Se afișează postările cu eticheta personale. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta personale. Afișați toate postările
Mesaj pentru îngerul meu
Se spune că îngerii sunt pe pământ. Raiul s-a deschis pentru mine acum 7 ani, când te-am cunoscut pe tine înger scump. De atunci viaţa mea a căpătat altă semnificaţie. Am visat împreună, am luptat pentru un ţel împreună...îţi mai aduci aminte cum priveam stelele pe cer, îţi mai aduci aminte cum îmi fluturam mâinile prin părul tău şoptindu-ţi suav că Te iubesc! Au trecut peste noi secunde, minute, ore, zile, ani...am devenit un singur suflet amândoi. Iubirea este cea mai frumoasă muzică. Muzică pe care o cânt zi de zi. Mi-e dor de tine, mi-e dor de ochii tăi, de săruturile tale, de umărul pe care puneam capul atunci când eram trist, mi-e dor de noi. Mă gândeam deunăzi ce aş fi eu de n-ai fi tu. Îţi aduci aminte? Acum trec secunde, minute, ore, zile fără tine. E greu! Nu mă regăsesc, nu am răbdare, nu am control asupra mea. Parcă totul este negru în jurul meu. Stau şi mă întreb cum este posibil!? Mă uit pe geam.., văd un curcubeu..şi îmi imaginez că Dumnezeu îmi dă un semn. Va fi bine, vom fi din nou. Aştept cu nerăbdare să te strâng din nou în braţe, să te sărut, să te simt, să fim noi. O lacrimă a căzut din nou pe tastatură, de fapt este un mic lac în jurul meu..şi asta pentru că dragostea şi iubirea ce ţi-o port, nu au preţ în lumea asta, iar dacă ar avea preţ acela ar fi viaţa mea. Fiecare secundă care trece fără tine arde. Arde precum acidul.., precum lacrimile mele. Te iubesc!
Bucuraţi-vă, căci mai avem ţărani!
Am fost la piaţă. Frumos. Nimic nu se compară cu faptul de a-ţi face piaţa sâmbătă dimineaţa, când toate produsele sunt proaspete, când ţăranii vin la oraş şi îşi pun pe mese produsele lor sănătoase din grădină culese. Laptele, smântâna de la ţărani care încă mai există. Alimente bune de care încă mă mai bucur, alimente la care occidentalii visează sau poate unii dintre ei nici nu-şi pot imagina ce gust bun are laptele sau brânza naturală. Din punctul acesta de vedere, cred că suntem o Ţară încă binecuvîntată de Dumnezeu, şi mă rog să ţină aceste produse măcar cât timp o-i fi eu şi copii mei pe pământ. Am luat salată verde, cu 1 ron 3 bucăţi mici, ceapă verde mai mică în tulpină cu 0,5 ron legătura(sfatul meu: luaţi ceapă mai mică, mai proaspătă), flori cu 2 ron cinci fire de bujori, şi multe altele. Ţin să precizez că atâta timp cât m-am plimbat prin piaţă, foarte multă lume vorbea doar despre nenorocitul de guvern, despre criză, despre pensii, în general toţi se plângeau despre criza asta. Dar cu toate acestea, ţăranii care m-au servit, încă au mai avut în ei puterea de a-mi zâmbii, scoţând la iveală, onestitatea, frica de Dumnezeu şi buna creştere de acasă. Mă retrag pe un ton optimist, simţindu-mă împlinit, cu speranţă, cu poftă de mâncare şi cu chef de viaţă în acest weekend ploios. Vă doresc tuturor o Sâmbătă şi Duminică excelente!
Dumnezeu mi-a zâmbit
Şi Dumnezeu mi-a zâmbit. Este atât de misterios, atât de frumos, atât de incredibil un curcubeu. De fapt nici nu ştiu cum să-l interpretez, atunci când îmi apare. Bunica îmi spunea când eram mic, că atunci când văd curcubeul, înseamnă că îmi zâmbeşte Dumnezeu. Poate că într-adevăr mi-a zâmbit Dumnezeu, dar mă întreb de ce ar face-o?! Şi asta pentru că Eu personal am uitat de mult de El. Probabil că nu aş merita un zâmbet, asta după mintea unui muritor, dar pentru că El este Creatorul, sunt sigur că nu gândeşte ca un muritor. Mă întrebam, nu demult, oare cu ce mi-a greşit Dumnezeu, de m-am îndepărtat de El aşa dintr-o dată, fără nici un motiv?! Dacă stau bine şi mă gândesc, atunci când m-am spovedit şi împărtăşit ultima oară, eram împăcat cu mine însumi, aveam o situaţie muuult mai bună ca acuma. Chiar nu găsesc motivul, delăsării, motivul pentru care mi-am pierdut crezul. Să fie oare de vină, faptul că am citit mai multe, sau faptul că am vizionat nişte documentare interesante, sau să fi fost influenţat de alţi atei care probabil mi-au implementat în cap varianta lor mult mai plauzibilă?! Nu vreau să-mi caut scuze, pentru că de fapt nimeni şi nimic nu ar trebui să mă influenţeze în vre-un fel. Probabil că puterea de decizie este doar în mâinile noastre, iar ceea ce izvorăşte din sufletele noastre, fie negativ, fie pozitiv este pur şi simplu alegerea noastră. Fie ca ceea ce vă înconjoară să fie de fapt ceea ce voi v-aţi dorit cu adevărat. Eu unul, am început să elimin din viaţa mea, tot răul şi absolut toate lucrurile care îmi vin contrar dorinţelor mele.
A trecut şi weekendul muncitoresc
Vai...este Luni deja! Ce repede a mai trecut weekendul acesta. Am fost şi eu aşa cum mi-am propus de 1 Mai la iarbă verde, la grătărele, mici şi bere. Vreau să spun că-s alb ca calul. Aşa că, am stat la soare toată ziua, m-am şi înroşit puţin şi sper să fie începutul unei veri pline de distracţie şi voie bună. Pe lângă asta m-am mai şi îngrăşat ca un porc mistreţ de 80 kg. Da! Spre ruşinea mea, am constatat că am pus ceva slănină pe mine, drept urmare, de luni mă voi apuca de fitnes. În rest pot să spun că a fost frumos, a fost exact cum mă aşteptam de 1 Mai Muncitoresc. Multă lume monşer! Nu aveai loc să-ţi pui pătura. Peste tot voie bună şi distracţie, grătare, muzică (clar manele), băutură. Mai neplăcut este că seara cum am ajuns acasă m-a lovit o răceală cum nu am mai avut de mult. Asta este! Cam aşa mi-a trecut mie acest weekend muncitoresc, şi sunt tare curios voi cum aţi petrecut?
M-am lăsat de Fifa de 3 luni
Astăzi este sărbătoare pentru mine! De ce?! Pentru că astăzi se împlinesc 3 luni de când m-am lăsat de Fifa pe calculator. Daaa! Vă spuneam prin Ianuarie aici , cât eram de dependent de fotbal pe calculator şi în ce mod îmi afecta viaţa, în ce mod se reflectau eşecurile mele din timpul jocurilor. În urma acelui articol, pur şi simplu din secunda următoare am realizat cât îmi era de nociv, atât din punct de vedere personal = psihic, cât şi din punct de vedere familial în relaţia cu scumpa mea soţie, care m-a suportat cu stoicism. Îţi mulţumesc pe această cale Elisa! Şi uite aşa din acea secundă, pur şi simplu nu m-am mai jucat nici măcar o secundă Fifa pe calculator. Rezulate? Păi, cel mai important este că nu mi-am mai supus corpul şi psihicul unor tensiuni de acel gen, apoi am scăpat de înjurăturile alea oribile care ar răscula toţi morţii din morminte, apoi am economisit timpul acela pierdut utilizândul în alte scopuri mult mai utile şi sănătoase, apoi pot să mă laud cu faptul că nu mai consum câte 2 litri de Cola la zi. Oricum, mă simt altfel, alt om, alt caracter. Dacă este cineva care se află în situaţia în care mă aflam eu atunci, şi nu doar Fifa, ci World of Warcraft, Battlefield, Counter Strike sau orice alte jocuri care vă ţine lipiţi în faţa calculatoarelor, vă dau un sfat fraţilor: Spuneţi STOP! Din secunda asta ştergeţi toate conturile, şi nu mai jucaţi nici un joc. Argument? Păi vă dau eu un argument: Timpul pe care îl pierdeţi în faţa monitoarelor, sănătatea care vă este afectată, atât psihic cât şi fizic prin afectarea ochilor.., toate astea au un preţ mult prea mare în comparaţie cu plăcerea pe care vă este provocată de joc. Timpul nu-l mai puteţi da înapoi. Iar Sănătatea şi Timpul sunt cele mai preţioase pe Pământ. Ce altceva puteţi face?! Păi v-aţi putea alege alte hobiuri bazate pe Sport de exemplu, cum ar fi: Airsoft, Fotbal, Tenis, Înot, Plimbări cu bicicleta sau rolele, Plimbări pe jos sau alergări uşoare, şi multe altele. Citiţi şi Învăţaţi cât mai mult! Alt sfat pe care o să-l înţelegi după 30 - 40 de ani. Mă retrag aici, mulţumindu-vă pentru timpul acordat citind acest articol, urându-vă să faceţi alegeri înţelepte în viaţă şi s-aveţi parte de sănătate!
A FI SAU A NU FI… DOTAT
Autor Doina Popescu
http://doinapopescu.wordpress.com
La mate pură era un tip Sorinel. La prima vedere era o.k., chiar un brunet frumuşel. Colegii lui însă susţineau că era puţin plecat de-acasă.
Printre năzbâtiile zilnice pe care le făcea, o să vă povestesc una, nu musai cea mai gogonată.
În Grozăveşti, căminele de băieţi C şi D sunt cuplate pe aceeaşi intrare. Duşurile la etajul unu’ erau faţă în faţă cu biroul administratorei, Viorica.
Cu nişte ochi albaştri la concurenţă cu Liz Tylor, brunetă şi focoasă, pedanta Viorica îi punea pe jar pe studenţi şi unii îşi oboseau puternic dreapta cu gândul la ea. Era o tipă de treabă dar, le tăia scurt elanul îndrăzneţilor cu câte o înjurătură de şofer de troleibuz.
Sincer, n-am auzit nicio bârfă legată de ea cu toate că acolo, greu să tragi un vânt să nu te ştie toată suflarea.
Într-o zi, iese Sorinel de la duş, gol cum îi era obiceiul şi cu prosopul pe umăr şi cam bezmetic dar blând, nimereşte peste Viorica.
Acuma ori era Sorinel dotat din calea-afară, ori n-avea nimic sau o fi avut două, nu m-a lămurit nimeni, chit că plesneam toţi de curiozitate.
Cert este că Viorica a leşinat şi nu şi-a revenit decât stropită cu apă pe faţă.
S-au dus vremurile alea! Câte gacici mai leşină azi când văd un bărbat în pielea goală?
Doamnelor şi domnişoarelor care citiţi acest articol, vă rog să-mi povestiţi cam de câte ori aţi leşinat!
Alte povestiri afurisite la http://doinapopescu.blogspot.com
Abonați-vă la:
Postări (Atom)