Prinşi şi cuprinşi de cercul problemelor cotidiene, preocupaţi de material şi transformaţi în roboţi pentru a ne permite să trăim, ne scapă printre degete lucrurile cu adevărat importante, esenţiale pentru împlinirea noastră ca fiinţe spirituale...
Uităm să ne bazăm pe sensibilitatea coexistenţei şi în final uităm să mai avem până şi măcar o umbră de optimism...
Orice mărginire ne face mai fericiţi...nemulţumirea se hotărăşte în ultima instaţă prin ceea ce gândim şi ce simţim...
Trăim într-o goană nebună după lucruri oarbe şi, cuprinşi de vicii, uităm să zâmbim...să sperăm...să iubim...
Puneţi-vă şi voi, câteva minute, pe gânduri...
Celor care v-a plăcut această piesă, cei care aţi înţeles mesajul ei dincolo de cuvinte, vă propun să o preluaţi pe blogurile voastre, alături de un articol despre mesajul pe care vi-l transmite fiecăruia în parte...