COPACI FARĂ PĂDURE

Muzica uşoară românescă, mi-a inspirat acest tablou:

Ar fi vrut sa fie ea fata cu " părul pădure", sa fie liana care se înfaşoara pe " copacul" vieţii .

Poate că a fost…

În pădurea vieţii nu a fost uşor de pătruns, dar pădurea s-a îmbogăţit si cu puieţii ei.

Uneori “arborii -n genunchi cădeau“. Ea era fata cu " părul pădure", cu ramuri verzi si atragătoare. A venit vremea să zică “Lasă-mi toamna pomii verzi!”

Spre final o văd pe ea alături de copacul vieţii ei, ascultând cântecul “Copaci fără pădure” al Tatianei Stepa ...

ALEGERE

Nu va speriati, alegerea este buna.
Decit sa arzi in foc, mai bine sari,
ca jos, te vor prinde pompierii in plasa,
ori te prinde DUMNEZEU de un picior.

(acum invat sa lucrez cu "daltita"
asa ii spun eu la cutitul de paleta)

URME PE ZAPADA

Acest tabou l-am pictat (in aceasta iarna) inspirata de poezia
"LUMINI SI UMBRE" scrisa de Otilia Cazimir.
Poezia este postata in intregime pe blogul meu de baza.



" Mă iscodeşti ca pasărea de pradă,
Mă urmăreşti cu ochii reci şi răi,
Dar uiţi că dacă- s urme pe zăpadă,
Noroiul e lăsat de paşii tăi."

FAMILIA MEA

FAMILIA

Va mai aduceti aminte de "Puiul", povestire pentru copii, a lui I.Al.Bratescu-Voinesti?

Tabloul meu este inspirat de aceasta aducere aminte. Pictura alb-negru reflecta starea de spirit a oricarei mame, care are un pui ranit.

SA NU-MI CADA CERUL

Cand ai o suparare mare,
ia un dram dintr-o bucurie mica,
si fa-ti o umbrela mare, mare sa nu-ti cada cerul.
Intinde un covor de flori, tavaleste-te prin ele.
Ele se uita la tine, inteleg mai bine ca oricine.
Spune-le lor tot ce te doare, orice secret,
ele nu te vor trada niciodata.

INSULA MEA

Insula mea.
Daca nu am în proprietate nici o palma de pamint, dar'mite o insula, am undeva o oaza de lumina, in adincul sufletului, acolo e insula mea!
Nimeni nu mi-o poate sechestra, nici cumpara.
Tabloul este de vinzare.:)

PANSELUTE IN VAZA

Mi-au fost asa de dragi, panselutele dintr-o gradina, de-mi venea sa le fur.
N-am avut curajul sa le cer de la stapana si am plecat.
Dupa citeva zile, le-am primit in dar. Primul gind, cind le-am revazut, a fost acela de a le imortaliza.
Si iata-le, intr-o vaza la fel de draga mie.

INTUNERICUL DIN MINE

Cine nu are un intuneric in adincul fiintei sale ...? Trebuie doar sa stim sa-l stapinim. Tarusul de argint, al sperantei, il avem fiecare si ne putem sprijini si agata de el, ori de cite ori avem nevoie. Important este sa ne dam seama , la momentul potrivit, si inca ceva: sa-l meritam!
Acest tablou, l-am vindut, singurul de fapt.:)
Nu pictez ca sa vind, dar asa a fost sa fie.
El a plecat in Franta, impreuna cu o pisicuta vie.:)
Au ajuns foarte bine... si pisica si tabloul.
Am postat doua poze ale aceluias tablou, sa vad daca ghiciti care e pozat de mine si care in Franta?