Autor Doina Popescu
PRIN ’92-93 AVEAM O MASĂ A NOASTRĂ LA MAJESTIC, UNDE MERGEAM RITMIC CU SOŢUL MEU ŞI DOM’ PROFESOR.
DOM PROFESOR, PE CALCULELE MELE AR TREBUI SĂ FIE PROPRIETAR PE VREO DOI PEREŢI DIN MAJESTIC, LA CÂŢI BANI A LĂSAT PE MASĂ DE-A LUNGUL TIMPULUI.
DAR, CUM NU-I DREPTATE PE LUME PROPRIETARII SUNT ALŢII, DENUMIREA CRÂŞMEI S-A SCHIMBAT ŞI S-AU PIERDUT ÎN TIMP ŞI LEGENDELE MAJESTICULUI. BARMAN ERA UN TIP CU PICIOR DE LEMN, GLUMEŢ ŞI PLIN DE POANTE.
FIIND PRIETEN CU DOM’ PROFESOR SE AŞEAZA DES LA MASA NOASTRĂ ŞI NE BUCURAM ÎNTOTDEAUNA DE PREZENŢA LUI, CĂ DACĂ NU PRINDEAI BILETE VIS-A-VIS LA TĂNASE, CU EL TE DISTRAI LA FEL DE BINE.
DECI, SE AŞEAZĂ OMUL ŞI BEA UN PAHAR CU NOI ŞI APARE UN VÂNZĂTOR DE LOZ ÎN PLIC.
MARE DEVER-MARE, TOATĂ LUMEA CUMPĂRĂ LOZURI ÎN RESTAURANT ŞI CÂŞTIGĂ NIMIC, NUMAI BARMANUL NOSTRU ZICE: MĂ, IO-ŢI FAC VÂNZARE, MĂ CUNOŞTI! DA’ TRE SĂ MĂ DUC LA BUDĂ SĂ PUN MÂNA PE RÂLĂ, CA SĂ-L DIBUIESC P-ĂLA CU BANU’ GROS.
ŞI PLEACĂ OMU’ ŞONTÂC-ŞONTÂC LA BUDĂ. SE ÎNTOARCE RÂZÂD ŞI TRAGE UN LOZ: ZECE MII! SALARIUL UNUI PROFESOR ERA 5700 IMPOZABIL. DIN BUZUNARUL DE LA CĂMAŞĂ SCOATE UN TEANC DE LOZURI CÂŞTIGĂTOARE ŞI-L PUNE ŞI PE ACESTA PESTE.
ZIC:
-CE FACI NENE, LE ŢII LA SARE?
-EI, IO CU PICIORU’ MEU DE CHERESTEA MĂ MIŞC MAI GREU! MĂ DUC LA BIROURI LA LOTO NUMAI CÂND SE STRÂNG VREO 20! UITE, ZICE, N-AM DECÂT VREO 18 ŞI CU ĂSTA 19. ÎMI MAI TREBUIE UNU’.
-PĂI MAI TRAGE UNU’!
-MOŞULE, MĂ AŞTEPŢI SĂ MĂ MAI DUC ODATĂ SĂ PUN MÂNA PE RÂLĂ?
-POT SĂ ZIC NU, LA CE BOIER EŞTI MATA?
VINE BARMANUL, TRAGE LOZUL, ZECE MII!
-NENE, AŞA NOROC PORCESC IO N-AM VĂZUT ÎN VIAŢA MEA! ASTA-I GĂINUŞA CU OUĂ DE AUR! SĂ UMBLI CU BODYGUARZI DUPĂ MATA, CĂ DACĂ TE AFLĂ ĂŞTIA ŢI-O TAIE ŞI ŢI-O BAGĂ ÎN FORMOL CA SĂ AIBĂ SURSĂ VEŞNICĂ DE CÂŞTIG.
-AŞA-I FATĂ! BINE ZICI! AM ÎMBĂTRÂNIT ŞI A RĂMAS O BIATĂ GĂINUŞĂ! PE CÂND ERA COCOŞU’ DITAI ÎN PUTERE, CÂND PUNEAM MÂNA, NUMAI DACII 1300 TRĂGEAM. TOŢI DOCTORII ŞI ŞEFII DE APROZAR ŞI DE CÂRCIUMI MĂ CĂUTAU!
LE ERA FRICĂ SĂ-ŞI SCOATĂ BANII LA VEDERE CĂ-I LEGA CU LEGEA 18 ŞI VENEAU LA MINE SĂ CUMPERE LOZUL CA SĂ AIBĂ ACOPERIRE PE MAŞINI.
CÂND A VENIT REVOLUŢIA ŞI AM VĂZUT CASA LU’ NEA NICU LA TELEVIZOR, AM ZIS CĂ CEAŞCĂ ĂSTA A FOST UN MARE FRAIER!
PĂI, IO LA VIAŢA MEA, AM VĂZUT PE LA BOSU’ DE LA HALĂ ŞI LA ŞEFI DE CÂRCIUMĂ CĂŞI DE ZECE ORI MAI MESERIAŞE CA ALE ÎMPUŞCATULUI!
PE ONOAREA MEA DE BEŢIVAN!
Se afișează postările cu eticheta restaurant chinezesc. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta restaurant chinezesc. Afișați toate postările
CU TAURUL FERNANDO LA VIENA
AUTOR DOINA POPESCU
Eram la Viena intr-un restaurant chinezesc şi mâncărurile erau extraordinare.
După două experimente horror în restaurantele chinezeşti din Paris, unde preparatele erau sleite şi dintr-un animal necunoscut am comandat cu moderaţie.
Cum toate au fost delicioase am multiplicat comanda în mai multe ture.
Pe lângă mâncarea bună şi interiorul elegant, am avut parte şi de-un piccolo fericit…Se-nvârtea ca un titirez şi necheza ca un mânz.
Tânăra care ne lua comanda era aşa de-nsărcinată, că duceam grijă să nu nască dintr-un moment în altul şi să ne lase nemâncaţi.
La un moment dat, chinezoiul vesel sare, ţopăie, râde şi pune degetele la cap ca pe nişte coarne. Mugeşte ca taurul Fernando , dă din picioruşul mic ca dintr-o copită şi arată cu tandreţe spre tipa care tot nota ce comandam noi în valuri.
La un moment dat cădem de acord că raţa crocantă este cea mai grozavă şi suplimentăm. Eram vreo 10-12 inşi şi vă imaginaţi ce cârd de raţe au prăpădit chinezii să ne sature pe toţi.
Flatat de succesul avut cu gămanii din România, patronul restaurantului, un chinez elegant şi în vârstă a venit să ne cunoască.
Am discutat mai bine de-o oră despre China, despre România, ne-a întrebat de Ceauşescu apoi îi spun şi eu cât sunt de încântată că ghiduşul piccolo este atât de expresiv încât am reuşit să mă-nţeleg şi cu-n chinez.
Şi patronul se miră, explicând că era recent venit din China şi nu ştia decât chineza.
Curios, mă întreabă ce-am discutat. Îi explic amuzată:
-Ne-a spus că-i un taur periculos şi c-a lăsat-o gravidă pe chelneriţă şi este foarte mândru de asta!
Patronului îi piere veselia, îl cheamă pe clovn în bucătărie şi după o ceartă repezită la care probabil că unul din ei şi-a luat o tigaie în cap, vin împreună zâmbind diplomatic şi după ce ghiduşul vorbeşte grav cinci minute şi face plecăciuni, patronul explică:
-Ne cerem scuze că v-a indus în eroare! Chim este nou venit şi stângaci. Cu gesturile lui idioate încerca să spună că vă recomandă o specialitate delicioasă cu carne de vită după reţeta doamnei. Doamna este soţia mea!
-Vai! Îmi cer scuze şi sper din tot sufletul că dumneavoastră aţi lăsat-o însărcinată!-zic eu cu ochii la taurul Fernando care se maimuţărea pe la spatele patronului, punându-i coarne.
Mă găsiţi şi pe http://doinapopescu.blogspot.com/
Eram la Viena intr-un restaurant chinezesc şi mâncărurile erau extraordinare.
După două experimente horror în restaurantele chinezeşti din Paris, unde preparatele erau sleite şi dintr-un animal necunoscut am comandat cu moderaţie.
Cum toate au fost delicioase am multiplicat comanda în mai multe ture.
Pe lângă mâncarea bună şi interiorul elegant, am avut parte şi de-un piccolo fericit…Se-nvârtea ca un titirez şi necheza ca un mânz.
Tânăra care ne lua comanda era aşa de-nsărcinată, că duceam grijă să nu nască dintr-un moment în altul şi să ne lase nemâncaţi.
La un moment dat, chinezoiul vesel sare, ţopăie, râde şi pune degetele la cap ca pe nişte coarne. Mugeşte ca taurul Fernando , dă din picioruşul mic ca dintr-o copită şi arată cu tandreţe spre tipa care tot nota ce comandam noi în valuri.
La un moment dat cădem de acord că raţa crocantă este cea mai grozavă şi suplimentăm. Eram vreo 10-12 inşi şi vă imaginaţi ce cârd de raţe au prăpădit chinezii să ne sature pe toţi.
Flatat de succesul avut cu gămanii din România, patronul restaurantului, un chinez elegant şi în vârstă a venit să ne cunoască.
Am discutat mai bine de-o oră despre China, despre România, ne-a întrebat de Ceauşescu apoi îi spun şi eu cât sunt de încântată că ghiduşul piccolo este atât de expresiv încât am reuşit să mă-nţeleg şi cu-n chinez.
Şi patronul se miră, explicând că era recent venit din China şi nu ştia decât chineza.
Curios, mă întreabă ce-am discutat. Îi explic amuzată:
-Ne-a spus că-i un taur periculos şi c-a lăsat-o gravidă pe chelneriţă şi este foarte mândru de asta!
Patronului îi piere veselia, îl cheamă pe clovn în bucătărie şi după o ceartă repezită la care probabil că unul din ei şi-a luat o tigaie în cap, vin împreună zâmbind diplomatic şi după ce ghiduşul vorbeşte grav cinci minute şi face plecăciuni, patronul explică:
-Ne cerem scuze că v-a indus în eroare! Chim este nou venit şi stângaci. Cu gesturile lui idioate încerca să spună că vă recomandă o specialitate delicioasă cu carne de vită după reţeta doamnei. Doamna este soţia mea!
-Vai! Îmi cer scuze şi sper din tot sufletul că dumneavoastră aţi lăsat-o însărcinată!-zic eu cu ochii la taurul Fernando care se maimuţărea pe la spatele patronului, punându-i coarne.
Mă găsiţi şi pe http://doinapopescu.blogspot.com/
Abonați-vă la:
Postări (Atom)