Cel mai pacalit spion din toate timpurile: nume de cod "Cicero"
Foto: Arh
Am
scris pana acum despre cazul valetului de la Ambasada Angliei din
Ankara, care, in 1943, a vandut Germaniei documente militare si
diplomatice secrete ale aliatilor, aflate in seiful ambasadei, primind
pentru aceasta 300.000 lire sterline, in hartii false.
Cel mai pacalit spion din toate timpurile: nume de cod "Cicero" (I)
Cel mai pacalit spion din toate timpurile: nume de cod "Cicero" (II)
Un prosper om de afaceri
Multa vreme, valetul n-a stiut ca este posesorul unei averi fara
valoare, iar in Turcia nu s-a bagat de seama falsul. Ciudatul personaj a
stat multa vreme ascuns, intr-un anonimat comun, unde a fost
descoperit, cu multa truda, de memorialistul si scriitorul Alain Decaux.
Acesta detinea informatii despre activitatea valetului in timpul razboiului si isi propusese sa scrie o
carte pe tema palpitantei sale aventuri.
Dupa oarecari cautari, l-a identificat in persoana unui albanez nascut
la Priscina si care raspundea la adevaratul sau nume, Elyesa Bazna.
Asa a aflat ca, multa vreme dupa razboi, nici sotia si nici copiii lui
Bazna nu au stiut nimic de dansul, pana cand, intr-o zi, a reaparut
brusc intr-o masina de lux, al carei sofer a oprit in fata modestei
locuinte a familiei sale, din Istanbul.
Nimic din infatisarea
lui nu amintea de valetul de altadata. Era un distins om de afaceri,
epatand cu eleganta sa si impunand respect. Tocmai incepuse constructia
unui imens hotel de lux in Instanbul si traia pe picior mare, finantand
afaceri prospere la Ankara.
"Excelentei sale, domnului Adenauer"
Acolo a dat peste o oportunitate de exceptie. Un oarecare Ismail
Karaali vindea nouazeci de tone de soda, aproape derizoriu. Karaali
pretindea sa i se plateasca in moneda occidentala, intrucat pleca la
Lausanne, unde lirele turcesti erau prost cotate.
Pentru Elyesa
Bazna nu era o problema sa plateasca in lire sterline, dar a ramas
perplex dupa doua zile, cand Karaali s-a intors cu avionul de la
Laussane, explicand ca banca i-a refuzat hartiile. Nici macar nu i-a
explicat lui Bazna. Explicatia a prezentat-o direct la politie.
Din acel moment, a inceput calvarul. Elyesa Bazna era ruinat,
constructia hotelului nu mai putea continua, creditorii il presau,
politia il ancheta, conturile ii erau blocate. Totusi, n-a disperat. In
ziua de 10 aprilie 1954, a depus la posta din Istanbul un plic voluminos
adresat astfel:
"Excelentei sale, domnului Konrad Adenauer, Cancelarul Republicii Federale a Germaniei. Bonn".
Documentatia din plic prezenta Cancelarului o nedreptate strigatoare la
cer, a carei victima era el, Bazna. Livrase statului german documentele
pe care acesta le ceruse, dar a fost platit cu hartii false.
Nu cerea altceva, decat schimbarea hartiilor false in altele bune, fie ele lire englezesti, fie orice alta moneda.
Pagubasul nu se lasa
Bazna avea si o solutie foarte practica; intr-o banca din Elvetia se
afla blocat contul unei foste autoritati naziste, in valoare de 12
milioane de marci. Se multumeste cu aceasta suma, transferata in contul
lui din Turcia.
La o asemenea cerere temerara poate ca nici
Bazna nu se astepta sa primeasca raspuns. Totusi raspunsul a venit: cu
tot regretul, minsterul de Exerne ii facea cunoscut ca tehnica bancara
nu permite operatiuni de genul celei propuse.
Fostul Cicero a
mai revenit de cateva ori si niciuna din propuneri n-a ramas fara
raspuns. Dar raspunsurile nu erau favorabile. Nu mai exista, deci, decat
o singura cale: justitia.
Ea va aplica legea care pedepseste
falsificatorii de bani nu numai penal, ci si civil, respectiv ii obliga
sa schimbe hartiile false plasate, cu altele bune. Legea-i lege.
Din valet, spion si din spion, vedeta
N-a reusit sa mearga pana la capat cu justitia, dar intre timp a fost descoperit de
scriitori
si cineasti. Si-a dat seama ca amintirile lui de spion voluntar sunt o
alta comoara pe care poate incasa bani si a plecat la Munchen. Acolo
si-a editat memoriile. Cartea n-a fost chiar un bestseller, dar nici
fara succes n-a ramas.
Succesul a fost completat de scriitorul Alain Decaux, in lucrarea sa
publicata, dar si in filmul de televiziune, turnat la Paris, pe tema
aventurii valetului de la Ankara.
Acolo, pe platouri, inainte
de turnare, Bazna a cerut sa i se plateasca onorariul anticipat, cash. A
primit hartii de cate o suta de franci, pe care le-a numarat, le-a
verificat una cate una, cercetandu-le in lumina si pipaindu- le cu
grija. Numai dupa ce aceasta operatie a fost terminata, a acceptat sa
apara in fata aparatelor de filmat.
S-au scris mai multe carti
si s-au facut mai multe filme despre temerara afacere de spionaj. S-a
mai scris si dupa ce a murit Bazna in 1970 la Munchen la varsta de 65
de ani.
ziare.ro/
