În ţara mea
În ţara mea sunt văi şi munţi şi flori,
Şi diamante,
Şi sunt sticleţi atât de mulţi în capete savante !...
Poeţii ritmului sărac slăvesc albastrul zării,
Şi creşte-atât de mult spanac pe lanurile ţării.
În ţara mea sunt tei şi plopi,
Şi zarea-i diafană,
Şi-n ţara mea jandarmi şi popi iau lefuri de pomană;
Şi-n ţara mea sunt flori de myrt,
Principiu sau idee,
Sunt vorbe de păstrat în spirt, expuse prin muzee.
Din larg de crânguri vin zefiri şi tuturor dau veste
Că-n ţara mea sunt trandafiri şi fete
Că-n poveste,
Idile nasc şi se desfac subt luminiş de lună,
În ţara mea onoarea-i fleac şi dragostea
Minciună.
Şi-n ţara mea sunt mulţi părinţi ce plâng morminte
Multe ...
Şi pribegesc scrâşniri din dinţi ...
Dar cine să le-asculte,
Când e minciuna pe amvon şi nedreptatea-i lege,
Când guvernanţii-s de carton
Şi nepăsarea Rege ?
Din volumul « Vârfuri de spadă », 1915
Poate v-am plictisit, postind poeziile acestui mare unorist roman de origine evreu, marginalizat apoi, pe nedrept interzis. Umorul lui a fost auzit de romani prin bancuri(ex. la piata ).
RăspundețiȘtergereAm facut asta pentru ca, am primit foarte multe mesaje de la cititori precum ca, nu au auzit de el, abia pe blogurile mele l-au descoperit cu mare placere.Va imbratisez si va sarut pe toti,
Odorica
Nici vorba de plictiseala.E o placere sa citesti versuri graitoare de adevar ,versuri in care ne regasim astazi.Noi inca mai putem sa zicem "tara mea", copiii nostri insa ... ?
RăspundețiȘtergereAi perfecta dreptate. Dar eu am fost mereu prevazatoare sa nu supar cititorii, pentru ca pe acest blog, se apreciaza alte valori(parerea mea) si nu cele autentice. Insa cu orice risc, poate am insistat prea mult cu acest umorist,dar am facut asta, pentru a repara o mare nedreptate.Si eu sint pesimista, in privinta urmasilor nostrii. Dar poate ca vad viitorul, prea in negru.
RăspundețiȘtergereCu drag,
Odorica