Se afișează postările cu eticheta pictorita. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pictorita. Afișați toate postările

ARTIST, ARTA...restul sunt invatacei

Arta inseamna studiu, intelegere. Artist este cel care intelege, cel care vede dincolo de..., artist poate sa fie omul care a pictat o singura data si s-a oprit. Activitatea de a picta nu te face artist, ci zugrav de panze. Nu vreau sa critic, sa tin morala sau sa contrazic, dar trebuie sa spun asta.
Am calcat prima oara intr-o scoala de arte acum mai bine de 8 ani. Ce am vazut acolo m-a schimbat si n-am putut niciodata sa-mi explic exact de ce. Tot, de la culoarele prafuite, de la mirosul de diluant, ferestrele murdare si cele 2 lazi cu lut...totul mirosea a viata. Doar ca altfel decat o stiam eu. Am cunoscut de atunci multi oameni din lumea asta, a asa-zisilor artisti. Nu toti care picteaza fac arta, nu oricine deseneaza face arta. Nu orice bat scobit e sculptura. Nu stiu daca pot sa strang 10 artisti  din cateva sute de oameni.
Toti oamenii astia vor sa ajunga acolo, si eu vreau, dar numai cativa or sa reuseasca sa-si merite numele. 
Am vazut atatea panze consumate, atatea tuburi de culori am vazut si zeci de ore cum s-au scurs si din toate astea abia am vazut arta. Arta vorbeste dincolo de aparenta.  Oamenii astia, artistii cu adevarat artisti, au schimbat lumea. Cred ca inainte de a te numi artist trebuie sa realizezi ceva prin arta.
Arta e mai mult decat pictura. Mai mult decat a imprima o imagine pe un obiect.
Si mai e si munca. Multa munca. Stiu oameni care lucreaza cateva ore pe zi, in fiecare zi, in fiecare an. Printre ei, unii sunt aproape artisti. In arta mai intra si o intelegere la un nivel mai abstract a lumii, e nevoie de filosofie, de suflet, dedicatie. Sunt oamenii astia, care au inteles sufletul uman pana la cea mai mica farama de sentiment, ei sunt artisti.
Sunt zgarcita cand trebuie sa numesc un om artist, fiindca sunt putini iar ei si-au castigat numele.

Simona Sitarus sau pictorita care vedea cu sufletul


Simona Sitarus


Iulia Hasdeu

V-ati intrebat vreodata ce vad orbii?

Exemplul Simonei Sitarus, „pictorita oarba”, asa cum o numesc unii, m-a facut pentru prima oara sa ma gandesc ca poate lumea celor care nu vad e mai colorata si cu siguranta mai profunda decat a noastra. Noi suntem conditionati de ceea ce ne inconjoara, de materialitate, de noi insine. Lumea lor insa e una libera, plina de imaginatie. Poate fi o lume mai frumoasa, nebanuita.

Chiar daca nu vedea nimic, Simona traia in lumea culorilor. Ea nu vedea. Simtea, visa, isi imagina.

Am vazut-o pe Simona Sitarus pentru prima oara la o emisiune la televizor. Atunci mi-am spus: „Fata asta va face minuni! ” Si a facut! Nu dupa mult timp ea avea sa picteze... oarba! Dragostea ei pentru pictura si fata de oameni in general a impins-o sa sfideze boala pe care a avut-o si avea sa comunice asa cum ii placea ei cel mai mult: pictand.

Dupa parerea mea, Simona a facut multe alte lucruri extraordinare. Simpla ei existenta, sensibilitatea ei, preocuparile ei, ajutorul dat oamenilor, cunostintele ei si intelegerea vietii poarta toate ceva dintr-un inedit venit parca din alta lume. Sunt convinsa ca ea a avut cu adevarat un destin pe care si l-a implinit. Spun asta deoarece cred pur si simplu ca am invatat sa identific oamenii cu adevarat valorosi.

Ar fi un cliseu sa spun ca este un exemplu, un model. Nu voi dezvolta acest subiect. O voi asemana doar cu Iulia Hasdeu si cu asta sper ca am spus tot. Si daca Iulia Hasdeu a avut aici pe pamant un castel dedicat ei, sunt sigura ca in ceruri Simona il are pe al ei... creeat din panze, pensule si culori minune. Iar in fiecare zi, mainile ei miraculoase ii dau o alta forma.

Nu imi place sa ma gandesc la Simona Sitarus ca la „pictorita oarba”. O vad mai degraba ca pictorita careia ii placea sa viseze, pictorita care vedea cu sufletul si care ne-a adus si noua fragmente dintr-o lume pe care noi doar ne-o putem imagina.

Nu as vrea sa o omit pe Aurora Sitarus, mama ei, pe care doresc sa o felicit pentru intelepciunea cu care infrunta viata.

Suntem niste simplii spectatori. Stelele care stralucesc ar trebui sa ne bucure, iar atunci cand o stea devine cazatoare, intelepciunea si sufletul nostru ar trebui sa ne apropie, pentru ca ceva din lumina ei sa ne faca si pe noi sa stralucim.