Coana Mita Biciclista. Bicicleta mea are ghidon de argint. Ador sa-mi fluture vintul prin par.

Metropotam ne invita la o calatorie in 1932, în Bucurestii interbelici, unde promenadele pe bulivar, variete-urile si berariile constituie printipala moda a urbei. In perioada interbelica, se spune, Bucurestii si Romania au cunoscut o imbucuratoare inflorire a economiei si implicit a nivelului de trai. S-ar parea ca ar fi fost cea mai mare crestere economica din istoria tarii noastre.
Despre Coana Mita Biciclista ati auzit cu totii. Dar putini stiti cine a fost cu adevarat. Maria Mihaescu era o femeie frumoasa, nu prea inalta (cam un metru saizeci), cu parul blond tuns scurt si cu ochii verzi-albastri. Se spune ca a fost curtata de barbati celebri: Nicolae Grigorescu (trecut de 50 de ani), Octavian Goga sau chiar de regele Ferdinand (acesta i-ar fi daruit casa de langa Piata Amzei, casa cu doua corpuri, care continua sa-i poarte numele). Unii zic ca insusi regele Manuel al Portugaliei ar fi cerut-o in casatorie, dar ca a fost refuzat, Mita ramanand fidela iubirii pentru doctorul Nicolae Minovici, parintele societatii „Salvarea“. Porecla de Mita Bicilista nu a primit-o de la rege, ci din partea tabloidelor vremii, marcate de faptul ca o femeie mergea pe bicicleta in Bucuresti. Dar mai multe aflati din medalionul de mai jos, oferit de metropotam.ro.

1. Ce scrie la tine in cartulia de identitate?

Maria Mihaescu, nascuta in 1885, la Ditesti, judetul Prahova. Sunt tres enchantee ca nu-mi scrie si porecla "Mita biciclista", pe care mi-a dat-o George Ranetti, redactorul sef al revistei "Furnica", bietul ziarist amorezat de mine si pe care eu l-am refuzat.

2. Din ce iti castigi painea?

Ma cherie, eu nu trebuie sa-mi castig painea, parce que, generalul Dumitrescu, barbatul meu, are grija de asta. Pe el il trimit la cersit la un magazin alimentar de pe strada Mendeleev, imbracat saracacios, ca apoi sa cinam la Athenee Palace. Et aussi, mai beneficiez material de la barbatii care-mi elogiaza beatitudinea.

3. Cu ce te lauzi?

Je suis o coana frumoasa, nu prea inalta (cam un metru saizeci), cu parul blond tuns scurt si ochi verzi-albastri. Sunt curtata de multi barbati celebri: Nicolae Grigorescu (trecut de 50 de ani), Octavian Goga sau regele Ferdinand. El mi-a daruit casa de langa Piata Amzei, casa cu doua corpuri, ce-mi poarta numele.

Eh, ma cherie, chiar regele Manuel al Portugaliei m-a cerut de soata, dar am refuzat. Raman fidela amorului pentru doctorul Nicolae Minovici, parintele societatii „Salvarea“.

Sunt o extravaganta in Micul Paris parce que je suis biticlista. Pardon, sunt singura biticlista.

4. Care iti este cel mai drag loc din Capitala?

Oooo, ador Calea Victoriei vara, cand e inflorit teiul si damele cochete ies la promenada.

5. Unde iesi in Bucuresti?

La Casa Capsa, la balet, tocmai am vazut Lacul Lebedelor si ador sa-mi vopsesc parul la cel mai chic coafor de pe Calea Victoriei.

6. Cum de te plimbi cu bicicleta?

J'aime ma biciclete cu ghidon de argint. Am o cascheta de matase, infasurata in voal alb din care rasar incrucisate doua ace mari a la madame Butterfly.

Sunt singura femeie vazuta in Bucuresti pe biticleta, imbracata in pataloni, dar vreau ca si celelalte conite sa se plimbe alaturi de mine. Ador sa-mi fluture vantul prin par!

7. Unde ne putem intalni cu tine?

In locurile elegante si scumpe din oras, pe Calea Victoriei sau la casa mea de pe str. Biserica Amzei nr. 9. Sunt obisnuita cu luxul: detin o trasura, o masina coupe, slugi si nu pot sa mananc decat la Athenee Palace.

8. Povesteste o intamplare haioasa din viata dumitale

Am fost prima femeie care s-a balacit in mare, imbracata intr-un costum de baie considerat sumar, pentru ca toata lumea facea baie in halat. Acest fapt a determinat o interventie a unui sef de post care a inceput sa fluiere precipitat ca eu sa ies din apa.

Asa ca, m-am dus imperturbabila la politist, l-am lovit cu umbrela de plaja si l-am intrebat curioasa "de ce suiera". Parol!

:: Hagi antrenor dupa trei ani

Titlu*:	Hagi antrenor dupa trei ani
Autor:*:	Teo Dumitrescu
Poza:
Articol*:	<b>O lunga perioada de pauza</b> Dupa trei ani, Gheorghe Hagi, care ultima data antrenase pe Steaua Bucuresti a acceptat oferta celor de la Galatasaray. Regele a acceptat o oferta de 1.7 milioane de euro anual. Multi spun ca el nu are valoare de Galatasaray, probabil e doar o manevra de imagine a presedintelui Adnan Polat care este contestat de fani. Hagi a invatat multe in ultimii trei ani in care a pregatit o Academie si a facut-o sa ajunga probabil cea mai importanta din tara. Acum este momentul sa arate ceea ce poate, ceea ce a invatat si sa arate ca este un antrenor mai bun decat cel care pleca dupa 12 meciuri de la Bursaspor si dupa 6 meciuri de la nationala. Hagi are primul meci cu Fenerbahce, ceea ce poate fi o importanta incercare. <b>Un lot impresionant</b> O buna alegere pentru Gica Hagi, Galatasaray are un lot foarte bun, mai bun decat orice lot din Liga 1. Galatasaray insa nu are pretentiile Stelei sau CFRului care viseaza in fiecare an Champions League sau primavara europeana. Galatasaray intelege ca nu poate sa aiba pretentiile astea si ca tot ce trebuie este sa construiasca un lot capabil, cu jucatori importanti si de valoare. Elano, Milan Baros sau Arda Turan sunt doar trei dintre numele importante de la Galatasaray. Avand in vedere ca Frank Rijkaard a fost ultimul antrenor ar trebui sa ne asteptam ca la Galata sa se bage anual multi bani, in salarii, transferuri si chiar facilitati. Galatasaray este un club scos la bursa, asta inseamna ca datoriile, capitalul si valoarea totala a clubului sunt cunoscute de public. Ar trebui ca si noi in Romania sa luam acest exemplu si patronii sa investeasca, sa legalizeze toate treburile prin club si sa scoata clubul la bursa, asa cum are in plan Timisoara. Poate asa rezultatele vor v! eni, si pretentiile vor fi mai realiste. <a href="http://ro-confidential.blogspot.com/2010/10/hagi-antrenor-dupa-trei-ani.html"></a>

Powered by EmailMeForm

Renumiti ca muritori de foame

Autor: Beto
Titlu: Romania Trezeste-te
Se mai gaseste si aici
Articol:

De atunci...



Pana acum...


Traim in societate si totusi ne purtam ca niste salbatici, nimic nu se respecta, totul se destrama, trebuie sa supravietuim si luptam pentru asta dar nimic nu s-a schimbat din '84 pana in 2010 actual Romania Libera Inchisa, preturi, taxe, povesti, minciuni mari si salarii, pensii, venituri mici si totusi au pretentii. Cine e de vina? Lucram non-stop, mai mult parintii isi forteaza prin munca copii, sa se maturizeze prea repede din cauza banilor? Viata e scurta si noi nu reusim sa traim singura viata pe care o avem intens in aceasta democratie. Ne baga impozite si hartii pe gat si tot ei se intreaba de ce se face trafic cu tigari de contrabanda. Daca ne cer ceva suntem de acord sa acceptam, insa noi daca le cerem ceva ne alegem in cele mai multe cazuri cu promisiuni. Avem familii si copii si lor nu le pasa, o sa fuga romanii in alte tari fiind in stare sa renunte la patriotism si la cetatenia romana. Pasaportul e cheia.
Si totusi haideti sa cantam si sa discutam la batranete nepotilor nostrii. Ca mai nou asta se asculta.

Alphonse Capone(1899-1947)(cinta Dean Martin)

http://singurafelina.blogspot.com/

LA CAPSA

LA CAPSA UNDE VIN TOTI SENIORII...

„La Capsa unde vin toti seniorii,
Local cu doua mari despartituri;
Intr-una se mananca prajituri
Si-n-tralta se mananca ...scriitorii”
N.CREVEDIA

Am avut sansa sa „vizitez cafeneau Capsa din anii ^30, nu fiindca atunci eram vreun ministru, purtand numele de Iuliu Maniu, Ionel Bratianu, Petre Carp, Al. Marghiloman, Dimitrie Sturdza, Take Ionescu, poeti ca Ion Minulescu, Cincinat Pavelescu, V. Voiculescu, sau prozatori care semnau Liviu Rebreanu, Cezar Petrescu, oameni ai teatrului, cum erau dramaturgul Barbu Delavrancea, regizorul Soare Z. Soare, Puiu Iancovescu, Alexandru Cazaban sau neuitatul epigramist Pastorel Teodoreanu, toti vizitatori statornici ai cafenelei si restaurantului infiintat de fratii machedoni Anton si Vasile Capsa, care initiaza acest negot mai intai pe Podul Mogosoaiei, la Hanul Damari, peste drum de biserica Zlatari, personaje din care urma sa ma reincarnez in cel ce sunt azi, ci din cauza ca realizam in anii '80 la TVR ciclul de filme „Trubaduri de altadata”, fiind astfel nevoit sa rascolesc arhiva de filme documentare din epoca”.
Mi-a ramas si acum in minte faimoasa secventa de pe Calea Victoriei, pe care, exact in dreptul Capsei, treceau automobile de epoca, alaturi de birje conduse de muscali, in care isi etalau toaletele bucurestencele cu dare de mana, aceleasi pe care Ion Vasilescu avea sa le imortalizeze in cantecul lui „Fetite dulci, din Bucuresti”, iar Ionel Fernic sa ni le readuca in memorie cu romanta sa „Iti mai aduci aminte, doamna?”, lansata de Jean Moscolpol, solist in mare voga, si el prezent adeseori in saloanele „Capsei”, unde venea sa-si bea „svartul” (un preparat special de cafea), alaturi de colegii lui Titi Botez - neuitatul interpret al tangoului „Femeia”, eterna poveste, Cristian Vasile - care incantase cu memorabilul cantec „Zaraza”, si de actorii de la „Carabus”, Constantin Tanase insusi evocand in cupletele lui aceasta cetate a boemiei romanesti.
Am crezut pana deunazi ca toate acestea sunt doar amintiri, ca la restaurantul si cafeneaua Capsa poate exista doar o „masa a umbrelor”, unde ii voi intalni pe Radu D. Rosetti, marturisind-ne ca tatal sau a scris cartea „Intre Capsa si Palat”, iar el „Capsa pe front”; pe Gala Galaction, care isi arata admiratia fata de faptul ca, iata, trei generatii romanesti din familia Capsa duce traditia cofetarilor inceputa in anul 1852, ajungand la nivelul localurilor cu faima de la Paris, Berlin, Lipsca ,Viena si Londra - intrecandu-si concurentul, care era nu mai putin renumita cofetarie ,,Fialcowsky; pe misteriosul „Claymoor” primul nostru cronicar monden (de fapt Misu Vacarescu, din familia boierilor Vacaresti) ), ale carui articole in ziarul „,Independence Roumaine” erau extrem de populare. Va puteti imagina scena aceea emotionanta, cand marea tragediana franceza Sarah Bernardt, statea intr-un salon de la „Capsa”, ascultandu-l pe pe lautarul Ciolac, cantandu-i o romanta? Sau pe diva Parisului, Josephine Baker, flirtand la „Capsa” cu Alexandru Giugaru, cu care a consumat discret o idila amoroasa? Sau vi-l inchipuiti pe Puiu Iancovescu, afirmand ca la „Capsa” transpira cele mai mari secrete din lumea politica, care l-au facut si pe Titu Maiorescu sa exclame pe cand era prim ministru: „Capsa, tot Capsa!”.
Pe mine m-a dus la ,„Capsa prima oara regretatul pamfletar si caricaturist Neagu Radulescu, care mi-a si aratat masa la care obisnuia sa-si soarba svartul Al. O. Teodoreanu.
Zilele trecute, un eveniment aniversar m-a adus din nou in acest local unic, pe care il stiam transformat de vreo trei ani in santier. In primul rand, privind cladirea din afara, nu puteam sa-mi imaginez ca adaposteste 64 de camere de hotel, dotate la nivel de cinci stele. Ba, pot spune, ca unul care a vazut candva, la invitatia regretatului Mihai Botez - pe atunci ambasadorul Romaniei la ONU - camera lui de la celebrul hotel „Waldorf Astoria” din New York, ca intre cele doua, prefer sa fiu gazduit la „Capsa”, devenit din nou un reper al Bucurestiului in mileniul trei! Cat despre lista de bucate, nici nu vreau s-o evoc, fiindca simt ca se duce naibii regimul meu alimentar restrictiv!... Asta i-o spuneam si lui Marian Bucur, care, spre satisfactia mea, a facut tot ce se poate pentru a reda stralucirea acestei case, un reper de peste 150 de ani in istoria tarii, inca o dovada ca suntem de mult in Europa Occidentala, ca civilizatie si spiritualitate.
Imi doresc ca odata si odata sa refac duelurile cu epigrame incepute la Capsa, printre marii „spadasini” numarandu-se I.L. Caragiale, D. Teleor, Cincinat Pavelescu, Pastorel Teodoreanu, N. Crevedia, Radu D. Rosetti, G. Toparceanu si atatia altii. Ca si Odobescu, in cunoscuta sa lucrare „,Pseudokynegetikos”, nu-mi ramane decat sa va spun:„Du-te intr-o dimineata la Capsa...”

http://aristidebuhoiu.ro/
http://odorica.blogspot.com/