Despre tradare si nu numai...

Zilele trecute am discutat mult despre tradare cu prietena mea....am incercat s-o sfatuiesc(fac asta numai cand mi se cere...nu sunt genu' de femeie care ofer sfaturi neintrebata)a trecut printr-un moment destul de neplacut,isi inchipuise ca este cea mai iubita,cea mai respectata,cea mai adorata femeie,si poate ca asa si stateau treburile,sau poate asa aveam noi impresia ca sunt,pina cand a aparut o femeie la usa ei...hm!!!
Cum eu nu pricep prea mare lucru in germana...am ramas cam pe dinafara,pina cand aceasta a plecat.
Cine era femeia?O manechina ,frumoasa,altminteri dar ,care mi s-a parut fara demnitate,adica,frate,stii ca omul este de citiva ani buni cu ea,stii ca te-a vrut doar la pat,ca nu s-a afisat cu tine nicaieri,dar ai curajul sa bati la usa celei cu care isi duce zilele???Sa ce? sa spui cu alte cuvinte ca esti o femeie care te vinzi pe bani putini?...
E adevarat ca barbatii sunt prin definitie mari vanatori,nu se vor multumi niciodata cu ce au acasa...simt nevoia de reinventare, de pasiune,de acel foc pe care ti-l dau aventurile,dar tot acasa se intorc...putini la numar divorteaza pentru o astfel de femeie,pentru ca zic eu...daca sunt destepti,pot gandi ca-i asteapta aceeasi soarta,adica sa fie tradati la randul lor...Problema e ca noi femeiele iertam mai usor,dar uitam mai greu...desi se spune ca iertarea fara uitare e nula...nu-i chiar asa,ne pune in garda un precedent,ne ramane ca un semn care iti apare in fata ochilor de fiecare data si care te avertizeaza parca atunci cand poate experienta se repeta,avem noi femeile un simt anume,simtim cand suntem tradate...
Cum s-a terminat povestea?...hm!!n-as fi vrut sa fiu in pielea lui,credeti-ma! cate a tras,cate a dus in spate,numai el stie o saptamina de rugaminti si promisiuni ca e ultima oara cand calca stramb,ca o iubeste, ca n-a insemnat nimic aceasta aventura,ca a fost o intamplare,o tentatie de moment...
Dar in tot raul este si un bine,am sfatuit-o pe prietena mea sa treaca peste,nu-i nici prima nici ultima femeie inselata,si pentru ca ei i se potriveste perfect sfatul lui nenea Iancu,(o cheama chiar Zoe,)care Doamne,a trait in urma cu zeci de ani dar a gandit pentru sute de ani,ramanind proverbial...so, l-am parafrazat si i-am spus"Zoe,fii barbata!!!"...dovada iubirii care o are pentru ea,a cumparat verighete,se vor casatori,(pina acum au stat in concubinaj) vor pleca intr-o alta zona undeva aproape de granita cu Italia,intr-o zona turistica,unde casele costa o mana si-un picior,am uitat,orasul,deh!batrinetea se  mai joaca cu memoria mea...insa,cert este un lucru peste doua luni vor locui deja acolo,casa e deja cumparata.
Eu le-am urat deja cele cuvenite si m-am bucurat de hotarirea luata.
Da, Doamne sa fie intr-un ceas bun!

EDIT LATER:
Multumesc D-lui Dan Ioanitescu ca mi-a permis sa-i folosesc imaginea.
La acest post ma gandeam sa pun desenul...am asteptat insa sa vad cum se vor termina treburile,simteam insa ca bine...altfel cred ca nici nu-l postam.