Raoul Weiss: Civilizatii Europei de azi sunt taranii romani
E
scriitor, traducător, vorbitor a şapte limbi, vorbeşte impecabil româna
şi maghiara, a lăsat cariera universitară europeană şi mirajul turnului
de fildeş occidental şi s-a mutat la Mera, lîngă Cluj. E Raoul Weiss,
omul care s-a născut în Alsacia şi a ales o nouă patrie: Transilvania.
Şi poate cel mai în măsură să vorbească despre două lumi paralele, a
noastră şi a europenilor. Are şi dezamăgirea creatoare, dar şi distanţa
necesară ca să facă asta.
Stai într-un sat din
Transilvania, aproape de Cluj, deși ești scriitor. Ai predat la
universități, vorbești șapte limbi. Deci ești, într-un fel, cetățean
global. Ce lipsește dincolo, în Occident, și ai găsit în Transilvania ca
să te hotărăști să te muți aici?
Raoul Weiss: Aici am găsit omenia.
Occidentul de azi e reprezentantul unui proces de cel puțin 30-40 de ani
de dezumanizare a societății, sub influența neo-liberalismului. Când
omul e redus la o funcție de producere și consum, rămâne din el ceea ce
vedem azi în Occident: un roboțel isteț, foarte eficient în urmărirea
propriului interes. Un aparat destul de bine pus la punct și absolut gol
din punct de vedere spiritual. Psihologic, fără nicio legătură emotivă
adevărată cu vreo comunitate familială, națională, regională sau
lingvistică. O variantă a omenirii cu care eu nu mă mai identific deloc.
Eu mă simt mult mai comfortabil emoțional, liniștit, acasă, într-o
societate de români sau unguri din Transilvania, decât printre studenți,
pedagogi, salariați, sau orice altă categorie socială de la Paris,
Strasbourg sau Berlin.
Cum te-ai acomodat aici? Cum te înțelegi cu țăranii din Mera? Găsiți subiecte despre care să vorbiți?
Desigur, nu sunt aceleași subiecte pe
care le-aș aborda cu dumneavoastră, nu aș vorbi cu ei despre ceea ce
vorbim noi acum. Acolo nu am cum să vorbesc despre asta și tocmai
aceasta este tragedia societății tradiționale: ea, cultural, nu este
echipată conceptual, pentru a măsura primejdia care se apropie. Asta e o
foarte mare problemă, care a fost sesizată de cei care au încercat să
conceptualizeze problema asta. Cum ar putea societățile tradiționale să
reziste globalizării? E întotdeauna aceeași poveste – omul tradițional
nu înțelege logica globalizării. Și fiindcă nu o înțelege, nici nu are
arme împotriva ei.
Hungtington v-ar privi cu invidie și mirare, apropo de ciocnirea civilizațiilor.
Eu am puțin spre deloc simpatie pentru
Hungtington. Ce am încercat eu să fac este o reîntoarcere la
civilizație. Ce pe mine mă atrage cel mai mult în Ardeal este
supraviețuirea – drept e, doar sub formă de rămășițe – a unei mari
civilizații tărănești europene. Termenul acesta de civilizație
țărănească trebuie subliniat, pentru că în România există încă, în
masele urbane, ideea modernității mijlocii, prejudecata care opune
civilizația și țăranul, ceea ce iarăși e o greșeală enormă. Barbaria
modernă de la care eu încerc să fug a fost creată de lumea industrială –
acapararea societății prin tehnică. Cei cu adevărat civilizați în
Europa de azi sunt țăranii români, cei care au rămas, desigur și care au
rămas și cultural țărani. Nu e destul să te ocupi cu agricultura sau să
stai într-un sat ca să fii, antropologic, țăran. Mă refer aici la
țărănia culturală și la păstrarea tradițiilor caracteristice lumii
țărănești tradiționale. În acest moment, eu consider că m-am întors spre
civilizație, civilizație care era reprezentată și în regiunea în care
m-am născut, dar a fost exterminată de barbaria tehnică.
Ce se întâmplă acum, în toată
această confuzie din interiorul Uniunii Europene? Noi ne așteptam la
mutații culturale benefice, care să aducă un plus de complementaritate
fiecărei culturi și, de fapt, asistăm la o bătălie în cușcă în care
fiecare țară încearcă să dea vina pe cealaltă. Italia pe Spania, Spania
pe Grecia, Grecia pe Germania și tot așa.
Uniunea Europeană, ca întreg, e pe
moarte, e pe cale de dispariție. Cred că pentru țările periferice și nou
aderate în spațiul european asta e o veste bună, pentru că pentru ele –
România, Ungaria, Bulgaria – Uniunea Europeană nu a fost niciodată
altceva decât o structură neo-colonială. Ce era în cadrul așa numitei
fraternități socialiste, Uniunea Sovietică, e acum nucleul țărilor
conducătoare în cadrul UE. Practic, e vorba de Germania și Franța – una
are industria, alta armata, iar împreună, au o majoritate cel puţin
relativă în instituțiile europene. Cazul cel mai ilustrativ este
exemplul gazelor din rețelele de distribuire din România, unde există un
monopol de stat, un monopol dublu privat – sudul României la francezi,
și nordul, mai ales Transilvania, la nemți. Plătim gazul la preț de
Germania pentru o stare a țevilor care, în mare, nu a evoluat de prea
mult timp. Mari lucrări de modernizare nu au fost făcute. Asta e toată
povestea, nu numai a Uniunii Europene, ci a catastrofei neo-liberale din
Occident de 30 de ani încoace – și anume acapararea statelor de o
oligarhie industrial- financiară. Voi chiar aţi crezut că o să fiţi
egalii nemţilor sau ai francezilor? Să fim serioşi: uitaţi-vă la
Ungaria: cum a mişcat în front, cum a fost amendată.
E o formulă nouă? O reinventare a Evului Mediu? Asistăm la o nouă colonizare?
Tema asta cu întoarcerea în evul mediu
și neo-feudalitate e una recurentă. Oricât de groaznic sună
neo-feudalitatea asta, românul – cumva inconștient desigur – rămâne
optimist. Domnitorii feudali țin un predator și au grijă de robi pentru
simplul motiv că feudalismul clasic din Evul Mediu însemna că domnia e
legată de pământ. Deci dacă faci abuz, dacă duci masele până la
înfometare și la moarte, ai o problemă, că nu mai ai pe cine să
exploatezi, cine să lucreze pământul. Capitalismul financiar globalizat
de azi a rezolvat această problemă într-un fel și mai eficient și cu
mult mai mult potențial ucigaș. Bechtel, E-on Gaz și cu prietenul
Jeffery Franks de la FMI vin în România, iau ce e de luat și se cară. Că
lumea e lungă și lată – mai sunt India și Brazilia de exploatat.
Dar oamenii primesc cu brațele deschide, cu o anumită ospitalitate și entuziasm această colonizare. Așternem covorul roșu.
Eu nu susțin isteria anti-comunistă care
e la modă în țările de est, dar comunismul e de vină în povestea asta,
pentru că a obișnuit masele cu discursul acela idealist și stupid, cu un
stat, cu un partid care îți vrea binele. Povestea asta e frumoasă, dar
din păcate nu există. Credința în bunăvoința statelor, a țărilor și a
guvernelor a supraviețuit pentru populație și iată că nu sovieticii au
profitat de ea, ci frații lor din vest.
Ce e, de fapt, în concepția dumneavoastră, Uniunea Europeană?
Dacă o privim din perspectiva României
sau Ungariei, pentru că profilul e foarte asemănător și în relațiile lor
cu țări precum Germania, dar și Finlanda, UE e o structură de
colonizare. De Adina Fartușnic – CityNews
