Cu ocazia sarbatorilor de iarna, doresc tuturor autorilor de pe 100Ro in frunte cu administratorul cat si cititorilor nostri, multa sanatate ( ca-i mai buna decat toate),implinire pe toate planurile, zile senine ( si la propriu si la figurat), prosperitate si numai ganduri bune. Fie ca in anul ce va veni toate planurile voastre sa se realizeze.
Sa va fie casa, casa
Cu bucate noi pe masa
Mos Craciun cu sacul plin,
Drumu'n viata cat mai lin,
Bogatie cata vreti,
Sanatate pentru toti,
Iar la anul care vine
Sa va fie si mai bine.
SARBATORI FERICITE!!! Cu drag, Lillee
Se afișează postările cu eticheta Crăciun. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Crăciun. Afișați toate postările
Să vă colind și despre Crăciun
Crăciunul pentru mine este cea mai frumoasă sărbătoare religioasă. Nașterea este cea mai minunată minune din lumea noastră, promisiunea. Cel născut își face simțită prezența printr-un plânset profetic. Ne naștem spre a muri. Singura speranță pe care o avem este ca prin viață să construim o lume mai bună. Hm, acum, aici, trebuie să menționez că ce înțeleg eu printr-o lume mai bună nu este același lucru cu ce înțelege prin ea proxenetul din colț. Oricum într-un anumit punct devenim coincidenți, numai direcția de desparte. Urăsc Paștele. Îl urăsc din tot sufletul, numai și numai pentru că după două milenii de creștinism oameni continuă să fie crucificați, chiar dacă numai prin hoție, minciună, lașitate ...
Lăsând adevărurile triste la o parte să mă concentrez asupra Crăciunului meu. Chiar dacă unii l-au numit Gerilă, timp de 23 de ani ai mei, eu nu văd nici o diferență. Tot nașterea domnului se sărbătorea, cu bradul, globurile, mâncărurile și urările specifice. Ne uram „Crăciun Fericit!” și nu „Gerilă Fericit!”. Mă rog, un hohot de râs din partea mea. Copil fiind îl iubeam pe Gerilă acesta care, în fiecare an, nu uita să fie frumos. Îmi aduc aminte de bradul care era mai înalt decât camera, de fervoarea cu care așteptam seara de Ajun să îl împodobim cu mama, cât eram mai mici, după aceea mama se refugia la cârnații, fripturile, fursecurile și alte matrapazlâcuri ce trebuiau să fie pregătitte, în timp ce eu și bondoaca de soră-mea negociam amplasamentul fiecărei decorațiuni. După aceea erau pufuleții cu ciocolată care veaneau cu el. Venea tata de la București încărcat cu dulciuri, portocale, banane pe care le înfulecam cu patimă. Să nu credți că pleca acolo pentru ele. S-a întâmplat, de câteva ori, să plece în delegație înainte de Crăciun. Cadouri, musafiri, felicitări, zăpadă, săniuș, prieteni de familie, râsete, veselie și dragoste. Cam ăsta este Gerilă al copilăriei mele ..., atunci când înainte de ziua mea dibuiam cadourile ascunse de mama, când trebuia să hotărăsc pe care mi-l va da de ziua mea și care va fi cel de Crăciun. Îm, acum am destui ani pentru a vedea în Crăciun un prilej pentru cei mari de a-i face fericiți pe cei mai mici, dându-le daruri și bani după colind, de a fi împreună cu familia, de a-i contacta pe cei dragi, importanți și, mai ales, de a savura mirosul nemaipomenit al bradului, pe care, de câteva ori m-am gândit că îl schimonosim. Cred că Eminescu ar putea să ne spună dacă bradului îi place să fie garnisit cu atâtea podoabe, dacă el crede că îl admirăm sau iubim culorile vii garnisite cu sclipici dintre ramurile lui. Eu, brad să fi fost nu aș fi de acord. Uau, să mă opresc, altfel voi fi categorisită drept militant pentru drepturile brazilor.
„La mulți ani! ”și să aveți un „Crăciun Fericit!”
P.S. Să vă scriu și contul din bancă al colindătoarei? :)
Lăsând adevărurile triste la o parte să mă concentrez asupra Crăciunului meu. Chiar dacă unii l-au numit Gerilă, timp de 23 de ani ai mei, eu nu văd nici o diferență. Tot nașterea domnului se sărbătorea, cu bradul, globurile, mâncărurile și urările specifice. Ne uram „Crăciun Fericit!” și nu „Gerilă Fericit!”. Mă rog, un hohot de râs din partea mea. Copil fiind îl iubeam pe Gerilă acesta care, în fiecare an, nu uita să fie frumos. Îmi aduc aminte de bradul care era mai înalt decât camera, de fervoarea cu care așteptam seara de Ajun să îl împodobim cu mama, cât eram mai mici, după aceea mama se refugia la cârnații, fripturile, fursecurile și alte matrapazlâcuri ce trebuiau să fie pregătitte, în timp ce eu și bondoaca de soră-mea negociam amplasamentul fiecărei decorațiuni. După aceea erau pufuleții cu ciocolată care veaneau cu el. Venea tata de la București încărcat cu dulciuri, portocale, banane pe care le înfulecam cu patimă. Să nu credți că pleca acolo pentru ele. S-a întâmplat, de câteva ori, să plece în delegație înainte de Crăciun. Cadouri, musafiri, felicitări, zăpadă, săniuș, prieteni de familie, râsete, veselie și dragoste. Cam ăsta este Gerilă al copilăriei mele ..., atunci când înainte de ziua mea dibuiam cadourile ascunse de mama, când trebuia să hotărăsc pe care mi-l va da de ziua mea și care va fi cel de Crăciun. Îm, acum am destui ani pentru a vedea în Crăciun un prilej pentru cei mari de a-i face fericiți pe cei mai mici, dându-le daruri și bani după colind, de a fi împreună cu familia, de a-i contacta pe cei dragi, importanți și, mai ales, de a savura mirosul nemaipomenit al bradului, pe care, de câteva ori m-am gândit că îl schimonosim. Cred că Eminescu ar putea să ne spună dacă bradului îi place să fie garnisit cu atâtea podoabe, dacă el crede că îl admirăm sau iubim culorile vii garnisite cu sclipici dintre ramurile lui. Eu, brad să fi fost nu aș fi de acord. Uau, să mă opresc, altfel voi fi categorisită drept militant pentru drepturile brazilor.
„La mulți ani! ”și să aveți un „Crăciun Fericit!”
P.S. Să vă scriu și contul din bancă al colindătoarei? :)
Se simte spiritul Crăciunului
Anul ăsta eu personal simt mult mai mult spiritul Crăciunului. Nu vă ascund faptul că sunt mai lefter ca anul trecut şi asta îmi afectează puţin psihicul pentru că anul ăsta nu voi mai putea oferi cadouri tuturor ca în alţi ani. Dar asta este, nu sunt singurul în această situaţie şi sper să mă descurc cu ce şi cu cât am. Îmi place că în fiecare magazin în care am intrat se aud colinde, şi cu atât mai mult cu cât sunt colinde tradiţionale româneşti în majoritatea cazurilor. Peste tot fiecare după imaginaţia lui şi după posibilităţi, şi-au pus o instalaţie în geam, etc. Şi cu atât mai mult se simte în aer spiritul Crăciunului cu cât ne-a lovit această zăpadă extraordinară ca şi decor,dar groaznică ca umezeală + faptul că a îngreunat circulaţia. Mă pun să mai ascult nişte colinde, urându-vă s-aveţi parte de multă inspiraţie în alegerea cadourilor de Crăciun şi multă inspiraţie în compunerea sms-urilor de sărbători.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
.jpg)