Se afișează postările cu eticheta lumea. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta lumea. Afișați toate postările
Platlanda si lumea cu patru dimensiuni
Platlanda este o lume cu doua dimensiuni, foarte asemanatoare cu lumea noastra, si totusi diferita de lumea cu patru dimensiuni.
Cati dintr voi nu v-ati intrebat vreodata cum ar arata lumea cu 4 dimensiuni ?
Multi sustin ca traim intr-o lume cu patru dimensiuni, ce-a de-a patra dimenisune fiind timpul. Dupa parerea mea, e gresit, dar poate nu in totalitate. Intrebarea mea pentru aceia care sustin ca ce-a de-a 4-a dimensiune este timpul ii invit sa imi explice in lumea cu 5 dimensiuni care e a 5-a dimensiune ? calatoria in timp ? :))
Sa revin la subiect si sa nu ma pierd. Cand eram prin liceu am inceput sa citesc o carte foarte interesanta care mi-a placut foarte mult si anume: "Calatorii in lumea de dincolo" de Ioan Petru Culianu - o carte foarte interesanta care trateaza subiecte frumoase, nu neaparat legate de viata de dupa moarte. Ce m-a pasionat pe mine a fost chestiunea legata de Platlanda, lumea imaginata de Edwin Abbott (1838-l926), un shakespearolog. Prima editie a cartii "Platlanda" a aparut in 1883.
O sa ma opresc aici cu explicatiile si va voi lasa pe voi, cei curiosi, si dornici sa afle mai multe sa deslusiti la ce ma refer din randurile scrise de Ioan Petru Culianu:
"Eludind aici intriga dramatica a cartii lui Abbott si detaliile privind aceasta stranie societate plata, cu toate implicatiile antifeministe, ne vom concentra asupra esentei ideii sale.
Este usor de imaginat un univers complet plat, in care traiesc fiinte bidimensionale. Un perete in Platlanda este o linie, si la fel este pielea unui individ, in spatele careia se afla organele sale interne. Platlandezii sunt intrucitva ciudati, pentru ca trebuie sa foloseasca acelasi orificiu pentru ingurgitare si pentru excretie; altfel s-ar desface in mai multe parti. Ei se pot deplasa in doua directii (inainte-inapoi si stinga-dreapta). in timp ce incaperile noastre sint paralelipipedice, ale lor sint dreptunghiulare. Fiind fiinte tridimensionale intr-un spatiu tridimensional, este usor pentru noi sa avem o imagine a Platlandei, dintr-o dimensiune ce nu exista in spatiul acesteia. Desi, in cadrele lor liniare, sunt riguros protejati de privirile vecinilor lor, platlandezii nu au secrete fata de noi: putem privi nestinjeniti in camerele si sertarele lor incuiate si, oricit de straniu li s-ar parea, putem vedea interiorul corpului lor in orice moment.
Fata de ei, noi ne putem manifesta ca niste zei: putem face obiectele sa apara si sa dispara din cele mai tainice locuri (cum ar fi seifurile bancilor), ii putem muta intr-o clipa dintr-un loc in altul al spatiului lor (o experienta pe care ei ar interpreta-o, probabil, in termeni mistici) si chiar putem sa-i rasucim, trecindu-i prin dimensiunea a treia, astfel incit partea lor dreapta sa devina partea lor stinga si invers. ii putem oricind observa, fara ca noi sa fim remarcati.
Evident, morala povestii este aceea ca o fiinta dintr-un spatiu cvadridimensional va putea actiona in lumea noastra tridimensionala in exact acelasi mod in care actionam noi intr-o lume bidimensionala. O astfel de fiinta ar putea fi aici si totusi sa ramina neremarcata, ar putea trece prin corpuri solide si ar putea avea acces la continutul unui sertar sau seif, fara sa le deschida.
Daca acest rationament poate fi inteles fara prea mare dificultate, doua intrebari, care se pun in continuare, necesita o mai mare concentrare: cum am vedea noi o fiinta cvadridimensio-nala si cum ne-ar vedea aceasta pe noi ? La prima intrebare nu se poate raspunde adecvat, dar imaginatia poate furniza unele analogii clarificatoare; la cea de a doua intrebare se poate raspunde, dar imaginarea situatiei reale este extrem de complicata. Prin munca sa de o viata, Hinton a dat un raspuns satisfacator la cea de-a doua intrebare, in timp ce ideile sale privind prima intrebare - desi nu sint sustinute de nici un calcul matematic - au fost surprinzator de revolutionare.
Respinse timp de multe decenii de toti savantii, ideile sale au fost in cele urma acceptate pe deplin abia in anii 1980. in esenta, in acceptiunea sa, o fiinta plata care traieste pe suprafata supei pe care ma pregatesc s-o mananc va percepe (dureros, imi inchipui) lingura care traverseaza spatiul sau ca pe simpla linie, a carei dimensiune variaza in timp. Oricat de uimitor ar parea, singurul mod in care un platlandez ar putea percepe o a treia dimensiune a spatiului ar fi prin intermediul timpului.
Avantajul meu consta in aceea ca pot sa realizez ca este o lingura, vazandu-i toate partile in acelasi timp; pentru creatura de pe supa, lingura este o trasnita fiinta bidimensionala care se transforma imprevizibil, o fiinta care apare din nimic si dispare in nimic si a carei forma prezinta misterioase schimbari timp. Numai un matematician bidimensional de geniu ar fi stare sa efectueze calculele care sa duca la concluzia ca zeul nastrusnic este de fapt un obiect solid tridimensional, dar evident, nimeni n-ar intelege un astfel de geniu, pentru ca nici o fiinta plata – nici macar geniul insusi - n-ar fi realmente in stare sa-si imagineze cum arata o lingura tridimensionala.
Chiar si cei mai deschisi la minte colegi bidimensionali ai matematicianului nostru ar crede ca lingura nu este nimic altceva decat un construct matematic. Faptul ca fortele cvadridimensionale nu sint doar constructe matematice este astazi unuilateral acceptat; ceea ce percepem drept electricitate in spatiu tridimensional devine forta gravitationala in dimensiunea patra. In mod analog, ceea ce percepem ca fiind timp poate fi conceput ca a patra dimensiune a unui amestec spatiu-timp (as cum a facut Einstein, desi el a aratat clar ca timpul nu este numai o alta directie a spatiului).
Dar cum ne-ar vedea pe noi o fiinta cvadridimensionala ? [...]"
Pentru cei carora le place cum scrie Ioan Petru Culianu le recomand sa cumpere aceasta carte, si sa isi imbogateasca biblioteca cu inca un volum, iar pentru cei dornici sa citeasca gratis, desi nu e foarte accesibil, voi pune mai jos posibilitatea de a citi direct pe blog.
Si de aici va las pe voi sa continuati, si sa raspundeti la intrebare. Sunt ingerii fiinte cvadridimensionale ? Sau fantomele ? Dar daca v-as intreba cum arata o fiinta pentadimensionala ? cum v-ati imagina-o ?
Ieri - post negru, astăzi - dezmăţ!
IERI AI ŢINUT POST NEGRU ŞI ASTĂZI...
Foarte multe gesturi care ar trebui să fie ale noastre, ale interiorului nostru, au devenit gesturi de imagine. Le facem doar pentru că ni se pare că dă bine să le facem. Nu ne mai gândim că de fapt ele sunt lucruri deosebit de intime, care au ca scop şlefuirea sinelui, a personalităţii.
Cred că a ţine post negru este un act spiritual deosebit... dar dacă te lauzi pe toate drumurile cu asta şi nu mai contează ce faci înainte şi după...
Există foarte multe gesturi din acestea şi cred că aţi întâlnit de multe ori astfel de situaţii. Poate chiar v-aţi surprins pe voi înşivă făcând acest lucru. Recunosc că mi s-a întâmplat să fac ceva doar pentru imagine. De exemplu, atunci când mi-am lăsat plete (demult).
Sunt oameni care se duc la lansări de carte sau la spectacole sau la alte evenimente doar pentru a fi văzuţi că fac acest lucru. Nu contează gestul în sine. Atunci, însă, el nu ajută cu nimic.
Propun un exerciţiu: încercaţi să trăiţi o săptămână fără televizor, fără calculator şi, dacă puteţi, în acea săptămână să citiţi câteva pagini în fiecare zi.
Toată lumea este de acord că trăim într-o lume a imaginii, a spectacolului. Multe lucruri sunt făcute doar pentru a fi văzute. Dar aşa ele nu au nicio valoare în sine, sunt superficiale şi nu ne ajută cu nimic.
În concluzie, să facem doar acele lucruri pe care le simţim şi pe care le dorim cu adevărat şi să ne creăm o imagine adevărată, sinceră, iar dacă acea imagine nu ne place, să ne schimbăm pe noi înşine, pentru că aşa se va schimba şi imaginea. Schimbarea doar a imaginii nu aduce după sine şi schimbarea persoanei. E doar o altă iluzie!
Foarte multe gesturi care ar trebui să fie ale noastre, ale interiorului nostru, au devenit gesturi de imagine. Le facem doar pentru că ni se pare că dă bine să le facem. Nu ne mai gândim că de fapt ele sunt lucruri deosebit de intime, care au ca scop şlefuirea sinelui, a personalităţii.
Cred că a ţine post negru este un act spiritual deosebit... dar dacă te lauzi pe toate drumurile cu asta şi nu mai contează ce faci înainte şi după...
Există foarte multe gesturi din acestea şi cred că aţi întâlnit de multe ori astfel de situaţii. Poate chiar v-aţi surprins pe voi înşivă făcând acest lucru. Recunosc că mi s-a întâmplat să fac ceva doar pentru imagine. De exemplu, atunci când mi-am lăsat plete (demult).
Sunt oameni care se duc la lansări de carte sau la spectacole sau la alte evenimente doar pentru a fi văzuţi că fac acest lucru. Nu contează gestul în sine. Atunci, însă, el nu ajută cu nimic.
Propun un exerciţiu: încercaţi să trăiţi o săptămână fără televizor, fără calculator şi, dacă puteţi, în acea săptămână să citiţi câteva pagini în fiecare zi.
Toată lumea este de acord că trăim într-o lume a imaginii, a spectacolului. Multe lucruri sunt făcute doar pentru a fi văzute. Dar aşa ele nu au nicio valoare în sine, sunt superficiale şi nu ne ajută cu nimic.
În concluzie, să facem doar acele lucruri pe care le simţim şi pe care le dorim cu adevărat şi să ne creăm o imagine adevărată, sinceră, iar dacă acea imagine nu ne place, să ne schimbăm pe noi înşine, pentru că aşa se va schimba şi imaginea. Schimbarea doar a imaginii nu aduce după sine şi schimbarea persoanei. E doar o altă iluzie!
a innebunit lupu
ma tot minunez de cat de nebuna e lumea si sarita de pe fix..
citesc azi prin ceva revista de tineret..mda de copii mai bine zis ca era popcorn sau coolgirl cred ..deci in revista cu pricina era o pagina dedicata fetelor singure in care le invatat cum sa arate ca au prieten chiar daca nu au...what?? credeam ca nu vad bine ...citind printre randuri era ceva de genu fii indiferenta cu baietii, sau ia de pe net o poza cu un tip starin colegelor si poart-o in portofel sau in caiet sa vada fetele cum arata prietenul tau, trimite-ti flori si felicitari singura, pleaca de la scoala mai devreme pe motiv ca esti asteptata de iubit ...wtf? o innebunit pe bune lumea..ce naiba le invata pe fete in ziua de azi? sa fie singure? sa fie mincinoase? adica nu mai bine zici pe bune ca esti singura decat sa ai un prieten imaginar? unele mai o iau si in serios si isi fac unu imaginar pe bune si resping toti potentiali iubitii ca e gelos imaginaru...si minciuna oricum are picioare scurte nu? cand afla colegele rad alea 3 luni de ea si fac misto la banchet si la intalnirile viitoare..
spooky world
citesc azi prin ceva revista de tineret..mda de copii mai bine zis ca era popcorn sau coolgirl cred ..deci in revista cu pricina era o pagina dedicata fetelor singure in care le invatat cum sa arate ca au prieten chiar daca nu au...what?? credeam ca nu vad bine ...citind printre randuri era ceva de genu fii indiferenta cu baietii, sau ia de pe net o poza cu un tip starin colegelor si poart-o in portofel sau in caiet sa vada fetele cum arata prietenul tau, trimite-ti flori si felicitari singura, pleaca de la scoala mai devreme pe motiv ca esti asteptata de iubit ...wtf? o innebunit pe bune lumea..ce naiba le invata pe fete in ziua de azi? sa fie singure? sa fie mincinoase? adica nu mai bine zici pe bune ca esti singura decat sa ai un prieten imaginar? unele mai o iau si in serios si isi fac unu imaginar pe bune si resping toti potentiali iubitii ca e gelos imaginaru...si minciuna oricum are picioare scurte nu? cand afla colegele rad alea 3 luni de ea si fac misto la banchet si la intalnirile viitoare..
spooky world
Abonați-vă la:
Postări (Atom)