Un barbat in vizita Franta. In prima lui noapte, dupa ce a fost gazduit de un particular, trece imediat la fapte si face dragoste cu nevasta acestuia, cu fiica acestuia cu bucatareasa cu servitoarea si cu vecina.
Dimineata gazda il mustruluieste: „Ce inseamna asta? Aici esti oaspetele meu. Eu te-am primit ca pe cel mai bun prieten al meu. Si tu ce mi-ai facut? Ai facut dragoste cu nevasta-mea, cu fiica-mea, cu sevitoarea si bucatareasa si, in plus si cu vecina- iar cu mine deloc?
Ai auzit ca in Bucuresti, un om e calcat de masina la fiecare jumatate de ora ? - Vai, dar ce-or avea cu bietul om ??
Televizorul marca Marconiphone 702 are diagonala de 30 de centimetri, a fost produs în anul 1936 şi încă funcţionează. Este cel mai vechi televizor din lume, care încă merge.
Deşi este din 1936 şi a costat 11.000 de lire sterline, echivalentul a 12.700 de euro azi, valoarea obiectului străvechi a crescut de zece ori. Cel puţin aşa se laudă proprietarul lui, un englez de 86 de ani care nu ar renunţa la televizorul său magic cu una, cu două. lovendal.net/
În toamna anului 1938 Mişcarea Legionară aproape dispăruse din viaţa politică a României, spaţiul public era asaltat de propaganda pro-regele Carol al II-lea, Corneliu Zelea Codreanu era în închisoare, ca şi cea mai mare parte a şefilor legionari. Şi totuşi Corneliu Zelea Codreanu a fost ucis sub pretextul fugii de sub escortă în noaptea de 29 noiembrie 1938.
Faptele
Documentele păstrate ne spun foarte puţine despre împrejurările în care s-a produs acest eveniment. O reconstituire a faptelor din timpul guvernării legionare arată că uciderea lui Codreanu a fost pregătită în detaliu. Şeful Mişcării Legionare, împreună cu „Nicadorii” şi „Decemvirii” (două grupuri de legionari condamnaţi la închisoare pentru asasinarea premierului I.G. Duca şi a disidentului Mihail Stelescu) au fost suiţi în două maşini; deţinuţii erau legaţi de mâini şi de picioare şi în spatele fiecăruia se găsea câte un jandarm. Maşinile au fost oprite în dreptul satului Tâncăbeşti, unde prizonierii trebuiau executaţi prin ştrangulare, doar că jandarmii din maşina în care se găsea Codreanu nu au respectat consemnul. A fost nevoie de îndemnul unui maior care a ordonat cu pistolul în mână „Executarea!” Cadavrele au fost apoi scoase din maşini şi au fost trase în ele mai multe gloanţe pentru a simula împuşcarea în timpul unei presupuse evadări. De la Tâncăbeşti cadavrele au fost duse la închisoarea Jilava, unde au fost stropite cu acid sulfuric (cel mai probabil pentru a nu mai putea fi recunoscute), iar asupra gropii comune a fost turnată o placă de beton. Întreaga operaţiune ar fi fost pusă la cale de generalul Gavrilă Marinescu, prefectul Poliţiei Capitalei. Nimeni din România nu a crezut scenariul „fugii de sub escortă”, iar Constantin Argetoianu se întreba în memoriile sale de ce a fost nevoie de tot acest scenariu complicat. Îmi scapă sensul ştrangulării în maşină – nu îi puteau împuşca direct? Sau ca să nu umple maşinile cu sânge: îi scoteau în câmp şi îi împuşcau acolo. De ce ştrangularea?
Pregătirea
Singura menţiune documentară care face legătura dintre acest asasinat şi regele Carol al II-lea se găseşte în însemnările zilnice ale lui Armand Călinescu, pe atunci ministru de Interne şi om de încredere al regelui (ulterior, prim ministru care va fi asasinat de legionari în toamna anului 1939). La 13 noiembrie 1939 Călinescu scria în agenda sa: „Urdăreanu: Codreanu şi Maniu. Eu nu la Maniu”. Însemnarea merită câteva explicaţii: Ernest Urdăreanu era în acel moment mareşalul Casei Regale, mâna dreaptă a regelui Carol al II-lea care se ocupa de toate treburile murdare ale stăpânului. Codreanu şi Mişcarea Legionară se aflau de câţiva ani într-o tendinţă electorală ascendentă şi într-un conflict deschis cu regele Carol al II-lea. La un moment dat suveranul i-ar fi sugerat lui Codreanu ca aceasta să-i cedeze conducerea Mişcării Legionare, idee respinsă. Iuliu Maniu era şi el în conflict deschis cu regele din cauza amantei Elena Lupescu (şeful ţărăniştilor cerea insistent plecarea ei). Armand Călinescu provenea din rândurile Partidului Naţional Ţărănesc şi nu şi-a uitat originile politice – astfel că l-a protejat pe Maniu.
Situaţia internaţională a României
Tot 13 noiembrie este ziua în care regele Carol al II-lea a plecat însoţit de Ernest Urdăreanu într-un turneu european pe traseul Londra-Paris-Berlin. În toamna anului 1938 România se găsea într-o situaţie dezastruoasă: Franţa şi Marea Britanie fuseseră de acord cu dezmembrarea Cehoslovaciei în beneficiul Germaniei lui Hitler – ceea ce ridica în mod natural chestiunea graniţelor României, graniţe contestate de Ungaria, Bulgaria şi Rusia sovietică. În plus, armata română ducea lipsă de armament şi nu existau nici fabrici pentru producerea muniţiei. Carol al II-lea a mers în principalele capitale europene cu două întrebări: cine garantează frontierele României şi cine ne oferă armament?
La Londra şi la Paris Carol al II-lea a primit ridicări din umeri. Am găsit în arhivele britanice stenograma discuţiei dintre Carol al II-lea şi ministrul britanic de Externe Halifax. O discuţie dură, care nu lăsa nici o speranţă de ajutor pentru România – ba mai mult, Halifax îl îndemna pe Carol al II-lea să se înţeleagă cu Germania. Oricât am căutat, nu am reuşit să găsesc stenograma discuţiei lui Carol al II-lea cu oficialii francezi. Însă dintr-o discuţie a lui Carol al II-lea cu Constantin Argetoianu rezultă că şi francezii l-au trimis pe regele României să se înţeleagă cu Hitler.
Carol al II-lea s-a întâlnit cu Hitler pe 24 noiembrie 1938, iar dialogul nu a adus nici un fel de clarificări în sensul dorit de regele României. Hitler a preferat să poarte discuţia în termeni generali şi nu a oferit nici un fel de garanţii pentru graniţele româneşti. (După discuţia cu Carol al II-lea, Hitler i-a spus ministrului său de Externe von Ribbentrop că Ungaria şi România trebuie menţinute ca două fiare încinse pentru a fi modelate după interesul Germaniei – ceea ce s-a şi întâmplat). Pe 26 noiembrie 1938 Carol al II-lea s-a întâlnit cu Göring; această discuţie a fost orientată în principal spre aspectele economice. Regele României a fost de acord cu aplicarea unui plan economic comun româno-german pe 5 sau 10 ani – ceea ce avea să se întâmple şi să ducă la dominarea economiei româneşti de interesele germane. Pe 28 noiembrie Carol al II-lea ajungea în România, în noaptea 29-30 noiembrie era asasinat Corneliu Zelea Codreanu.
Explicaţia
În urma turnelui Londra-Paris-Berlin Carol al II-lea a înţeles un lucru: Germania urma să devină puterea dominantă în România (şi în întregul spaţiu sud-est european), iar Franţa şi Marea Britanie nu doreau şi nici nu puteau face mare lucru pentru a schimba această situaţie. Hitler şi cu Göring nu au oferit nimic României – nici garanţii teritoriale, nici armament – în schimb au cerut tot din punct de vedere economic şi Carol al II-lea a fost de acord. Orice s-ar putea spune despre Carol al II-lea, dar nu că îi lipsea inteligenţa: a înţeles că după ce România avea să intre în sfera de influenţă economică a Reich-ului lui Hitler, acesta nu avea să ezite în a-şi exercita influenţa politică. Şi chiar dacă Hitler şi diplomaţia nazistă (cu excepţia unor facţiuni mistice din SS şi SA) nu iubeau foarte tare Mişcarea Legionară, totuşi cel mai logic partener al Germaniei în România urma să fie Corneliu Zelea Codreanu – ceea ce ar fi însemnat în cel mai bun caz pentru Carol al II-lea să ajungă pe planul secundar al politicii româneşti (ceea ce nu a suportat niciodată) sau chiar să fie detronat şi exilat. Carol al II-lea a încercat să împiedice această evoluţie prin uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu. Doar că nu a reuşit să fugă de soarta sa, scenariul expus mai sus a fost doar amânat: s-a produs în 1940 cu generalul Ion Antonescu partener al Germaniei naziste (după pierderea Basarabiei, Bucovinei de Nord, Ardealului de Nord şi a Cadrilaterului). De George Damian
Răspunzând la declaraţiile provocatoare ale primarului UDMR din municipiul Sfântu Gheorghe, Antal Arpad, conducerea Noii Drepte, prin vocea liderului acesteia, Tudor Ionescu, acuză administraţia locală de discriminare la adresa românilor care doresc să celebreze Ziua Naţională a României.
“În primul rând, primarul Antal Arpad a săvârşit o impoliteţe şi un grav act de discriminare atunci când a instigat la limitarea accesului unor cetăţeni români, membri ai unei organizaţii non-guvernamentale perfect legale, la manifestările organizate de Ziua Naţională a României la Sfântu Gheorghe, spunând: “Cer prin presă şi voi cere și oficial ca Prefectura, Biserica și ONG-urile românești să intervină cumva, să le ceară să nu vină”. Precizăm că Antal Arpad nu dă oricum nici doi bani pe Prefectură, cu care se află în proces pentru arborarea ilegală a aşa-zisului “drapel secuiesc” pe sediul primăriei, nici pe Biserica Ortodoxă Română căreia i-a negat dreptul de folosinţă asupra fostului imobil al Băncii Naţionale Române şi nici pe ONG-urile româneşti din Covasna, cu care s-a aflat în permanent conflict încă de la preluarea mandatului de primar.
Noua Dreaptă atrage atenţia edilului cu mintea înfierbântată că municipiul Sfantu Gheorghe nu este nici feuda sa personală, nici a UDMR, PCM sau PPMT. În plus, îl sfătuim pe domnul Antal Arpad să nu uite că judeţul Covasna este însăşi inima României, atât din punct de vedere geografic cât şi din punct de vedere istoric, pe teritoriul aşa zisului “ţinut secuiesc” aflându-se cea mai mare concentrare de cetăţi şi vestigii dacice. Iar perioada Union Trium Nationum când românii erau exclusi de la orice formă de participare politică sau socială, este de mult apusă. Ungurii nu mai sunt stăpâni absoluţi, iar românii nu mai sunt naţiune “tolerată”. Acestea sunt realităţi pe care Antal Arpad ar trebui să le aibă în vedere înainte de a face declaraţii cu caracter discriminatoriu şi anticonstituţional.
Îl asigurăm totodată pe domnul Antal Arpad Andras că nu ne trebuie nicio autorizaţie pentru a sărbători Ziua Naţională în ţara în care ne-am născut, indiferent de judeţ sau oraş. Subliniem încă o dată că vom participa alături de alte mii de români la festivităţile aniversare de la Catedrala Ortodoxă şi din Piaţa Mihai Viteazul, pentru aceasta nefiindu-ne necesar vreun paşaport, după cum probabil încă mai visează cu ochii deschişi unii lideri ai maghiarilor.
Ipocrizia primarului Antal Arpad nu cunoaşte însă limite, fiind de notorietate faptul că în fiecare an acesta refuză să participe la sărbătoarea de 1 Decembrie şi nici în 2013 nu va fi prezent pentru motivul halucinant că “nu a fost schimbată data Zilei Naţionale”!?! În schimb s-a aflat în fruntea câtorva mii de maghiari cu ocazia “marelui marș al secuilor” în data de 27 octombrie şi patronează de fiecare dată manifestările cu caracter separatist şi anticonstituţional de pe raza municipiului Sfântu Gheorghe.
În ceea ce-i priveşte pe consilierii locali din Sfântu Gheorghe, aceştia ne lipesc cu generozitate o serie de etichete abuzive, între care cea de “extremism”, probabil în incercarea de a distrage atenţia opiniei publice de la adevaraţii extremisti din Jobbik, Garda Maghiară, Mişcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate (HVIM) sau Tinerii Maghiari din Ardeal (EMI), care în repetate randuri au susţinut discursuri antiromâneşti şi au fluturat drapelele hortiste la manifestările oficiale ale autorităţilor locale din municipiul Sfântu Gheorghe. Asta ca să nu mai pomenim de faptul că Primăria Sfântu Gheorghe și Casa de Cultură Municipală „Konya Adam” din Sfântu Gheorghe au fost implicate în luna iunie a.c. în comemorarea Tratatului de la Trianon la Muzeul Național Secuiesc din Sfântu Gheorghe unde au fost recitate versuri ale criminalului de război Wass Albert, condamnat pentru crime de război împotriva românilor și evreilor!
Complet lipsit de simţul ridicolului, primarul Antal Arpad “uită” de asemenea că se face direct răspunzător de promovarea unor atitudini antiromânesti, revizioniste şi anticonstituţionale şi îndeamnă făţiş la săvârşirea unor abuzuri împotriva membrilor Noii Drepte, făcând apel la intervenţia unor instituţii ale Statului Român pe care si Noua Dreapta le-a sesizat în repetate rânduri atunci când articolul 1 din Constituţie şi Siguranţa Naţională au fost puse în pericol de anumiţi reprezentanţi ai maghiarilor care au iniţiat şi organizat manifestări anticonstituţionale şi antistatale.
În incheiere, facem apel la toţi românii din Sfântu Gheorghe şi din toată ţara (dar şi la cetăţeanul român Antal Arpad!), să fie prezenţi duminică, 1 Decembrie, în centrul municipiului Sfântu Gheorghe şi asigurăm toate părţile interesate că manifestarea Noii Drepte va fi una civilizată şi se va încadra ca de obicei în cea mai perfectă legalitate. Mergem la Sfântu Gheorghe pentru a ne bucura de Ziua Naţională şi nu vom răspunde provocărilor, ori de unde ar veni ele”, precizează liderul Noii Drepte, avocatul Tudor Ionescu, prin intermediul unui comunicat de presă. Sursa: FrontPress.ro
Guvernul Groza În guvernul Groza, cel de concentrare, S-au primit trei membri, pentru completare, Însă ca să fie cabinet etern, Îmi bag şi eu membrul… în acest guvern! Din Banat până la Iaşi Se resimte lipsa sării, Fiindcă cei mai mulţi ocnaşi Au ajuns la cârma ţării. In cinstea ta În cinstea ta, Staline, M-am aşezat pe vine Şi ce-am făcut, sub mine, Să ştii că-i pentru tine…
Câte stele sunt pe cer Toate pan’ la ziua pier. Numai una, ca o proastă, Şade pe uzina noastră…. Epigramă pentru Marx, Engels, Lenin-Stalin-Ana Pauker Două bărbi, o ţăcălie O mustaţă fumurie Şi o “gaură” pustie - Vai de biata Românie!
O ghicitoare Cine-i mare, dă din mână şi-are 4 la română? Cine-i la Academie şi-are 4 la chimie? Cine-n ţară este tare şi-are 4 la purtare? Toate trei de le ghiceşti, 20 de ani primeşti. Reclamă Îmi spunea un beţivan, Rezemat contra perete: Fetele din Popa Nan E frumoase, dar nu-i fete! La restaurantul Uniunii Scriitorilor: Beau băieţii, harnici, De cu seara-n zori, Unii sunt paharnici, Alţii… turnători! Americanilor Dacă şi de astă dată Se retrag din Orient, Mă fac porumbelul păcii Şi mă cac pe occident! După prima vizită a lui Petru Groza în URSS, Păstorel a scris: Din Galaţi la Port Arthur Petru Groza, în carlingă, N-a văzut atâta cur Cât ar fi putut să lingă. Epigrama nu e scula Care-ţi poate şterge crima, Dupa ce că scrii cu sula Vrei să regulezi cu rima? În ţara asta prefăcută Căcaţii scriu în loc sa pută. Iar scriitori-adevaraţi Sunt daţi afară de căcaţi.
Sâmbătă, 30 noiembrie, se împlinesc 75 de la asasinarea mişelească a “Căpitanului” Corneliu Zelea Codreanu, întemeietorul şi liderul Legiunii Arhanghelul Mihail, organizaţie politică controversată, considerată însă de unii ca fiind cea mai puternică mişcare revoluţionară de renaştere naţională şi spirituală care a existat vreodată în România. La 39 de ani, în data de 30 noiembrie 1938, în noaptea Sfântului Andrei, acesta murea sugrumat mişeleşte de jandarmi, din ordinul criminal al regelui dictator Carol al II-lea. Chiar şi după moarte, a continuat să insufle teamă în rândul duşmanilor creştinismului şi naţionalismului, devenind un exemplu pentru noi şi noi generaţii de patrioţi români şi europeni.
Scurte repere biografice
Codreanu s-a născut în 13 septembrie 1899 la Huşi, fiind cel mai mare dintre cei şapte fii ai profesorului Ion Zelea Codreanu (în trei rânduri deputat, provenind dintr-o străveche familie de pădurari). Între 1912-1916 a studiat la Liceul Militar de la Mănăstirea “Dealul”.
În 1913, la Liceul Militar, împreună cu tatăl său
În acelaşi an 1916, îşi urmează tatăl pe font. Ulterior, între anii 1916-1919, continuă studiile militare la Şcoala Militară de Infanterie Botoşani. Anume în acea perioadă, a învăţat să iubească tranşeea şi să urască salonul, primind o educaţie militară care l-a marcat în mod benefic, întreaga viaţă. Urmează apoi Facultatea de Drept din Iaşi.
În 1919 aderă la Garda Conştiinţei Naţionale, organizaţie anticomunistă militantă, condusă de muncitorul Constantin Pancu şi promotoare a socialismului naţional-creştin. Dejoacă cu mult curaj, în 1920, două acţiuni comuniste la Regia din Iaşi şi la Atelierele CFR Nicolina. Se opune cu succes deschiderii anului universitar fără serviciu religios. Este ales preşedinte al Societăţii Studenţilor la Drept. La 10 mai 1922, înfiinţează Asociaţia Studenţilor Creştini.
În toamna lui 1922 pleacă sa studieze la Berlin şi Jena, dar se întoarce în iarnă pentru a participa la marile mişcari studenţeşti din decembrie 1922. Punctul principal al revendicărilor tinerilor români îl reprezenta “numerus clausus”, adică limitarea numărului de locuri alocate evreilor în universităţi la procentul pe care aceştia îl aveau în populaţia românească.
Împreună cu profesorul A.C.Cuza, fondează în 1923, Liga Apărării Naţional Creştine (LANC) şi alege svastica drept simbol al noi mişcări, cu 10 ani înainte de venirea la putere în Germania a naţional-socialiştilor conduşi de Adolf Hitler.
Organizează în acelaşi an, împreună cu Ion Moţa, Corneliu Georgescu, Vernichescu, Ilie Gârneaţă, Radu Mironovici, Leonida Bardac şi Tudose Popescu un complot împotriva bancherilor evrei şi a capilor corupţiei din lumea politică românească. Complotul este trădat de clujeanul Vernichescu. Este eliberat şi considerat nevinovat de justiţie.
În 1924 îl împuscă în legitimă apărare pe prefectul de poliţie Manciu din Iaşi, acuzat de abuzuri inimaginabile împotriva elevilor de liceu şi studenţilor naţionalişti. Este achitat un an mai târziu la Turnu Severin.
Întemeiază la 24 iunie 1927, împreuna cu Ion Moţa, Corneliu Georgescu, Ilie Gârneaţă şi Radu Mironovici, Legiunea Arhanghelul Mihail.
În mijlocul unui grup de legionari, în costum popular
În 1930 organizează două ample marşuri în Basarabia, cu scopul de a potoli agitaţiile comuniste. Se constituie organizaţia de tineret Garda de Fier, la care aderă nu numai legionari. Este dizolvată de trei ori fără temei între 1931 şi 1933.
În tabăra de muncă Carmen Silva
Este ales deputat de Neamţ în 1931 iar în 1935 organizează Comerţul Legionar, o formă unică de strângere de fonduri pentru Mişcare şi în acelaşi timp o alternativă paralelă la materialismul capitalist burghez.
Întemeiază deasemenea partidul Totul pentru Ţară, ca expresie politică a Mişcării Legionare.
Este arestat în noaptea de 16-17 aprilie 1938 pentru ultragierea într-o scrisoare publică a lui Nicolae Iorga,catalogat drept un “necinstit sufleteşte” deoarece după ce o perioadă a susţinut avântul tinerilor patrioţi români, istoricul le-a întors spatele pentru a intra în graţiile regelui Carol. Este condamnat la şase luni detenţie. În luna mai i se intentează încă un proces şi este condamnat la zece ani de muncă silnică.
În noaptea de 29-30 Noiembrie 1938 este asasinat de jandarmi împreună cu alţi fruntaşi legionari, Nicadoriişi Decemvirii, în timp de erau transportaţi către Jilava.
Ca urmare a instaurării Statului Naţional Legionar în septembrie 1940, trupul Căpitanului este deshumat şi reîngropat creştineşte la Casa Verde din Bucureşti, sediul central al Mişcării.
Mormântul a fost distrus de regimul comunist şi astăzi nu se cunoaşte care este locul de veci al aceluia care a marcat generaţia interbelică şi nu numai prin exemplul său de sacrificiu, dăruire, trăire ortodoxă, iubire de tot ce e românesc şi dârzenie ieşită din comun.
Declaraţiile plutonierului Sârbu, publicate în ziarul “Buna Vestire”, 9 septembri 1940
“…În zorii zilei (n.n. 29/30 Nov. 1938) am pornit spre Râmnicul Sarat. Ajunşi la închisoare, am fost băgaţi toţi jandarmii într-o celulă, unde maiorii Dinulescu şi Macoveanu ne-au dat instrucţii asupra modului cum avem să executăm pe legionari. Punând în genunchi pe şoferul maşinii, i-a aruncat un ştreang după gât pe la spate, arătând cât de uşor se poate executa astfel. Totul a fost gata în câteva minute. Jandarmii au ieşit apoi unul câte unul afară, în curtea închisorii şi fiecăruia i s-a dat în seamă un legionar. Mie mi-a dat unul mai voinic, mai înalt. Am aflat mai târziu ca acesta era Căpitanul, Corneliu Codreanu.
I-am dus apoi în masini. Aici, legionarul era legat cu mâinile de bancă la spate, iar picioarele pe partea de jos a băncii din faţa, în aşa fel ca să nu se poată mişca nici într-o parte, nici în alta. Aşa au fost legaţi 10 legionari într-o maşina şi 4 în alta. Eu am fost în prima maşina, în cea cu 10 legionari, în spatele Căpitanului şi fiecare jandarm era asezat în spatele legionarului ce-i fusese încredinţat. În mâini aveam ştreangurile. Am pornit. În maşina mea mai era maiorul Dinulescu, iar în cealaltă maiorul Macoveanu. Era o tăcere de mormânt căci n-aveam voie să vorbim între noi şi nici legionarii între ei.
Ajunşi în dreptul pădurii Tâncăbeşti, maiorul Dinulescu, care stabilise cu noi, printr-un cod de semnale, momentul execuţiei, a aprins la un moment dat lanterna, stingând-o si aprinzând-o de trei ori. Era momentul execuţiei, dar nu ştiu de ce nu am executat nici unul. Atunci maiorul Dinulescu a oprit maşina, s-a dat jos şi s-a dus la maşina din spate. Aici, maiorul Macoveanu fusese mai autoritar. Legionarii erau executaţi.
Căpitanul şi-a întors puţin capul către mine şi mi-a şoptit: “Camarade, dă-mi voie să le vorbesc camarazilor mei!”.
Dar în aceiaşi clipă, mai înainte ca el să fi terminat rugămintea, maiorul Dinulescu a pus piciorul pe scara maşinii şi păşind înăuntru cu revolverul în mână a rostit printre dinţi: “Executarea!”. La aceasta, jandarmii au aruncat ştreangurile… A fost un muget şi un horcăit, întrerupt din adâncul fiinţei lor, apoi o linişte de mormânt.
Cu perdelele trase, maşinile şi-au continuat drumul până la Jilava… Când am ajuns, erau orele 7 dimineaţa. Aici ne aşteptau: colonelul Zeciu, Dan Pascu, comandantul închisorii, colonelul Gherovici, medicul legist Lt. Col. Ionescu şi alţii. Groapa era făcută. Traşi din maşină, legionarii au fost aşezaţi cu faţa în jos şi împuşcaţi în spate, pentru a se simula astfel împuşcarea pe la spate în timpul evadării de sub escortă. Apoi au fost aruncaţi în groapa comuna…”. Sursa: FrontPress.ro
Miercuri a avut loc în Moscova o conferinţă comună la care au participat lideri ai formaţiunilor Forţa Nouădin Italia, ai Partidului Naţional Britanic şi ai Zorilor Aurii din Grecia. Tema principală care a fost abordată a fost legată de “limitarea libertăţii de exprimare în Europa Occidentală”, pe fondul persecuţiilor împotriva mişcărilor naţionaliste. Evenimentul a fost organizat de ziarul Russky Vestnik (Mesagerul Rus).
Delegaţia italiană a fost condusă de liderul FN, fostul europarlamentar Roberto Fiore, iar ce britanică de europarlamentarul BNP şi şeful partidului, Nick Griffin. Au mai participat şi reprezentanţi ai Zorilor Aurii, inclusiv un parlamentar din Atena, şi naţionalişti ruşi.
Toţi au vorbit despre propaganda homosexuală care cataloghează drept “homofobă” orice poziţie împotriva legalizării căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex. Deasemenea, invitaţii au discutat şi despre măsurile statelor din Europa Occidentală contra mişcărilor identitare, fiind dat ca exemplu cazul arestării liderilor partidului grec Zorii Aurii. Cei care au luat cuvântul au vorbit şi despre legile liberticide care “îngrădesc studiul istoriei”, o aluzie la interzicerea negării Holocaustului în majoritatea statelor UE, inclusiv în România. Sursa: FrontPress.ro
Miercuri, 27 noiembrie, sute de naţionalişti bulgari de la diverse organizaţii radicale sau suporteri ai cluburilor de fotbal au mărşăluit cu torţe în oraşul Plovdiv, pentru al optulea an consecutiv. Aceştia au denunţat Tratatul de pace de la Neuilly sur Seine, semnat la sfârşitul Primului Război Mondial în Franţa, prin care Bulgaria a pierdut teritorii în favoarea României, Serbiei şi Greciei.
Tot miercuri a avut loc, de data aceasta în Sofia, un alt marş împotriva Tratatului de pace. Acţiunea revizionistă din capitala statului vecin a fost organizată de partidul Mişcarea Naţională Bulgară.
Tratatul de pace de la Neuilly sur Seine a fost semnat la data de 27 noiembrie 1919 între Puterile Aliate, învingătoare în primul război mondial, inclusiv România, și Bulgaria, țară învinsă. Conform Wikipedia, frontiera cu Regatul sârbilor, croaților și slovenilor urma traseul frontierei din 1913 dintre Bulgaria și Serbia, cu excepția a 4 teritorii atribuite Statului sârbo-croato-sloven. Frontiera cu Grecia și frontiera cu Turcia (la momentul respectiv teritoriul Turciei europene de azi nu fusese atribuit nici unui stat) era trasată astfel încât Bulgaria pierdea accesul la Marea Egee, recunoscut în anul 1913. În privinţa României s-a restabilit frontiera româno-bulgară hotărâtă în Tratatul de pace de la București din 10 august 1913 (Cadrilaterul, precum și părţi din Dobrogea de Nord reintră în componenţa României). Tratatul cuprindea şi o serie de dispoziții referitoare la limitarea forțelor armate ale Bulgariei.
Pentru Bulgaria, care era în război începând din 1912, dispozițiile tratatului au fost considerate deosebit de severe, astfel că tratatul a fost considerat o catastrofă națională. Teritoriul Bulgariei era aproape același ca și la începutul războaielor balcanice, iar pierderile umane fuseseră deosebit de ridicate. Bulgaria, ca și celelalte state învinse în primul război mondial, a urmărit să revizuiască Tratatul de la Neuilly, apropiindu-se de Germania și Italia în perioada interbelică. În anul 1940, în contextul prăbușirii frontierelor României, Bulgaria a obținut prin Tratatul de la Craiova din 7 septembrie 1940, Cadrilaterul.
În anul 1941, în alianță cu Germania, Bulgaria a ocupat teritoriile anexate de către Regatul Sârbo-Croato-Sloven (devenit în 1929 Iugoslavia), Tracia Occidentală și Insula Tasos din Marea Egee. După al Doilea Război Mondial, ieșirea la Marea Egee a fost din nou pierdută, iar “regiunile occidentale” au intrat în componența Iugoslaviei, ca urmare a unui acord bilateral încheiat în anul 1947.
Singurul câștig teritorial recunoscut prin Tratatele de pace de la Paris încheiate cu statele învinse în al Doilea Război Mondial a fost menținerea Cadrilaterului în cadrul statului bulgar (articolul 1 al Tratatelor de Pace cu Bulgaria și România). Sursa: FrontPress.ro
Foto Sorina Dan
Mircea Crisan a fost casatorit cu Sorina Dan
In urma cu doi ani, Mircea Crisan a venit in tara la invitatia UNITER, pentru a primi Premiul special pentru teatru de revista. Tot acum doi ani, Mircea Crisan implinea 40 de ani de cariera in strainatate, din care cei mai multi si i-a petrecut in Germania. M-am intalnit cu actorul la sediul UNITER, a doua zi dupa gala, provocandu-l la dialog.
L-am asteptat in poarta. Venea agale, dinspre Piata Amzei, cu o punguta de mezeluri. Intarziase nitel: “Eram curios cum mai sunt mizilicurile acasa, am luat cate o suta de grame din mai multe feluri. Stiti, eu am fost mezelar in tinerete…” .
Apoi s-a scuzat ca merge in camera de oaspeti sa se schimbe de tricou, dar in ochi i se citea pofta de a gusta afumaturile. A revenit in salon lasand in urma un discret iz de usturoi. Isi pregatise stomacul pentru un lung interviu. Subiectul: viata lui Mircea Crisan, pentru Editia de Colectie pe care intentionam sa i-o dedicam.
In cinci ore, si-a feliat existenta, marturisindu- mi lucruri personale si secrete pana atunci. Asa am aflat ca, pe langa Theodor, mai are un baiat, Simon – “din floricele”, cum tatal insusi ne-a recunoscut. Am vrut un interviu, dar Mircea Crisan mi-a oferit un spectacol, ilustrandu-si raspunsurile cu scenete si poante. De doi ani tin acest interviu – genul de “marfa” care “arde” – in sertar.
A venit vremea sa iasa in lume. Poate ca acum, mai mult decat in anii trecuti, avem nevoie sa radem. Oare cum ar comenta Crisan criza?!
Cine-ar fi banuit ca baietelul nascut in tren, intr-o noapte de august a lui 1924, urma sa marcheze pentru totdeauna umorul romanesc? Mai multe identitati, un singur om, acelasi “mecanism” viu care te face, doar din doua vorbe, sa plangi cu lacrimi.Unicul si inimitabilul – mai ales ca la viata lui a imitat mai toate lighioanele pamantului, patrupede anonime sau bipede celebre – este comicul roman Mircea Crisan, nascut Mauriciu Kraus si cunoscut in showbizul german sub numele de Mircea Krishan. Am avut placerea de a auzi de la “sursa” povestea vietii umoristului intr-o dupa-amiaza de aprilie a lui 2007, dupa ce Mircea Crisan primise Premiul special pentru teatru de revista.
DOUA ANIVERSARI. In noaptea de 8 spre 9 august 1924, intr-un tren care strabatea Maramuresul, a vazut lumina… lunii un baietel care a primit numele Mauriciu. Dupa cum marturisea Mircea Crisan multi ani mai tarziu, isi serbeaza chiar doua zile de nastere: pe 8 august, fiindca atunci “l-a adus barza”, si pe 9 august, deoarece atunci a fost declarat la Starea Civila ca nou-nascut.
Mostenitorul familiei Kraus si-a urmat parintii, de voie, de nevoie, de-a lungul si de-a latul tarii, caci oamenii erau un fel de negustori ambulanti.
COPIL DE BALCI. “Mergeam din balci in balci, fiindca parintii mei aveau o taraba cu jocuri – tras la tinta, roata (ruleta) cu premii, cum se vad si astazi in parcurile de distractii. Practic am crescut ca asistent al lor, nici n-aveam de ales. Pe la 5-6 ani l-am alungat pe tata de langa ruleta, spunandu-i ca ma ocup eu de clienti. Stiam deja sa socotesc banii si restul pe care trebuia sa-l dau.
Ba, mai mult, invatasem un truc prin care dadeam rest mai putine monede decat trebuia, dar oamenii nu-si dadeau seama, fiindca le numaram banutii in palma! Uite-asa faceam!”, mi-a spus Mircea Crisan, care m-a pus sa-mi golesc buzunarele de maruntis pentru o mica demonstratie. Cum-necum, din opt monede pe care mi le-a numarat in palma, m-am trezit ca am doar patru banuti…Balciurile si iarmaroacele nu l-au invatat pe Mauriciu Kraus doar sa faca un ban in plus. I-au pus meseria … in piept! Mi-a explicat chiar dumnealui cum s-a intamplat asta: “Stiti ce balamuc, ce galagie e in targuri. Ca sa ai clienti tot timpul, trebuie sa-i chemi, sa-ti strigi marfa cat te tin bojocii. Habar n-aveam sa scriu cand facusem deja plamanii mari de la atata strigat «hai la roataaaa!».Adevarul e ca asta m-a ajutat mai tarziu enorm. Capacitatea pulmonara mare mi-a permis sa spun multe cuvinte pe o singura respiratie si sa scot felurite sunete, imitand zgomotele din jurul meu". ”
Mergeam tăcuţi alături, străini, odinioară Şi presimţeam că astăzi voi fi îndrăgostit De faţa ta curată ca zorile de vară, De părul tău de aur împletit.
Dar nu ştiam că nimeni n-are să poată şterge Văpăile din inimi, acest pojar nestins, Că pe cărări de sticlă alături ne vor merge Ideile, îmbrăţişate strâns.
Că prins de-o vrajă nouă şi-atotcuprinzătoare Voi părăsi boema cu gustul ei amar, Că vinul, deşi-mi place când scapără-n pahare, Mă va-mbia din ce în ce mai rar.
Văzusem frumuseţea privirilor semeţe, Izvoare de lumină, de umbre şi scântei, Dar bănuisem numai adânca frumuseţe De dincolo de ochii mari şi grei,
Ce mai târziu, prin lupte lăuntrice-am aflat-o Şi-o aflu-n întregime în fiecare zi Iluminându-mi viaţa cu flacăra-i curată Fără de care n-aş putea trăi.
Hipnoza este placuta. Este o stare de concentrare profunda. Partea constienta a mintii este relativ slaba. Este intr-o permanenta sovaiala si elaboreaza o serie nesfarsita de scuze pentru a nu va preocupa de ceea ce incercati cu adevarat sa realizati. Ii lipseste acel gen de forta stabilizatoare pe care o poseda subconstientul. Mintea subcontienta poate fi influentata cel mai bine atunci cand cineva este intr-o stare pasiva sau relaxata, ca in timpul hipnozei. Aceasta calmare a mintii are efectul de a o elibera, facand-o sa se deschida spre ganduri mai pure si mai inalte. Hipnoza aduce atat vigoare mentala cat si entuziasm, pentru ca inlatura toate temerile si gandurile negative care actioneaza franand energia, inspiratia si realizarile personale. Trebuie sa va transpuneti in fapt dorintele, ideile sau sperantele, sau altfel acestea isi pierd sensul. Subconstientul este cel mai bun loc de unde se poate porni aceasta intreprindere. Asadar, ar trebui sa rezervati zilnic doua intervale de cate zece minute in scopul de a va antrena mintea subconstienta. Momentul cel mai bun este dis-de-dimineata, dupa trezire. Celalalt interval il puteti alege oricand va convine in timpul zilei, cu exceptia perioadei de dinaintea somnului, pentru ca s-ar putea sa adormiti mai greu dupa aceea.
Etapa 1 * Gasiti o incapere linistita si inchideti usa pentru a va izola de zgomotele care v-ar putea distrage. Intindeti-va pe un pat sau pe o canapea si relaxati-va intre doua si cinci minute. In timp ce stati inerti, atat mintea cat si corpul se vor relaxa, iar aceasta stare de pasivitate va deschide o usa catre mintea subconstienta. Stand in liniste, inchideti ochii si imaginati-va o senzatie de caldura si relaxare. * Indreptati-va atentia asupra degetelor de la picioare. Imaginati-va cum senzatia calda, de relaxare, se intinde si cuprinde degetele, indreptandu-se apoi spre partea din spate a ambelor talpi, spre calcaie si glezne. Acum imaginati-va cum senzatia de caldura urca de-a lungul gambelor, la ambele picioare, spre genunchi si muschii coapselor, intalnindu-se la oasele iliace. * Senzatia de caldura si relaxare urca mai departe pe coloana pana in mijlocul spatelui, cuprinzand omoplatii si inaintand spre ceafa. Acum simtiti caldura si relaxare in degetele ambelor maini, la fel cum ati simtit in degetele picioarelor. Senzatia se intinde spre dosul mainilor, spre palme, incheieturi, coate, umeri si gat, relaxand fiecare muschi de pe traseu. * Senzatia de caldura si relaxare inainteaza in partea din spate a capului, pe scalp si apoi pe frunte. Acum, muschii fetei sunt relaxati; la fel si ochii, care sunt inchisi; obrajii, lobii urechilor si gatul. Acum fiecare muschi si intregul corp sunt complet relaxate. * Cand ajungeti la starea de relaxare a intregului corp, care este insotita de o greutate in brate si picioare, ati ajuns deja intr-o stare de usoara hipnoza. Continuati sa faceti exercitiul cateva zile la rand, apoi treceti la etapa a doua. Instructiunile acestea trebuie sa faca parte dintr-un dialog mental pe care-l veti avea cu propria persoana. Cititi-l de doua sau trei ori si memorati ideea generala, nu incercati sa-l retineti cuvant cu cuvant.
Etapa a doua * Urmatoarea preocupare este ajungerea la un stadiu mai avansat de hipnoza. Aceasta se poate realiza in mai multe feluri. Cel mai obisnuit este sa va imaginati o scena foarte placuta si linistitoare, de exemplu o pajiste inverzita pe care o priviti de pe varful unui munte, vazand cum un paraias lenes isi urmeaza drumul sinuos si relaxandu-va tot mai mult in timp ce-i urmariti miscarea lenta. O alta metoda este sa va imaginati cum coborati foarte incet treptele unei scari vechi, gandindu-va la propria persoana in timp ce coborati din ce in ce mai jos cu fiecare pas. Iata acum un exemplu al felului in care un hipnotizator adanceste starea de transa hipnotica: * Imaginati-va ca sunteti la etajul al cincilea al unui mare magazin universal… si ca tocmai ati intrat in lift pentru a cobori in strada. Pe masura ce coborati, usile liftului se deschid si se inchid la fiecare etaj… sunteti din ce in ce mai relaxat… somnul devine din ce in ce mai profund. * Acum usile se inchid… si incepeti sa coborati incet. Liftul se opreste la etajul al patrulea… cativa oameni coboara… alti doi oameni urca in lift… usile se inchid din nou… si deja v-ati relaxat mai mult… sunteti din ce in ce mai adormit. * Si cum coborati la al treilea etaj… si va opriti, in timp ce usile se deschid si se inchid din nou… va relaxati si mai mult… iar somnul devine si mai profund. * Coborati incet la al doilea etaj… unu sau doi oameni coboara si mai multi urca… si in acest timp… sunteti din ce in ce mai relaxat… din ce in ce mai adormit. * Coborati mai departe pana la primul etaj… usile se deschid si se inchid… dar nimeni nu mai coboara si nu mai urca. Sunteti deja mult mai relaxat… si somnul e din ce in ce mai adanc. Dormiti mai adanc, si mai adanc… dormiti mai adanc, tot mai adanc. * Coborati mai departe… liftul ajunge in sfarsit la nivelul strazii. Usile se deschid si toata lumea coboara. Dar dumneavoastra nu coborati. * Vreti sa mergeti si mai adanc… si coborati la subsol. * Usile liftului se inchid din nou… si coborati… mai jos… din ce in ce mai adanc… si cand ajungeti la subsol… sunteti de doua ori mai relaxat si va simtiti si mai bine… sunteti de doua ori mai adormit. Pe masura ce va veti antrena mintea, veti ajunge in aceasta stare mai repede si chiar locurile care va distrageau inainte vor deveni destul de convenabile pentru practica autohipnozei.