Scriu ce visez

Sunt un visator de felul meu
Iar cand visez...
O lacrima curge mereu
Si ma intristez...da'h ma intristez
Acum visez ca sunt intr-o ceainarie
Aa uite un tablou, un om c-o palarie
Si beau din ceasca de ceai, beau alene
Fara retineri, fara vlaga, doar placere
Sentimentele mele m-au posedat
Incerc sa scap, dar nu pot sa scap
Si ma las purtat, of am dureri de cap
Imi vin tot felul de imagini si vise in minte
Nimic altceva, nici sunet si nici cuvinte
Dar totusi am un creion, cateva servetele
Si ca un scriitor incep sa scriu visele mele
Si scriu...pe ele
Doar un colt de culoare in visul meu
Nu sunt gazda sunt prizioner, de durere gem
Ma tine nemiscat acest vis cu gheara lui
Prizioner in propriul vis si nu ii se intampla oricui
Numar stelele din cer, pana scap din acest vis greu
Nu mai sunt acel Beto, fericit care zambea mereu
Jignit, Jigojid, Julit, Jos fara puteri
Habarnic, Harait, Hartuit, stau de ieri
Si descantec acest vis decojit si...
Oh in sfarsit, m-am trezit...da m-am trezit
Internetul este cea mai mare biblioteca

:: Ascult Fado si simt oceanic

Titlu*:	Ascult Fado si simt oceanic
Autor:*:	http://ionelmuscalu.blogspot.com
Poza:	noroc.jpg
Articol*:	Ascult Fado si simt ca intreaga Portugalie se varsa in mine: um kilu de carne, não morrem de fome! Asa imi spunea fata neagra din centrul Lisabonei, aratandu-mi pantofi noi:nou! Incerca sa ma convinga sa cumpar, dar avea masuri mici. Apoi am vrut sa mananc o friptura din aceea argentiniana si am nimerit intr-un restaurant mic in care am baut o cupa de vin din vinul casei,um copo de vinho tinto da casa, fara fite. Acolo pe malul Atlanticului am vazut Banca Sfantului Duh si am inteles ca e una dintre cele mai apreciate din tara. A urmat nebunia celui mai inalt brad din Europa, maior árvore de Natal da Europa. O banca portugheza lansandu-se si in Romania, a pus si in Bucuresti un brad imens si a blocat capitala ore in sir. Avea milioane de beculete si am inghetat incercand sa tai Bucurestiul in doua dinspre Ploiestiul care deraiaza crivatul cu epitetul iarna (Nichita), spre Giurgiul care nici el nu poate spune alor lui te iubesc, dedicat amintirii copilariei mele, pe care am trecut-o in vers:" Am iubit copilăria ca pe o femeie devreme şi nebună,/ Am împănat-o cu dezmeticiri şi simţuri,/ Am pierdut-o în verdele pădurilor sterpe/ Din câmpia Burnazului şi din lunca Dunării,/ Foşnind din frunzele plopilor ca din fustele căzute./ în această umbră răcoroasă, dar nejilavă, în care/ Crapi şi somni se prindeau în cârje de japcă,/ Am învârtit pământul de la un cap la altul/ Ca pe un fus, ca pe ciorchinii de struguri furaţi./ Femeie sensibilă şi debilă, copilăria mea,/ De câinii lupi ai miliţiei şi de biciul paznicilor,/ Am iubit-o cu inima urlând p! rintre vaduri,/ Prin vârtejurile de ciocârlii ale neumbrei,/ Peste gorgane şi măguri, prin răstoace,/ Femeia-mac, copilăria mea aprinsă, voluptoasă,/ Am însângerat lanurile de grânele adolescenţei/ Cu fugi de faun prin pietrele căii lactee,/ îmbrăţişându-mi trupul slab cu liliac şi măceşe./ Am iubit copilăria îmbolnăvită de contrarii,/ Strident şi zvâcnit. Am iubit copilăria ca pe o femeie." Acum ascult fado (pe Amália da Piedade Rebordão Rodrigues) si mi-e dor, poate saudade, dupa amintirea Atlanticului la Lisabona.

Powered by EmailMeForm

:: Cuvintele

Titlu*:	Cuvintele
Autor:*:	ionht.comtp://ionelmuscalu.blogspot
Poza:	raininhand-e1271030238260.jpg
Articol*:	Cuvintele nu se azvarl pe pagina, nici macar pe fereastra, nici macar nu se potrivesc, nu se mestesugesc, nu se mesteresc, ele nu se judeca, nici nu se rumega, nu se fumeaza cuvintele, Ele trebuie asezate sfios, lasate sa se foiasca inca, sa se miste, sa susure, sa fosgaie, sa-si limpezeasca, sa-si traiasca, singure sensurile. Cuvintele trebuie tratate cu rabdare, cu solutii speciale, scoase din istorii personale, culturale, senzoriale, individuale, Ele se pipaie si uneori se dau de la Domnul. Alteori vin din legume, soare si apa, din aer - eterice sau din pamant - sferice. Cuvintele nu se zgandaresc si nu se zadara, cuvintele tactil se aluneca pe langa corp, cuvintele se fosnesc, dar nu ca paginile, nu ca banii, ci ca sensurile pline ale obiectelor, ale lucrurilor, cu ale lor senzatii nocturne, cand isi trosnesc oasele de aer si sticla prin toate ungherele caselor, ca niste mistere. Cuvintele se viseaza ziua, uneori pe tocuri, si se dumiresc noaptea, cand ele te viziteaza, in timp ce tu ti le asterni in liniste si-n anvergura lor, in amintirea cutelor sapate la ochi, la gura, la frunte. Cuvintele se strecoara prin semnele de punctuatie, cum strecura prin sedila bunica branza: Asta la om, asta la paseri, asta la porci! Cuvintele nu-s de aur au de platina, cuvantul aur fiind atat de scurt, cat si apa, cat si cer, cat si aer, iar cuvantul diamant fiind slefuit, ca de aer pasarea zburatoare, nu zburatacitoare, ci cea coboratoare din soare. In clepsidrele noastre fosnind a clipe la timpul trecut, cuvintele obisnuite se duc, cele importante trecand nu in viitor, ci prin ziceri si combinatii de alte si alte maini generatii.

Powered by EmailMeForm

:: Banalitati

Titlu*:	Banalitati
Autor:*:	ionelmuscalu.blogspot.com
Poza:	dreaming,forest,woods,bed-986f9c7680c04d8c4b350efe1b10b1f8_h.jpg
Articol*:	Stati prieteni, nu calcati realitatile corelate pe omoplati, lasati ochii inchisi,nu va afundati in fructe de toamna dezsamantate, inteligent prefigurate inainte de moarte gata sa explodeze la sfarsit de an intr-un grandios delir vegetal. Stati, voi nu simtiti permanente si obisnuinti, cu mirari ingenue de ingeri zambiti, gata sa va lasati cumparati cu un sarut, care demult statuse in paharul de saruturi statut, nebaut nici de cer, nici de apa, desi ploua inainte adormirea pe-o treapta, carturaresc aleasa, fara macar s-o banuiasca. Taiati ideile de dragoste din radacina, materialismul serios, iederand sentimentul de vina, sa va lase insii in pace de gratioasa cadere, nesimtind ca sunt o parte din stele-pulbere, izvoarele astea de senin sa se reverse dinspre utopii spre invrese realitati conexe, calcandu-se cu aripile pe omoplatii prea lati. Ramaneti culcati!

Powered by EmailMeForm

Azi se implimesc 21 de ani, de la uciderea Mihaelei Runceanu(4 mai 1955- 1 nov.1989 ) Numele criminalului nu merita mentionat .

Mihaela Runceanu  De-ar fi sa vii (1986).