Argentina !

Argentina, un FALIMENT DE SUCCES! Tocmai a platit ultimele datorii

autor: FrontPress 01.09.2012

Vă mai amintiţi de falimentul la care a recurs Argentina în 2001, întrucât obligaţiile de plată o sufocau? Iată că la 11 ani distanţă, Argentina reuşeşte să pună capăt cu succes îndeplinirii tuturor obligaţiilor suspendate la acel moment, din cauza băncilor care au dus-o în acea criză. Ar fi posibil un asemenea scenariu pentru Grecia? Cel mai probabil este exclus.

Argentina a rambursat la începutul lunii august ultimele titluri emise după îngheţarea depozitelor bancare în timpul crizei financiare din anul 2001, anunţând oficial sfârşitul pentru ‘corralito’, în timp ce preşedinta Cristina Kirchner a dat asigurări că va continua politica de dezîndatorare pentru a garanta ‘independenţa’ ţării în faţa volatilităţii pieţelor internaţionale, relatează agenţiile AFP şi EFE, potrivit Agerpres.

‘Am încheiat plata corralito. Fără datorii suntem mai liberi’, scrie acum pe pagina sa de internet a Ministerului argentinian al Economiei. Ultimele titluri rambursate au o valoare de 2,19 milirde de dolari, 78% din sumă fiind plătită creditorilor externi şi restul de 22% celor din Argentina.

După ce populaţia a retras 22 de miliarde de dolari din bănci în decursul a numai 3 luni, pe data de 1 decembrie 2001, guvernul de la Buenos Aires anunţa celebrul ‘corralito’ şi anume îngheţarea tuturor depozitelor bancare pentru a împiedica retragerea şi a restului de 70 de miliarde de dolari rămaşi în sistemul bancar, ceea ce ar fi condus la falimentul băncilor.

Această decizie a declanşat cea mai gravă criză economică şi socială din această ţară. Câteva zile mai târziu, FMI-ul a refuzat să acorde Argentinei un împrumut de 1,26 de miliarde de dolari şi pe 23 decembrie guvernul anunţa că ţara a intrat în încetare de plăţi, datoria sa fiind atunci de peste 100 de miliarde de dolari. În consecinţă, guvernul a fost nevoit să se împrumute şi a emis titluri în valoare de 19.6 miliarde de dolari, ultimele fiind rambursate vineri.

‘O perioadă istorică s-a încheiat’, anunţa joi preşedinta Cristina Kirchner, susţinând că ‘ceea ce rambursăm acum nu este altceva decât ceea ce băncile ar fi trebuit să ramburseze cetăţenilor’. Ea a mai subliniat că datoria în dolari a ţării sale, ce reprezenta în anul 1992 un procent de 92% din PIB, este astăzi de ‘numai 8,4% din PIB’, după ultimele rambursări.

Dar în cazul multor argentinieni coşmarul pierderii depozitelor bancare după ce băncile străine au părăsit Argentina fără să-şi ramburseze clienţii nu s-a terminat încă. Unii şi-au recuperat de-a lungul anilor banii din bănci în urma unor decizii ale justiţiei, însă alţii se luptă în continuare pentru depozitele lor.

De ce Grecia nu poate apela la încetarea de plăţi

Deşi se confruntă cu o presiune uriaşă a obligaţiilor de plată, Grecia ar risca enorm dacă ar recurge la încetarea rambursării datoriilor către împrumutători. În primul rând, Grecia nu are moneda proprie, ci una comună, euro.

Dacă ar recurge la faliment de bună voie, atunci Grecia ar trebui să înlocuiască uriaşele sume cu care este împrumutată în prezent pentru susţinerea cheltuielilor interne – pensii, salarii, asigurări sociale etc.

Şi cum ar putea face asta? Tiparind masiv drahme. Revenind la drahmă. Ori, acest lucru ar fi echivalent cu deprecierea dramatică a drahmei, cu 75% în câteva zile.

Astfel, ar trebui recurs la blocarea conturilor bancare, adică la „corralito”, întrucât lumea ar retrage toate economiile în euro şi le-ar duce afară, de frica degradării situaţiei interne. Acest lucru ar putea conduce la tulburări sociale, foamete şi posibil chiar război.

Aşadar, ceea ce s-a potrivit Argentinei nu este o soluţie pentru Grecia, decât extrem de riscantă. Mai mult, falimentul dezordonat al Greciei ar putea fi o dramă pentru Europa, prin riscul de contagiune către celelalte ţări înglodate în datorii şi în criză – Spania, Italia, Portugalia. De Marius Pirloiu – Capital

Argentina fara FMI

Argentina, fara FMI, dar cu o crestere economica spectaculoasa si stapana pe resursele sale naturale

autor: FrontPress 28.04.2012

O incitantă incursiune în universul unei ţări aflată într-o o spectaculoasă relansare economică şi într-o efervescentă prezenţă diplomatică, aşa ar putea fi caracterizată expunerea prezentată la Casa Titulescu de către Excelenţa Sa domnul Claudio Perez Paladino, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Argentina, la invitaţia Fundaţiei Europene Titulescu şi a Asociaţiei de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale (ADIRI). O ţară pe care distinsul diplomat a caracterizat-o astfel:”Argentina are o populaţie foarte eterogenă alcătuită din mai multe comunităţi etnice şi, cu toate acestea, este o societate orizontală, cu foarte multe oportunităţi şi o mobilitate socială mare”.

Oportunităţi în întâmpinarea cărora a venit proiectul ”Patria Grande”, aşa încât, în prezent, Argentina a devenit un veritabil punct de atracţie pentru locuitorii altor state latino-americane şi chiar ale unor continente îndepărtate. O situaţie pe care autorităţile au ştiut să o fructifice printr-o inteligentă “politică a uşilor deschise”.

Inevitabil, experienţele politice şi economice pe care le-a traversat Argentina în ultimul deceniu, caracterizat ca deceniu al unei autentice renaşteri, au avut ca termen de raportare “groaznicul colaps finaciar” în care ţara ajunsese după ce “a ascultat de sfaturile FMI”. Aşa încât, după un deceniu, se dovedeşte pe deplin că decizia Argentinei de a renunţa la păguboasele sfaturi ale FMI a fost cu adevărat una inspirată şi, mai ales, profitabilă: “Acum, ştim că în anul 2011, ţara noastră a avut o creştere economică spectaculoasă, iar politica sa economică a adus beneficii nu numai statului, ci şi tuturor cetăţenilor săi”, iar conceptul de “echitate şi justiţie socială” s-a dovedit a fi nu doar un simplu slogan propagandistic, ci o normă de conduită pentru statul argentinian.

Printre priorităţile agendei politice şi aconomice ale strategiei relansării, s-a menţionat creşterea exporturilor, la fel ca şi cea a investiţiilor publice. La rândul lor, politicile sociale vizeză redistribuirea avuţiei, creşterea consumului, acestea fiind doar două componente ale proiectului politic al echităţii şi justiţiei sociale.

În ceea ce priveşte stadiul actual şi perspectivele relaţiilor dintre România şi Argentina, începute cu 130 de ani în urmă, acestea au fost caracterizate ca definind “o colaborare bună, fără probleme, care poate fi îmbunătăţită”. În mod special a fost menţionată agricultura ca fiind domeniul în care Argentina are tehnologiile şi know-how-ul necesare pentru a ajuta România.

Nu au fost lăsate în afara discuţiei, aspecte mai sensibile cum ar fi situaţia Insulelor Malvine sau conflictul diplomatic dintre Argentina şi Regatul Unit. După cum era de aşteptat, în cadrul sesiunii de întrebări şi răspunsuri care a urmat expunerii, a revenit intens controversata decizie de naţionalizare a companiei spaniole YPF luată de către statul argentinian. Răspunsul domnului ambasador a fost pe cât de categoric pe atât de expresiv:”Aici vorbim doar despre afaceri. Dacă aţi citit ziarele de astăzi, guvernul spaniol a spus că nu are nici-o problemă dacă va fi plătit preţul corect. Este o chestiune care va fi gestionată de către guvernul argentinian.”

“Pentru Repsol (grupul petrolier spaniol a cărei divizie este YPF n.n.), poate fi doar o afacere. În ultimul an, de la un producător de petrol, Argentina a devenit un importator. Dar pentru noi petrolul este ceva legat de suveranitatea noastră, iar, dacă avem petrol şi trebuie să importăm, atunci e ceva care nu funcţionează cum trebuie. În acelaşi, în contractele de privatizare a companiei se menţionează că statul poate lua compania înapoi, iar Argentina va urma procedurile necesare şi, dacă nu vom putea rezolva problema în mod bilateral, sunt mai multe tribunale la care putem apela.” Concluzia, urmează în mod logic, necesar: “Dacă vorbim despre drepturile noastre şi dacă vorbim despre resursele naturale dece să importăm petrol, dacă avem deja, nu e normal. Aşadar, facem ceea ce trebuie să facem”.

Evocând prima întâlnire pe care a avut-o la începerea mandatului cu “Marele Tit”, domnul ambasador Claudio Perez Paladino, a povestit despre o foaie de hârtie găsită pe biroul său. Erau câteva însemnări ale vizionarului ctitor al diplomaţiei române care se refereau la o întâlnire cu ziarişti din America Latină şi care, poate, i-au fost folositoare şi domniei sale. Aşa după cum, cu siguranţă, câteva dintre ideile şi acţiunile pe care le-a prezentat, ar putea oferi câteva teme de meditaţie diriguitorilor diplomaţiei de la Bucureşti. De Serban Cionoff – Jurnalul National