passaris a continuat sa-l viziteze si sa-i aduca carti bisericesti (unele din ele precum Scrierile ascetice ale Avvei Dorortei, fiind considerate a fi dificile de citit chiar si de catre calugarii Muntelui Athos) in timp ce el  a adoptat un stil de viata monastic strict, postind miercurea si vinerea, fara sa tina cont de glumele si batjocura celorlalti detinuti.
Potrivit rapoartelor, programul „monastic” al criminalului incepe in fiecare zi dimineata devreme. Imediat dupa ce se trezeste citeste Utrenia, apoi cateva ore mai tarziu citeste Paraclisul, seara Vecernia iar noaptea termina cu Pavecernita mica.
Intr-adevar, la ora 3 dimineata Passaris se trezeste si face rugaciunile miezonopticii dupa care isi incepe canonul. Mai exact isi ia metaniile in mana si incepe rugaciunile si culcarile la pamant. Potrivit declaratiilor pe care arhimandritul le-a dat ziarului romanesc, inchisoarea l-a schimbat radical pe Passaris care acum, in urma intoarcerii la Dumnezeu, comunica mult mai bine si este mult mai deschis.

Intr-adevar, intr-un interviu pe care l-a acordat cu catva timp in urma emisiunii Ixis Afixis pe canalul de televiziune Super, arhimandritul s-a destainuit ziaristului Theodore Doukas:
Cand l-am vazut pentru prima data pe-acest copil, era plin de pocainta si s-a marturisit timp de o jumatate de ora. I-am dat o iconana minunata a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si i-am spus: “Kosta, aceasta icoana ma induioseaza profund”
Mi-a raspuns: „Parinte, da-mi-o s-o sarut dar iarta-ma, n-o pot tine cu mine pentru ca imi aminteste de mama”. Si acest copil n-a avut niciodata o mama. Parearea mea este ca se gaseste pe drumul pocaintei si ca ii iubeste foarte mult pe parintii atoniti. Toate cartile pe care le citeste vorbesc despre pocainta. El este fiul meu duhovnicesc.
Ortodoxia ii primeste pe toti si nu se leapada nici de cei mai periculosi criminali. Iar cazul lui Kostas Passaris nu poate fi o exceptie pentru ca, potrivit rapoartelor, s-a pocait pentru faptele sale si prin marturisirea catre parintele sau duhovnic si-a cerut iertare si si-a exprimat dorinta de a deveni calugar. Cu toate acestea, pentru a putea sa imbratiseze viata monahala, ar trebui ca mai intai sa fie scutit de dubla pedeapsa cu inchisoare pe viata pe care o executa in prezent.
Insa daca aceasta s-ar intampla, dupa inchiderea cazierului judiciar si dupa o perioada de proba de cateva luni care se aplica tuturor incepatorilor, ar putea merge la o manastire.
In timpul perioadei de proba fratii din manastire poarta haine civile si nu rasa monahala. Daca trece cu bine aceasta perioada si daca parintele duhovicesc care marturiseste despre pocainta incepatorului hotaraste astfel, atunci se poate calugari. De-aici se stabileste ca este pregatit sa paraseasca lumea, la fel ca toti ceilalti calugarii si sa apuce calea lui Dumnezeu.
Tradus din limba greaca de John Sanidopoulos

Like
http://saccsiv.wordpress.com/ 

SCANDALOS

SCANDALOS – “beizadeaua” “preșidențială” eBa și aroganțele ei! Cu capu’ din traista’n poseta.

SCANDALOS - beizadeaua preșidențială eba și aroganțele ei!

În primul rând vreau sa îmi cer scuze pentru poza domnișoarei economiste eBa, va jur ca nu am vrut să sperii pe nimeni.
Ce poate fi mai jegos decât tupeul unui președinte care apare la televizor, cu o mimă gravă, atunci când cere reduceri de cheltuieli, închiderea de școli și spitale, introducere de taxe noi, concedieri și reduceri de salarii și pensii, în timp ce familia sa se lăfăie strident în bani și ținute de zeci de mii de euro?
Ce poate fi mai șocant, decât să afli din presă că progenitura mezina a preșului, eBa, nu se face remarcată prin nimic altceva la Strassbourg decât printr-un dizgrațios comportament de pițipoancă. Fata cea mică a băsescului, grație educației primite de la „distinsul” bișnițar de blugi ajuns, printr-un accident, președinte, își schimbă gențile, de zeci de milioane, ca pe chiloți.
Într-o țară în care se desființează școli și oamenii mor precum câinii în fața spitalelor închise de tatăl ei, marele reformator, fiica cârmaciului (cacofonie recomandată) sfideaza asemeni elenei din preșcoi.
Ce poate fi mai sfidător și mai de prost gust decât să dai peste 53 de salarii de pofesor debutant la liceu sau de medic stagiar, pe 4 genti???
Fosta studentă part-time, care nu a fost capabilă sa urmeze cursurile unei universități de stat sau să obțină o diplomă de la James Madison University în SUA – la care a studiat “intens” 2 semestre – fiind nevoită să își continuie studiile în România (pentru salvarea aparentelor), continuă și ea mareața luptă a marelui cârmaci cu bunul simt. (Citiți aici câte ceva despre studiile eBei “Elena Basescu si-a cosmetizat CV-ul. Cei doi ani de studii in America sint doua semestre part-time” ).
Conform surselor media, fata cea mică a băsescului, care nu excelează prin studii, carismă sau inteligență, după cum i-ar sta bine unui reprezentant al țării în Europa, ci doar prin „succesuri” în materie de “comunicare”, se asortează doar cu haine și genți de firmă, după cum îi stă bine unei parvenite. Ce s-ar fi făcut oare fără norocul chior de a-l avea pe taticul ei bine pironit, ca un ghimpe, în fruntea statului?
 Obrazul „distinsei somități” se ține cu cheltuială mare, astfel că, potrivit calculelor făcute de ziariști (vezi articolul), aceasta are genți – musai Chanel – a căror valoare însumată este de  9.400 de euro, (fara slapii din plastic de 200 de euro) cca 400 de milioane de lei vechi (doar prețul celor mai scumpe patru  posete a fost luat în considerare).
Fata lu’ taticu chioru’ se laudă la capitolul achiziții de fițe, printre multe altele, și cu o pereche de slapi din plastic „Valentino” care costă 200 de euro (cca 850 de ron). Una din poșetuțele ei „de fițe ” pe care o poarta la 2 – 3 iesiri la club, costă 2’700 de euro, (114.817.500 lei vechi / la cursul de astazi, 26. 08. 2011, când euro valorează 4.2525 lei) adică 15.3 de salarii de profesor debutant (un profesor debutant care predă la liceu primește în mană aproximativ 750 de lei) sau 17.14 salarii minime pe economie. Deducem de aici că beizadeaua cheltuie pe o geantă contravaloarea muncii de 1.3 ani a unui profesor debutant. Nici celelalte gentuțe de firmă nu sunt mai prejos ca și preț. Prețurile lor le puteți afla – crucindu-vă garantat – citind articolul EBA schimbă gențile de mii de euro ca pe șosete.
Desigur că la gentile “distinsei personalități” mai adăugăm și hăinuțele, musai și ele de firmă, pe care “BUBUruZA” taticului cârmaci plătește sume considerabile.
Salariul beizadelei, de europarlamentar, abia dacă îi acoperă o parte din cheltuieli, deoarece “distinsa” parlamentară se remarcă, pe lângă sumele imense cheltuite pe hainuțe, gentuțe de fite, bijuterii și pe costisitoare vizite “diplomatice” în cluburi și în clinici private de expansiune a buzelor, adică printr-o viață de pițipoancă intensa. Mă intreb așadar, cu ce bănuți își întreține eBa mofturile.
Într-o țară care, sub conducerea mareață a preșului, nu mai este capabilă să iasă din criză, care se zbate în sărăcie cruntă și în care se moare la propriu de foame, eBa dă peste 17  salarii minime pe economie pe o geantă.  Daca luam in calcul valoare cumulata a primelor 4 cele mai scumpe posetute (aproximativ 9400 de euro) descoperim ca printesa a cheltuit  valoarea a 53 de salarii nete de profesor debutant (4. ani si 5 luni). Cum să dovedești mai bine cât de mult îți “pasă” de popor decât afișând un lux mizerabil, de parvenit, care însă nu poate ascunde esența jegoasă?

SCANDALOS – beizadeaua “preșidențială” eBa și aroganțele ei!

http://proiectomania.wordpress.com/ 

Ducu Bertzi a colaborat cu securitatea

Ducu Bertzi a colaborat cu Securitatea pentru ca si-a pus garsoniera la dispozitia ofiterilor

autor: FrontPress 03.05.2012

Cântăreţul Ducu Bertzi a fost colaborator al Securităţii, pentru că nu s-a opus solicitării ofiţerilor de la acea vreme de a-şi pune garsoniera în care locuia la dispoziţia acestora şi nu există dovada unor presiuni, motivează Curtea de Apel Bucureşti (CAB) decizia luată în acest sens.

CAB a dat publicităţii, miercuri, motivarea deciziei prin care a admis acţiunea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) şi a stabilit că Bertzi a colaborat cu fosta Securitate.

Astfel, arată CAB, Bertzi a fost recrutat în 28 aprilie 1988 de Securitatea Municipiului Bucureşti, în calitate de gazdă a unei case de întâlniri având numele conspirativ “Victoria”.

“În dosar se află Angajamentul întocmit şi semnat olograf de către pârât la data de 28 aprilie 1988, în care se menţionează că se angajează să sprijine organele de securitate, prin punerea la dispoziţie a garsonierei în care domiciliază, colaborare pe care o va desfăşura în mod conspirat şi în secret”, mai arată judecătorul Curţii, în motivare.

Instanţa mai arată că dosarul conţine un Raport cu propuneri de recrutare în calitate de gazdă a lui Alexandru Bertzi, din 27 aprilie 1988, întocmit şi semnat olograf de căpitanul T.C. de la Securitatea Municipiului Bucureşti, în care se consemnează că, “în vederea desfăşurării în bune condiţii a muncii cu reţeaua informativă, cât şi pentru conspirarea întâlnirilor cu acesta, se impune necesitatea recrutării unei gazde de întâlniri”.

“«În acest sens au fost punctate mai multe elemente printre care şi numitul Bertzi Alexandru. Locuinţa pe care ne propunem să o folosim corespunde scopului propus, nefiind pericol de deconspirarea reţelei informative ce va fi introdusă, nici a faptului că va fi folosită de către organele de securitate. Legenda de folosire a casei de întâlniri va fi următoarea: Bertzi Alexandru poate explica prezenţa ofiţerului în garsoniera sa ca fiind un văr, student care vine frecvent însoţit de colegi pentru a lucra la proiecte întrucât în garsonieră sunt condiţii bune. În casa de întâlniri vor fi introduse următoarele persoane din reţea: inf. , persoana de sprijin şi sursele şi . Candidatul lucrează numai schimbul 1 când casa poate fi folosită, iar uneori candidatul face turnee artistice în ţară, perioadă în care casa va putea fi folosită permanent. Faţă de cele raportate propunem a se aproba recrutarea numitului Bertzi Alexandru în calitate de gazdă. Recrutarea va fi efectuată de cpt. T.C. la domiciliul lui Bertzi Alexandru »”, potrivit celor redate de Curte din documentele depuse de CNSAS.

Potrivit aceloraşi note ale ofiţerilor de securitate care s-au ocupat de recrutarea artistului, Bertzi a acceptat să-i ajute, punând la dispoziţie cheia de la locuinţă. Cântăreţul s-a angajat în scris că nu va divulga colaborarea cu organele de securitate.

Pe baza acestor documente – redate parţial în motivare, dar avute pe deplin în vedere – Curtea a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile pentru a se constata calitatea de colaborator al Securităţii a cântăreţului Bertzi.

“Potrivit acestor dispoziţii, colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea. Rezultă că pentru a se reţine calitatea unei persoane de colaborator al Securităţii în această formă, este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiţii: înlesnirea activităţii de culegere de informaţii de la reţeaua informativă să se facă prin punerea la dispoziţia organelor de securitate a locuinţei sau a unui alt spaţiu pe care îl deţinea şi punerea la dispoziţie a spaţiului să se facă în mod voluntar.

Cu privire la prima condiţie, se constată că aceasta este îndeplinită chiar dacă locuinţa pusă de pârât la dispoziţia securităţii nu era proprietatea sa, întrucât prevederile legale ce definesc noţiunea de colaborator al Securităţii, în această formă, nu fac nici o referire la modalitatea juridică în care persoana deţinea spaţiul respectiv, nereglementând condiţia ca spaţiul să fie proprietatea persoanei care îl pune la dispoziţia securităţii. În consecinţă, sunt irelevante în soluţionarea cauzei susţinerile din întâmpinare potrivit cărora garsoniera era proprietatea statului comunist, fiindu-i atribuită ca locuinţă de serviciu de fabrica la care îşi desfăşura activitatea.

Atâta timp cât prevederile legale sus menţionate reglementează ipoteza punerii la dispoziţia Securităţii a unui spaţiu, fără a stabili alte condiţii referitoare la dreptul pe care persoana îl are asupra spaţiului, calitatea de colaborator al Securităţii va fi reţinută indiferent de modalitatea juridică de deţinere a spaţiului, neavând deci relevanţă dacă persoana era titulara dreptului de proprietate sau a altui drept real asupra spaţiului sau titulara unui drept de locaţiune”, mai notează judecătorul de caz.

Curtea de Apel Bucureşti motivează decizia şi pe baza caracterului voluntar al artistului, în ciuda apărării acestuia, care a susţinut că nu s-a dus din proprie iniţiativă să pună casa la dispoziţia ofiţerilor de la Securitate, ci mai mult ar fi fost şantajat şi presat de aceştia.

“Este îndeplinită şi cea de-a doua condiţie privind caracterul voluntar al punerii spaţiului la dispoziţia Securităţii, din înscrisurile depuse la dosar rezultând că pârâtul a fost contactat de ofiţerul de Securitate, i s-a propus colaborarea prin punerea la dispoziţia Securităţii a locuinţei şi a fost de acord, semnând un angajament în acest sens. Faptul că pârâtul a fost de acord cu propunerea ofiţerului de Securitate, acceptând să pună locuinţa sa la dispoziţia Securităţii conferă acestea un caracter voluntar … .”, notează instanţa.

Tot cu privire la această condiţie, mai notează judecătorul de caz, s-a mai susţinut că nu este îndeplinită, având în vedere că “angajamentul a fost scris sub şantaj şi ameninţarea că va fi pus sub acuzare pentru că are relaţii personale cu cetăţeni străini”, relaţii pe care nu le-a declarat organelor de securitate, urmând a fi anchetat prin mijloace specifice aparatului de securitate comunist.

Instanţa mai reţine din actele dosarului că, într-adevăr, artistul se afla în relaţii strânse cu familiile unor funcţionari diplomatici indonezieni şi că, întrebat despre relaţiile sale cu cetăţenii străini, a spus că nu a informat serviciul de protecţie al întreprinderii şi nici pe ofiţerul cu care ţinea legătura, dar că susţinerea că, din acest motiv ar fi fost ameninţat cu punerea sub acuzare pentru a fi determinat să pună la dispoziţia Securităţii locuinţa sa, este lipsită de suport probator, prin probele administrate în cauză nefăcându-se dovada exercitării de către organele de securitate a unei ameninţări asupra pârâtului în scopul obţinerii colaborării cu Securitatea.

Curtea de Apel Bucureşti a stabilit, în 31 ianuarie, că artistul Ducu Bertzi a fost colaborator al fostei Securităţi şi a admis astfel acţiunea CNSAS.

Ducu Bertzi a declara la acea vreme, pentru Mediafax, că decizia CNSAS, care a cerut Curţii de Apel Bucureşti să constate calitatea lui de colaborator al fostei Securităţi, este “nedreaptă”, cântăreţul precizând că nu a făcut poliţie politică, nu a făcut rău nimănui şi se va apăra până la capăt.

Ducu Bertzi spune că l-a “surprins” decizia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), care a cerut Curţii de Apel Bucureşti să constate calitatea de colaborator al fostei Securităţi a cântăreţului.

“(Decizia, n.r.) este nedreaptă, iar materialul pe care mi l-au remis împreună cu decizia contrazice decizia. De altfel, materialul a fost finalizat în septembrie 2010 şi a trebuit să treacă cinci luni şi jumătate ca să scoată decizia de colaborare”, spunea Ducu Bertzi.

Întrebat dacă şi-a pus la dispoziţia Securităţii locuinţa lui de la vremea respectivă, Ducu Bertzi a spus că a fost “forţat de împrejurări” şi “nu de bună voie” a făcut acest lucru.

“Eram angajat la IMUAB – fabrica de componente nucleare. Conform regulamentului intern, nu aveam voie să am relaţii cu străinii. În cazul unei întâlniri cu o persoană străină, trebuia informat securistul care se ocupa de fabrică. Eu aveam prieteni străini, mergeam la ei în casă de ani buni. Nu aveam de ascuns treaba asta, dar nici nu am informat pe nimeni oficial. În 1988, m-au strâns cu uşa. Puteam fi acuzat de spionaj sau manifestam o atitudine “prietenească”. Am ales a doua variantă care s-a concretizat cu apelarea din când în când la garsoniera mea. În aprilie ’89, mi s-a cerut o notă despre unul din diplomaţii străini. Am scris-o şi dacă o veţi citi veţi vedea că nu am scris absolut nimic rău despre aceea persoană. A fost singura notă pe care am scris-o, după care nu am mai fost căutat. Le-am spus prietenilor mei şi, de altfel, am rămas prieteni până azi”, explica Ducu Bertzi.

Totodată, cântăreţul a mai spus că din documentul CNSAS rezultă că există două volume referitoare la urmărirea sa. “Vreau să le consult şi eu. Ştiam că sunt supravegheat încă din 1985″, mai spunea Bertzi.

În plus, Ducu Bertzi preciza că nu a făcut poliţie politică. “Ştiind că nu am făcut poliţie politică, că nu am făcut rău nimănui, mă voi apăra până la capăt”, mai arăta Bertzi. De pe Mediafax

Citeste si Gheorghe Turda, COLABORATOR dovedit al SECURITATII! Si-a vandut familia pentru cariera! 

 

Ridicati ochii !

-”Ridicaţi vă ochii în sus, şi priviţi!


Cine a făcut aceste lucruri?” (Isaia 40:26)-



GK Chesterton a scris: “Lumea nu duce lipsă de minuni, ci de simţul mirării”. Se spune că dacă pământul ar fi la fel de mic ca luna, gravitaţia nu ne-ar putea susţine. Pe de altă parte, dacă ar fi la fel de mare ca Jupiter, gravitaţia prea mare ar face ca mişcarea omului să fie aproape imposibilă. Dacă am fi la fel de aproape de soare ca planeta Venus, căldura ar fi insuportabilă; dacă am fi la fel de departe ca Marte. toate regiunile ar avea parte de ninsoare şi îngheţ în tim­pul nopţii.



Dacă oceanele ar avea jumătate din dimensiunea lor, am avea parte numai de un sfert din ploile din prezent; dacă ele ar fi cu o optime mai mari, precipitaţiile anuale ar creşte cu 400%, transformând pământul într-o mare mlaştină nelocuită. Apa se solidifică la 32 de grade Fahrenheit. Dar dacă oceanele s-ar supune acestei legi, cantitatea topirilor din regiunile polare nu ar mai fi în echilibru şi am sfârşi cu toţii acoperiţi de gheaţă. Pentru a împiedica lucrul acesta, Dumnezeu a pus sare în apa mării pentru a modifica punctul de îngheţ. Cum ţi se par toate aces­tea pentru o zi de muncă? Psalmistul a scris: “cât de multe Sunt lucrările Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune … Voi cânta Domnului cât voi trăi” (Psaluml 104:24:33). Dacă lucrările lui Dumnezeu nu te fac să-L lauzi şi să doreşti să-L cunoşti mai mult, ce te-ar face? John Stött a spus: “Cea mai mare dovadă a nobleţei noastre este capacitatea noastră creată de a-L cunoaşte pe Dumnezeu, de a avea o relaţie personală cu El, de a-L iubi si de a I ne închina. Într-adevăr, suntem cei mai umani atunci când stăm în genunchi înaintea creatorului nostru”.