La intoarcere ne-am oprit la Negresti sa-mi vad animalutele,nu pot sa va spun cat de fericite au fost!
Doamne m-a cuprins asa un sentiment de mila fata de ele ca mi-a venit sa plang,si cred ca am si lacrimat cand nu m-a vazut fiica-mea,ca nu-i place sa ma vada trista...
Sissi,birmaneza si Tano,motanul corcitura,au iesit in strada s-o intampine pe fiica-mea,se frecau de picioarele ei si n-o lasau sa inainteze...apoi a sarit Pio rottweilerul s-o intampine...cata bucurie!daca ati fi vazut,ati fi fost miscati de scena...credeti-ma!
Le las mancare la vecina si ea le da zilnic,dar de mangaiat n-am gasit pe nimeni s-o faca...Pio este temut de vecini,in curtea lui nu intra nimeni...si Doamne,cata nevoie are si el de mangaiere,noi asa l-am invatat,stateam pe balansoarul din curte vara si el sub balansoar,mergeam la masa din curte el sub masa...peste tot ma urma...acum l-am parasit...ce sa fac cu el la bloc?nu i-ar mai place nici lui,sunt convinsa de asta,pentru ca el are o curte mare la Negresti,si n-a fost nicio zi legat...
Cand am intors masina si am plecat,a sarit pe poarta ,scoatea niste sunete a jale,mi s-a rupt inima...i-am spus Biancai:
-Nu pot sa le mai chinui mult asa...astea o sa moara fara iubirea noastra...
-Mi-e mila si mie mama...dar ce sa facem? unde sa-l ducem? cui sa-l dam? cine ia un rottweiler de 5 ani?...nimeni...astia se cresc de mici sa stie de stapin...
Asta inseamna iubire neconditionata,ce pot oferi aceste biete animalute,care se bucure numai cu franturi de iubire din partea noastra si in schimb dau tot ce au ele mai bun....fidelitatea lor.