Noduri italiene… la Muzeul de Artă

Expoziţia Noduri Italiene de la Muzeul Naţional de Artă aduce vizual în prim-plan acel obiect de vestimentaţie care nu are rol de sine stătător în ansamblul unei ţinute. E acel ceva necesar, nu obligatoriu, care dă farmec aspectului personal. Accesoriul.
Cravată, eşarfă, papion. Aparent banal, accesoriul are rolul său: întregeşte şi, evident, oferă personalitate purtătorului. Leagă cumva componentele ţinutei, e liant între cămaşă şi acea parte fragilă estetic din anatomia modelului (despre gît e vorba).
Vârsta e cea care dă tonul purtării unuia sau altuia dintre accesorii. Vîrsta are preferinţele ei estetice. Nu ştiu dacă papionul se potriveşte tinerilor. Parcă-ar fi croit din resturile unor tăieri defectuoase de material ale unui croitor şi prost, şi zgîrcit, dar inspirat.
Cravata, ieşită oarecum din tipare, nu obligă prin geometria şi funcţionalitatea ei ca modelul să fie tînăr sau mai vârstnic. Exclusiv masculină are, prin excepţie, chiar purtători de gen feminin, cei drept, femele rebele.
Spre deosebire de cravată, eşarfa e unisex, în plus ea acoperă acele pliuri inestetice ale gîtului datorate vârstei. Au un farmec aparte, oricare ar fi vîrsta sau genul personajului şi motivul pentru care acesta poartă eşarfă. Ibrahim Rugova aprecia în mod deosebit eşarfa. Încolăcită în jurul gîtului, aceasta acoperea gulerul cămăşii, era deasupra vestei, dar sub haină, exact ca o bijuterie.
Mergeţi la Muzeul Naţional de Artă al României (aripa dinspre strada Ştirbei Vodă) şi veţi admira, de la modele vestimentare din vechime - Ludovic al XIV-lea (foto) - pînă la recente creaţii Gucci sau Yves Saint Lorent.
Pentru cei interesaţi sunt prezentate afişe, deasupra exponatelor, cu informaţii de documentare (scurt istoric, ani, nume, adrese de site-uri, etc).
Altfel, fotografii cu personaje publice din diverse perioade sunt expuse tocmai pentru a întării importanţa banalului accesoriu. Dintre aceştia: Marlene Dietrich, Fred Astaire, Malcolm X...
Observaţie: o doamnă din personalul muzeului vă urmează discret, şi nu ca un ghid care oferă informaţii vizitatorului, ci ca un simplu spectator. Probabil din motive de securitate a exponatelor. Unele obiecte sunt prezentate liber în afara vitrinelor de protecţie.

Ibrahim Rugova şi fulare sale...

Ibrahim Rugova s-a născut în 1944 şi a fost fiul unui mic comerciant executat de partizanii lui Tito către sfârsitul celui de-Al Doilea Război Mondial, când trupele iugoslave au intrat în Kosovo. Student strălucit, cu studii la Sorbona, Rugova se întoarce în provincia natală şi predă literatura albaneză în Pristina.Odată cu venirea la putere în Serbia a lui Slobodan Milosevici, la sfârşitul anilor '80, Belgradul decide suspendarea autonomiei provinciei Kosovo, locuită în proporţie de circa 90 la sută de etnici albanezi dar unde minoritatea sârbă se considera oprimată la rândul său.

În replică la decizia Belgradului, kosovarii încep să se organizeze politic si la 23 decembrie 1989 se înfiinţează Liga Democratică din Kosovo (LDK), al cărei prim lider este ales Rugova.În 1998, unităţi de guerilă ale Armatei de Eliberare din Kosovo (UCK) au lansat atacuri asupra trupelor sârbe din Kosovo. Belgradul reacţionează la rândul său şi începe un exod al populaţiei albaneze. Acesta este motivul invocat de NATO pentru a interveni militar şi de a lansa, în martie `99, o campanie de bombardare a Iugoslaviei, care a durat 78 de zile. Rugova este plasat sub arest la domiciliu şi în plus, pe neasteptate, apare la televizor alături de Milosevici.

Ibrahim Rugova a fost preşedinte al Kosovo între 1992 şi 2005.

Rugova a fost un fumător împătimit şi un om căruia îi plăcea, de asemenea, să bea.

El ieşea întotdeauna în evidenţă printr-o eşarfă de cea mai bună calitate, pe care o purta întotdeauna la gât.

Recunoscută este şi pasiunea sa pentru roci, pe care le-a colecţionat de peste tot din Kosovo, ca şi prin gestul de a oferi demnitarilor pe care îi întâlnea câte o piatră pe post de suvenir.

Ibrahim Rugova a murit la 21 ianuarie 2006 la vârsta de 61 de ani. Cancer la plămâni.

Dispariţia sa înseamnă ieşirea din scenă a încă unei figuri din drama ce a marcat destrămarea Iugoslaviei. Adversarul său principal, liderul sârb Slobodan Milosevici (decedat între timp – n.a.) este închis şi anchetat de Tribunalul de la Haga pentru crime de război, în timp ce preşedinţii bosniac, Alija Izetbegovic şi cel croat, Franjo Tudjman, sunt amândoi morţi.
De menţionat că în februarie 2008, prin vot, republica Kosovo şi-a autoproclamat independenţa. România nu a recunoscut nici până azi independenţa Republicii Kosovo, deşi majoritatea ţărilor europene, şi nu numai, a făcut-o.

În prezent...
La 15 noiembrie 2009 au avut loc primele alegeri parlamentare după declararea independenţei. Partidul Democrat din Kosovo (PDK), formaţiunea premierului kosovar Hashim Thaci, a ieşit pe primul loc şi a obţinut controlul a 16 din cele 36 municipalităţi din Kosovo. Liga Democrată din Kosovo, formaţiune condusă de preşedintele kosovar Fatmir Sejdiu a obţinut majoritatea în opt consilii municipale şi primăria capitalei Priştina.

Fularul lui Rugova este acum, metaforic vorbind, parte a drapelului kosovar, care îşi flutură cu demnitate şi mândrie independenţa... Drumul spre libertate şi independenţă a fost deschis...