ANUNACU


Cartea „ANUNACU” se află în librăriile Cărtureşti şi se poate comanda online aici: 
http://carturesti.ro/carte/anunacu-1989884?p=1 Tiraj limitat.

ANUNACU în standul de noutăţi de la Cărtureşti,

De la bunul meu prieten virtual, Daniel Baibarac, citire:

"Cartea e belea! Am citit primele pagini cu nesaţ pe drumul de la Cărtureşti la maşină şi vă garantez că are o energie karmikă subtilă deosebită, întrucât nu m-am ales cu nicio fractură, nici măcar cu o zgârietură - doar cu o "burtă de râs" şi câteva priviri pe furiş (insoţite probabil de cruci cu limba-n ceru' gurii) de la trecători -."

De la bunul meu prieten virtual, poetul Nicolae Sărăţean, citire:

"Dragi prieteni, 
"Vă recomand cu căldură această carte în care vom redescoperi esenţa satirică şi umoristică ce zace în noi toţi deopotrivă şi în care cu siguranţă veţi descoperi, între frumoasele ei coperţi, sufletul şugubăţ al autorului ce vă va dărui clipe de umor sănătos, extras dintr-o realitate ce mereu se găseşte dinaintea ochilor noştri şi mereu ne arată cu degetul, măştile ignoranţei şi prostiei umane. Ni se revelează "mintea cea de pe urmă" sau scărpinatul în creştet al unei întregi societăţi ce pur şi simplu a luat-o razna de pe urma atâtor doctrine, dogme, religii, crezuri şi fantezii spirituale ce din păcate înrobesc o mulţime de suflete ce-şi trăiesc viaţa sub povara apăsătoare a acestora."

De la buna mea prietenă virtuală, Mikaela Botan, citire:    

"Dacă nu ar fi existat Dan Ioanițescu, atunci musai era nevoie să-l fi inventat careva, dar spre bafta noastră el există și scrie, scrie al naibii de bine. Pur și simplu trebuie să fii pregătit pentru a-ți dușa neuronii, cu rece, cu fierbinte, cu spumă și multă aventură imaginativă. Nu e de ratat cartea "Anunacu", e pur și simplu o investiție pentru zilele gri pentru a le colora cu ea în curcubeu și pentru a zâmbi instant la peripețiile "Anunacului"! E o carte care te va face să uiți de toate problemele, e terapie de înveselire pentru oricine vârstă, nu e de ratat!"       

De la bunul meu prieten, scriitorul şi poetul Dan Iancu, citire:     

"De foarte mult timp nu am avut ocazia de a savura un text atât de spumos, care să transforme o comunitate mică şi virtuală într-o oglindă vie a unei societăţi româneşti de început de mileniu cu toate tarele ei. Pentru cititorul de român în care situaţiile devin abracadabrante, unde personajele sunt scoase dintr-o tipologie pe care o-ntâlnim la tot pasul, unde limbajul este colorat fără vulgarităţi inutile, unde o seamă de informaţii pseudo-ştiinţifice au devenit din cauza unei mass-medii mereu grăbită, dar prost informată, un soi de panaceum şi unde „minunile” se-ntâmplă la tot pasul, „Cartea Astralopitecului” va fi o referinţă în literatura vremii.Autorul, Dan Ioaniţescu, pe care-l cunoaştem din cartierul Floreasca al Bucureştilor deceniului şapte al secolului trecut, este unul dintre rarii oameni dotaţi cu un simţ al umorului optimist, fără răutăţi sau sarcasme, un excelent desenator (a se vedea coperta unu!), un om umblat prin lume şi care a dospit această serie de romane funambuleşti din discuţiile cu oamenii, mai ales pe Facebook. Acolo a prins viaţă personajul principal, Astralopitecul, şi tot acolo s-a întrupat din râs, nu din jale, această lume aiurită. Lucrând la carte noi, cei de la editură, a trebuit să reluăm lectura pentru că textul este captivant, te prinde şi în loc să-ţi faci treaba te trezeşti hohotind. Lectură plăcută!"
 Editura Agol.

Atunci când mi-e dor...


Tuturor ne este dor... 
Este firesc să ni se facă dor și să ne fie dor... 
Dorul este parte din noi... Este uman... 
Dorul este o parte din noi care ne cheamă spre acel „ceva” de care ne este dor... 
Dorul este o energie benefică. Eu așa îl/ o simt. Este o amintire plăcută formată din imagini, asocieri de imagini și stări, emoții, sentimente, trăiri...
Nu îți poate fi dor de ceva ce nu îți place, deci dorul este ceva bun!
Nu îți poate fi dor de ceva ce nu ai experimentat niciodată. Nu îți poate fi dor de ceva ce nu ai trăit, fie în „realitate”, fie în imaginație.
De câte ori îmi este dor de ceva sau cineva, de o situație sau de un loc, mă transpun în acel moment ca și cum aș fi acolo și atunci. Cu ochii minții, mă vizualizez în acel moment. Implic cât mai mult din ceea ce îmi amintesc, exact ca și cum aș fi atunci și acolo, dar acum și aici. Asta mă ajută să trăiesc din plin, pentru că recreez momentul acela de care îmi este dor. 
Nu are sens să (re)trăiesc ceva de care îmi este dor și să nu mă simt bine. Uneori aflu de la persoane cărora le este dor și care îmi mărturisesc că le „doare dorul” sau că „le este dor și doare”. Cum să te doară dorul? Cum să-ți determine o durere? Asta se întâmplă pentru că nu accepți situația în care te afli, pentru că nu ești de acord cu evoluția vieții, pentru că te opui transformării și trecerii timpului. Ai vrea să îngheți timpul și spațiul, să le oprești. Nu se poate. 
Eu mă bucur că am „subiecte de dor”, pentru că astfel am subiecte plăcute la care să mă gândesc. Asta înseamnă că am acumulat ceva și că am experiențele trăite deja. Ele sunt parte din mine. Le pot retrăi oricând și asta fac atunci când mi-e dor. Le retrăiesc și le trăiesc din nou și din nou.
Pentru creier nu există diferență între imaginile transmise prin văz (aparatul ocular) și vizualizare (aparatul imaginativ). Creierul primește imaginile, le recepționează, le depozitează și le oferă minții pentru interpretare. Cu mintea decodificăm aceste imagini și le raportăm la coordonatele majore ale lumii în care trăim: timpul și spațiul. Cu mintea, prin asociere, determinăm emoții și reacții la situațiile decodificate.
Să nu te doară dorul, ci să te facă să te simți bine! Educă-ți mintea în direcția asta! Ia-o cu tine și spune-i ce are de făcut. 

Continuarea articolului pe http://backtodreams.blogspot.ro. Mulțumesc!

Din ce în ce mai bine!

Petrolul nu se epuizeaza, ci se reface singur!


Invățăm în școală și peste tot în mass media deținută de străini că petrolul este un combustibil fosil care s-a format din descompunerea materiei organice (dinozauri, vietăți marine etc) acu’ nu știu câte milioane de ani.

Au murit animalele, s-au descompus, au intrat în pământ, au stat acolo nu știu cât timp și s-au transformat în petrol. Iar noi, oamenii, exploatăm acum acest petrol, până când se termină. Nemafiind dinozauri morți și alte animale care să se descompună, pac, pac, de pe azi pe mâine…înseamnă că o să rămânem la un moment dat fără petrol. Asta ne spune Sistemul. Și ne tot prezice de zeci de ani că o să rămânem curând fără petrol.

Vă invit astăzi să aflați o altă parte a poveștii, adevărul după părerea mea, și anume că petrolul NU s-a format din materie organică descompusă acum milioane de ani, petrolul NU se epuizează, ci SE PRODUCE CONTINUU ÎN INTERIORUL PĂMÂNTULUI prin procesele fizico/chimice/geologice de la mari adâncimi (magmă + presiune + temperatură + diferite roci etc). Detalii în continuare:

Pe lângă informațiile din articolele / site-urile postate mai jos, am această informație (că petrolul nu se epuizează, ci se formează continuu în adâncul pământului) si de la un inventator (chimist) român care a creat un sistem de transformare a apei în gaz și energie termică într-un mod eficient, pe care l-am văzut personal. Același inventator a demonstrat prin calcule matematice, împreună cu alți oameni de știință, că este o mare țeapă ideea că noi oamenii și activitatea noastră suntem vinovați de încălzirea globală.

9 sept 2012: Zăcămintele de țiței epuizate se refac singure

În ultimele decenii petroliştii au observat un fenomen ciudat, în toată lumea: puţurile de petrol care erau considerate epuizate din cauza exploatării, au început să se umple din nou cu „aur negru”.

Există două teorii despre originea petrolului. Prima este cea organică, sau biogenică, care aparţine savantului rus Mihail Lomonosov.

El a spus că acest combustibil a apărut prin descompunerea, în anumite condiţii, a deşeurilor biologice, de-a lungul milioanelor de ani.

Spre deosebire de Lomonosov, o altă minte luminată, chimistul Dmitri Mendeleev, autorul tabelului periodic al elementelor, credea că petrolul reprezintă nu o substanţă formată în urma putrezirii plantelor şi animalelor ce au trăit cândva pe Terra, ci un material primordial, născut în strafundurile planetei, ce erupe constant către suprafaţa acesteia, precum magma vulcanilor.


În cazul oraşului Groznîi, capitala Ceceniei, lucrurile par chiar mai ciudate. Exploatarea petrolului a început aici în 1897. Până în 1960, când zăcământul a fost considerat epuizat, s-au extras nu mai puţin de 100 milioane tone petrol brut. Spre surprinderea geologilor, în ultimii ani petrolul a început efectiv să ţâşnească din pământ, iar localnicii îl adună cu găleţile.

Continuarea articolului aici:

Psihologul Olga Valyaeva: Părinților, vă rog, nu trăiți doar pentru copii!


Psihologul Olga Valyaeva a scris un articol care e menit să le reamintească părinților că, atunci când aceștia îi dăruiesc copilului dragostea lor, nu trebuie să uite și despre sine, pentru că, în mod contrar, toată incapacitatea de a se iubi pe sine se va transmite la copii, la care se vor adăuga multiple complexe cauzate de către cerințele ridicate ale părinților:

”Vă rog, nu trăiți doar pentru copii! Ei nu doar se pot lipsi de asta, dar asta le e și dăunător. Câte vieți distruse, inimi frânte, nemulțumiri și neînțelegeri! Văd femei care renunță la tot pentru copiii lor. Iar apoi văd acei copii, pentru care acele mame au renunțat la tot. Priveliștea e tristă…


Mama lui Andrei l-a crescut singură. Așa și nu s-a căsătorit, investind tot în el: i-a cumpărat un apartament, i-a plătit studiile. A devenit un bărbat minunat care se bucură de succes în viață. Dar iată că are deja 50 de ani. Niciodată n-a fost căsătorit, nu are copii. Toată viața a încercat să-i întoarcă mamei sale datoria acumulată. Nu s-a primit.

Continuarea articolului il gasiti aici: