Tumbling ... De ce nu este introdus la jocurile olimpice?

Am vazut astazi la un post de televiziune aceasta disciplina sportiva, "tumbling". Eu una, nu l-am mai vazut pana acum, dar mi se pare foarte interesant si spectaculos. Asa ca, ce puteam face altceva decat sa ma documentez un pic ... Si am descoperit urmatoarele:

În gimnastică, "tumbling" este o disciplina acrobatica, care este practicata pe o portiune lunga de 25 de metri. Acest sport este practicat atât de către femei cat şi de catre bărbaţi. Sportivii de-a lungul liniei efectuează opt elemente consecutive, fără întrerupere, sau schimbare de ritm. Numai picioarele şi mâinile sunt permise sa ia contact cu portiunea respectiva. Guvernata de regulile stabilite de Federaţia Internaţionala de Gimnastică (FIG) "tumbling" este considerata una dintre disciplinele de gimnastică. Majoritatea elementelor de "tumbling" sunt, de asemenea practicate pe sol de către participanţi ai gimnasticii artistice, atat femei cat şi barbati. Elementele acestui sport , cum ar fi round-off şi back-handspring (Flic) sunt de obicei integrate pe aparatul "barna" la gimnaste.

"Tumbling" a fost o dată, la Jocurile Olimpice de vară din 1932, şi a fost un eveniment demonstrativ în 1996 şi 2000. Acesta este unul dintre evenimentele de la Jocurile Mondiale.

In alte sporturi

In afara de gimnastica, "tumbling" este folosit si in alte sporturi cum ar fi acrobatii, sarituri in apa, dansul majoretelor. :-D

Exercitii de baza

• Punch front
• Back tuck
• Back handspring
• Cartwheel
• Roundoff
• Roundoff backhandspring
• Layout
• Pike
• Front Hurdler
• Toe Touch
• Full
• Double Full

Ca sa intelegeti despre ce vorbesc va rog sa vedeti urmatorul filmulet ... (merita vazut tot)

arenavietii.blogspot.com

Numele tau:: MARIAN BADEA

Cuvinte cheie: dezvoltare personala, informatia, viata, succes

Descriere blog: INFORMATIA INSEAMNA PUTERE. ACUM O AI!

nony-jon.blogspot.com

Autor: Ionut Luca

Cuvinte cheie: Suflet, Rabdare, Credinta, Pavel

Descriere blog: Materiale de suflet,pentru crestinism autentic...

Post-ul fără nume

Mâine este 31 Decembrie. Atât cât iubesc luna aceasta, începutul iernii, promisiunea unei vieți noi, atât de mult urăsc trecerea în noul an. Parcă pied ceva din mine, wow, cred că citez un Cargo, ceva, parcă mi se ia ceva. Cu acest ceva am avut timp să mă obișnuiesc un an întreg pentru ca să mă despart acum de el. Îmi plac continuitățile, nu sfârșiturile. Nu îmi place necunoscutul, poate de accea îmi plac filmele cu spioni, poveștile despre Nostradamus, Merlin sau alți ghicitori. Despre spioni: cei care își apără patria și neamul de dușmanii fără milă m-au inspirat să îmi doresc, pe rând, să devin parte din toate serviciile secrete din lume. Este un pic mai mult o glumă, o glumă mare, care trebuie citită: admiram munca și devotamentul lor.
Acum urăsc din nou venirea noului an. Ce îmi va oferi? Nu am habar, ceea ce știu este numai despre ce a trecut. Nu ar fi fost frumos să fiu un mic Nostradamus?
În septembrie am rămas fără puiul meu Pizzoiu. S-a născut înainte de eclipsa de soare din '99, leoaică, cu un cerculeț negru, magic pe blănița albă. Nu trebuia să stea cu mine, dar faptul că era diferită de ceilalți pisoi ai Codiței a ținut-o lângă mine. Îmi adormea în palmă, îmi dormea în pălărie și poșetă , cotrobăia prin toate cotloanele casei. Odată am făcut-o avion când, dimineața, am dat plapuma la o parte și am auzit un poc. Pocul mic era Pizza mea care dormea lângă mine pe plapumă. Îi voi duce dorul atâta timp cât dorul meu poate face parte din această lume. M-am dus la biserică, am aprins o lumânare și l-am rugat pe Dumnezeu să o țină tot timpul cu mine.

O iubesc.

Acest an mi-a mai luat ceva drag, ceva care nu mai putea continua așa, nu trebuia să fie de la început, numai că, va rămâne, de asemenea, tot timpul cu mine, cu amintirea neprețuită a unui început de Maroon 5.
Bun, acum să strig de bucurie că stresul unor personaje ciudate ivite în viața mea s-a dizolvat. Eram disperată aproape, nu era ceva insurmontabil, dar numai simplul fapt că asemenea caractere fac, totuși, parte din omenire era greu de digerat. La un moment dat m-am gândit că atrag numai ciudați în preajmă, parcă erau care mai de care caz de psihiatru. Ștergătoarele nu merge, ăștia-s proști, se vede că sunt țărani, poate te iau și la bătaie, ei nu știe, și caca ăsta, mi-e frig, mi-e foame, vreau acasă, baboteca asta, este misogin, minte, dicuții fără rost interminabile aferente, pâră prostească, dezvăluiri aproape intime fără interes, toalete galben cu maron cu gustul unei croitorese neinspirate, parada modei de la toamn-a-apus de mult, instalator îmbrâncind-o în colț generând chicoteli și gata. Gata frate, gata cu voi, sper să nu vă mai văd niciodată.
Ei cam asta a fost un pic din anul meu. Nu a fost foarte rău, în afară de săracul Vasile care duce lipsă de discipoli și s-a gândit să facă unul din mine ... la fel cu Aristotel, Aristofan și Profan ... sper să găsească și urmeze lumina adevăratului Dumnezeu, căci fără de lumină nu ne-am vedea.

Paradoxul zilelor noastre --- Octavian Paler

Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai inguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Radem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea tarziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des.
Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pana la luna si înapoi, dar avem probleme
cand trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar invatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
incete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile in care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine,
dar nimic in interior.
Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta
scrisoare si in care
poti decide
fie sa impartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi langa tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
venereaza, pentru ca acel copil va creste curand si va
pleca de langa tine.
Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de
langa tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te
costa
nimic.
Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si
persoanelor pe care le indragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci
cand sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa
pretuiesti acel moment pentru ca intr-o zi acea
persoana nu va mai fi langa tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le
ai.