Oglinda noastra cea de obste

Mai opriti-va din cale
Fratilor intru Hristos
Si uitati-va cu jale
La mormantul meu de jos.

Ca si voi am fost odata
Dornic pentru bunul trai
Iar acum in groapa... iata
Sant pamant si putregai.

Cel cu mintea ascutita
Capul meu cel rasfatat,
Azi ii harca scofalcita,
Pentru toti de speriat.

Iata unde-au fost sarmanii
Ochii mei iscoditori,
Azi in locul lor guzganii
S-au facut locuitori!

Unde-a fost odinioara
Limba mea cuvantareata,
Azi jivini otravitoare
Fara frica se rasfata!

Iar urechea mea si nasul
care ieri se desfatau,
Azi nici sunete placute,
Nici mirosuri nu mai au.

La picioare si la mana
Sant acum catuse noi
Si raman intepenite
Pan' la ziua cea de-apoi.

Sarguiti-va pe calea
Noului Ierusalim
Si atuncea iar cu totii
La un loc avem sa fim.

Despre multe ale vietii
Nu cunoastem ce va fi,
Dar necrutatoarea moarte
Stim precis ca va veni.

Astazi biata omenire
Dezmierdari si-a faurit
Ca sa nu-si aduc-aminte
Niciodata de sfarsit.

Nascocirile moderne
Fac pe omul trecator
Sa-si inchipuie ca este
Vesnic si nemuritor.

Radio canta, lumea joaca,
Tunul bubuie mereu
Si putini mai pot pricepe
Tainele Lui Dumnezeu.

Fratilor, sa nu va-nsele
Bunatatile desarte,
Fiti cu paza despre ele
Cugetand mereu la moarte!

Viata este ca si roua,
Ca un vis inselator,
Repede se ia perdeaua
Catre veacul viitor.

Nu uitati la rugaciune
Pe cei dusi de langa voi,
Ca si voi maine, poimane
Veti veni aici la noi!

(Autor - Sfantul Cuvios Ioan Iacob de la Neamt - Hozevitul - Nascut 23 iulie 1913 - Decedat 5 august 1960) Viata sa pe: http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/romanii-tara-sfanta/sfantul-cuvios-ioan-iacob-la-neamt-hozevitul-82397.html