Se afișează postările cu eticheta dor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dor. Afișați toate postările
Azi iar imi e dor
Azi imi e iar dor.
Azi imi e iar dor sa dorm cu , sa adorm uitandu-ma la un film, sa mananc paste, cascaval si ketchup dulce.
Azi imi e iar dor sa jucam carti si sa nu pierd, e asa fun cand nu pierd si imi strang porunci in sac. Cate 10 minute.
Azi imi e iar dor sa rad cand razi, ma amuza teribil rasul ala, fara motiv si te balbai si repeti iar si iar aceleasi cuvinte fara sa termini o fraza.
Azi imi e iar dor sa stau in masina si sa mancam jeleuri sau ceva dulce, tu sa-mi zici sa am grija si eu sa numar masinile galbene.
Azi imi e iar dor sa ma trezesc prima si sa ma uit la un film, sa fumez o tigara si sa ma ascund de tine, sa ies din camera tiptil si sa-mi spal mainile si fata.
Azi imi e iar dor de mine, dor sa fug la 3 dimineata, sa sar gardul ala vechi, sa fumez o tigara in parc si sa ma cauti pe strada.
Azi imi e iar dor de tine dimineata.
Azi stiu 20000 de chestii noi, stiu ce si cum, sunt destul de happy, deloc down, am chef de elfi si oameni. Stiu c-am sa rad de mine la un moment dat, chestiile astea nu se fac, stiu.
Azi imi e iar dor sa dorm cu , sa adorm uitandu-ma la un film, sa mananc paste, cascaval si ketchup dulce.
Azi imi e iar dor sa jucam carti si sa nu pierd, e asa fun cand nu pierd si imi strang porunci in sac. Cate 10 minute.
Azi imi e iar dor sa rad cand razi, ma amuza teribil rasul ala, fara motiv si te balbai si repeti iar si iar aceleasi cuvinte fara sa termini o fraza.
Azi imi e iar dor sa stau in masina si sa mancam jeleuri sau ceva dulce, tu sa-mi zici sa am grija si eu sa numar masinile galbene.
Azi imi e iar dor sa ma trezesc prima si sa ma uit la un film, sa fumez o tigara si sa ma ascund de tine, sa ies din camera tiptil si sa-mi spal mainile si fata.
Azi imi e iar dor de mine, dor sa fug la 3 dimineata, sa sar gardul ala vechi, sa fumez o tigara in parc si sa ma cauti pe strada.
Azi imi e iar dor de tine dimineata.
Azi stiu 20000 de chestii noi, stiu ce si cum, sunt destul de happy, deloc down, am chef de elfi si oameni. Stiu c-am sa rad de mine la un moment dat, chestiile astea nu se fac, stiu.
Mesaj pentru Mos Craciun
Care sunt expectatiile mele inainte de Craciun?ce vreau eu sa-mi aduca mosul?...greu de spus...nu vreau ceva concret,ceva materializat in obiecte ci poate ceva legat de sufletelul meu...si ma intreb oare mosul poate sa faca si astfel de minuni?
Ii promit ca voi fi mai spasita,mai smerita decat pina acum...mi-am facut curat in toate ungherele sufletului meu,sa nu ramina nici macar un firicel de indoiala,nu-mi folosea la nimic oricum,ba mai mult imi macina sufletul...
Mi-am primenit sufletul cu parfum de speranta,un parfum de dor...ce miros are dorul,ma veti intreba? hmm!!! sunt sigura ca-l recunoasteti de la distanta,dar fiecare dintre noi il percepem diferit,sinusurile noastre tresar doar la mirosul care ne incita...al meu este in alerta cand simte parfumul codrilor de brad,al cozonacilor proaspeti scosi din cuptor, ei,lista ar putea continua...cam asa si cu parfumul dorului...
Si pentru ca tot vorbeam de dor...mi-e dor si mie de o poveste spusa in taina,numai de mine si el stiuta...
Asa ca mosule,daca nu-ti cer mult,si daca tot esti bun cu toti,fa un pustiu de bine si incadreaza-ma si pe mine in GPS ul tau...si vezi cum faci,nu ma dezamagi,ca tocmai am iesit dintr-o dezamagire...un vaduv,un divortat,un om singur ca si mine dar cu ganduri bune poate tot mai gasesti in drumul tau.
Aaaaa...ti se pare ca suna ca un anunt pe un site de dating.???....Aha,cam ai dreptate..pai cum sa fac..???!!!.sa ramin in continuare cu dorul si sa renunt la poveste?...ok!alina-mi atunci dorul si renunt la poveste.Fie cum vrei...neah!sa nu spui ca-s nazuroasa,ca tocmai promiteam ca voi fi smerita.
Daca crezi ca e prea complicat pentru tine...da si tu un S MS.. lasa-mi un offline...ca deh!umbli prin atatea case bogate,gasesti o oportunitate,sa nu-mi fac prea multe iluzii,ca deja cutiuta mea cu iluzii se deformeaza,devine neincapatoare....ai mila rogu-te!...daca o pierd si pe ea ce ma fac?
Eu si parintii mei
In perioada asta, cand sarbatorile se apropie, cand oamenii parca sunt mai grabiti ca oricand...cand copii sunt nerabdatori, mie mi se face un dor nebun de ACASA. Ma duc acasa foarte rar si sincer de cele mai multe ori ma duc doar pentru ca ii e dor mamei de mine, ca eu nu prea am tragere de inima sa ma duc. Nu am prieteni acasa, am doar amici cu care nu ma simt bine si oricum dupa 3 zile ma plictisesc de mor acasa. Cartile pe care il joc cu tata, tenisul pe care il joc cu fratele meu cel mic...si acestea ma plictisesc dupa trei zile...vreau la Bucuresti
Dar cand incepe sa se vorbeasca de sarbatori, de familie, de iubire si liniste mi se face un dor nebun de casa. De mama. De tata. De toti ai mei.
Parca in momentele astea imi dau seama cat de mult conteaza ai mei pentru mine, ca oricat as vorbi cu ei la telefon asta nu suplineste faptul ca nu ne vedem luni intregi...ca oricate pachete ar trimite mama la Bucuresti, acum imi dau seama ca niciunul din ele nu compenseaza faptul ca uneori am nevoie sa stau cu ei, sa vorbim, sa ne plimbam, sa facem lucruri impreuna...
Si cu cateva zile in urma vorbeam cu unele dintre colegele mele, si-mi spuneau ca ele nu ar putea sa mai stea cu parintii lor, ca de cand au plecat de acasa relatiile lor s-au imbunatatit, ca se inteleg mult mai bine cu ei, ca nu se mai cearta si multe altele. Si mi-am dat seama ca si relatiile mele cu parintii mei s-au imbunatatit de cand am plecat eu in alt oras si mai departe. Si ma gandeam: oare s-au imbunatatit ca am plecat eu de acasa, asa cum zic fetele?" Nuuuuuuuuu. Categoric nu. S-au imbunatatit pentru ca m-am maturizat eu, pentru ca nu mai sunt adolescentul ala din liceu vesnic nemultumit si revoltat pentru ca mi se dadea ora sa vin acasa, ca trebuia sa stie unde plec cu cine si de ce. Ca nu prea ma lasau la multe chestii, ca eram fata:D:D:D...toate astea ma faceau sa cred ca parintii mei sunt rai si conservatori, acum vad toate astea altfel.
Pentru ei era normal sa faca asta, asa credeau ei ca ma educa, ca nu ma scapa din maini, asa credeau ei ca eu nu ma las de scoala, ca o sa fiu fetita care merge la olimpiade, care toceste si tot asa. Era un mod de a-si apara statutul dar in acelasi timp era si un mod de a-si arata lor cat de buni parinti sunt! Pentru ca notele mele bune si faptul ca aveam bun simt, toate astea plecau de acasa, desi eu stateam in camin din clasa a 9-a si daca vroiam puteam sa fac orice. Dar orice asta se facea doar in weekend cand eu nu ramaneam in camin - plecam acasa!!! Pffff ce uram chestia asta. Mi se parea fenomenal sa ramai in camin in weekend...ce copil prost eram!!!
Acum, m-am maturizat, sunt pe picioarele mele, parintii mei nu se mai impun, vorbesc cu ei orice si nici eu nu le mai reprosez nimic, si ma amuza teribil cand plec de acasa si tata imi zice "la ora 22 esti in casa!!!".....Evident ca nu se intampla asta...tata zice ca sa se simta el sigur ca mi-a zis....Replica mea este urmatoarea: "Nici nu ajung bine acolo, si trebuie sa plec..."...si intelege la ce m-am referit...(Si sa cresti 13 copii...e normala atitudinea tate..."la 22 esti in casa!"..abia la 20 de ani am inteles asta)...
Nu mi-as schimba parintii pentru nimic in lume, cred ca sunt parintii care mi se potrivesc si care ma inteleg cel mai bine!!!
Dar cand incepe sa se vorbeasca de sarbatori, de familie, de iubire si liniste mi se face un dor nebun de casa. De mama. De tata. De toti ai mei.
Parca in momentele astea imi dau seama cat de mult conteaza ai mei pentru mine, ca oricat as vorbi cu ei la telefon asta nu suplineste faptul ca nu ne vedem luni intregi...ca oricate pachete ar trimite mama la Bucuresti, acum imi dau seama ca niciunul din ele nu compenseaza faptul ca uneori am nevoie sa stau cu ei, sa vorbim, sa ne plimbam, sa facem lucruri impreuna...
Si cu cateva zile in urma vorbeam cu unele dintre colegele mele, si-mi spuneau ca ele nu ar putea sa mai stea cu parintii lor, ca de cand au plecat de acasa relatiile lor s-au imbunatatit, ca se inteleg mult mai bine cu ei, ca nu se mai cearta si multe altele. Si mi-am dat seama ca si relatiile mele cu parintii mei s-au imbunatatit de cand am plecat eu in alt oras si mai departe. Si ma gandeam: oare s-au imbunatatit ca am plecat eu de acasa, asa cum zic fetele?" Nuuuuuuuuu. Categoric nu. S-au imbunatatit pentru ca m-am maturizat eu, pentru ca nu mai sunt adolescentul ala din liceu vesnic nemultumit si revoltat pentru ca mi se dadea ora sa vin acasa, ca trebuia sa stie unde plec cu cine si de ce. Ca nu prea ma lasau la multe chestii, ca eram fata:D:D:D...toate astea ma faceau sa cred ca parintii mei sunt rai si conservatori, acum vad toate astea altfel.
Pentru ei era normal sa faca asta, asa credeau ei ca ma educa, ca nu ma scapa din maini, asa credeau ei ca eu nu ma las de scoala, ca o sa fiu fetita care merge la olimpiade, care toceste si tot asa. Era un mod de a-si apara statutul dar in acelasi timp era si un mod de a-si arata lor cat de buni parinti sunt! Pentru ca notele mele bune si faptul ca aveam bun simt, toate astea plecau de acasa, desi eu stateam in camin din clasa a 9-a si daca vroiam puteam sa fac orice. Dar orice asta se facea doar in weekend cand eu nu ramaneam in camin - plecam acasa!!! Pffff ce uram chestia asta. Mi se parea fenomenal sa ramai in camin in weekend...ce copil prost eram!!!
Acum, m-am maturizat, sunt pe picioarele mele, parintii mei nu se mai impun, vorbesc cu ei orice si nici eu nu le mai reprosez nimic, si ma amuza teribil cand plec de acasa si tata imi zice "la ora 22 esti in casa!!!".....Evident ca nu se intampla asta...tata zice ca sa se simta el sigur ca mi-a zis....Replica mea este urmatoarea: "Nici nu ajung bine acolo, si trebuie sa plec..."...si intelege la ce m-am referit...(Si sa cresti 13 copii...e normala atitudinea tate..."la 22 esti in casa!"..abia la 20 de ani am inteles asta)...
Nu mi-as schimba parintii pentru nimic in lume, cred ca sunt parintii care mi se potrivesc si care ma inteleg cel mai bine!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)