Descoperirea berii – un pas important in evolutia omului
Berea
este cea de-a treia băutură în topul mondial, doar apa şi ceaiul fiind
consumate în cantităţi mai mari. În majoritatea ţărilor de pe Terra,
berea este cea mai populară băutură alcoolică, astfel că în 2010
vânzările totale la nivel mondial au depăşit 168 de miliarde de litri.
Chiar dacă berea joacă astăzi un rol important în relaţiile sociale de
pe întreg globul, puţini cunosc importanţa pe care a avut-o în
dezvoltarea civilizaţiei umane încă de la descoperirea sa, acum mai bine
de zece milenii.
Trecerea la agricultură – pasul esenţial spre civilizaţie
În cea mai mare parte a celor 200.000 de
ani de existenţă, Homo sapiens sapiens a trăit ca vânător-culegător,
deplasându-se continuu în căutarea plantelor comestibile şi a animalelor
pe care să le vâneze. În viaţa lui atât de activă, principalul lichid
consumat era apa.
Acum 10.000 de ani, omenirea a cunoscut o
transformare radicală, ce avea să ducă în cele din urmă la apariţia
civilizaţiilor superdezvoltate de astăzi: triburile din Orientul
Mijlociu au început să abandoneze stilul de viaţă care le definise
existenţa până atunci – cel de vânători-culegători – alegând să trăiască
în sate şi să-şi asigure din agricultură resursele de hrană necesare.
Noul stil de viaţă a dus la conceperea a
numeroase unelte şi tehnologii, precum scrisul, roata şi obiectele de
ceramică, dar şi la apariţia unei băuturi ce avea să joace un rol
esenţial în dezvoltarea civilizaţiei umane: berea.
Când, unde şi cum a fost descoperită berea? Ce gust avea?
Berea a făcut parte din viaţa omului
încă de la începuturile civilizaţiei, fiind consumată chiar înainte să
fie inventată scrierea. Dacă primele dovezi istorice ale scrisului
datează de la 3.400 î.e.n., prima atestare documentară a berii este cu
600 de ani mai veche: o pictogramă descoperită în nordul Irakului, în
Tepe Gawra, creată în jurul anului 4.000 î.e.n. Aceasta înfăţişează două
persoane bând bere prin paie de stuf dintr-un vas de mari dimensiuni
(paiele erau necesare pentru a evita resturile care pluteau la suprafaţa
lichidului).
