"Multumesc"

Nu am mai scris de mult aici. Nu stiu de ce. Nu ma intrebati.

Vreau sa va urez tuturor un an mai bun, plin de bucurie si fericire, un an plin de postari frumoase, interesante si plinte de talc.

O sa reiau aici ce am postat azi si la mine pe blog.

Intorcandu-ma azi acasa, am mai cascat gura. Am mai platit o rata, am mai intrat in diverse magazine in cautarea unui cadou. Si am constatat cu stupoare ca lumea nu prea mai stie sa raspunda la "Multumesc!" Sa nu mai spun ca multi nu stiu sa multumeasca. Sau cel putin nu vor sa o faca. Oare costa bani? Oare de asta nu-mi ajung mie banii uneori? Ca multumesc prea mult??

Si cate minumi poate face acest simplu si de bun simt "Multumesc!"

Cu un simplu "Multumesc!" si o privire calda mi-am facut multe cunostinte: la banci, la piata, la magazinul din colt, prieteni, amici, colegi in hanul de cladire in care imi desfasor munca.

Ce m-a determinat sa scriu acest articol? Pai sa va spun: la banca, asa cum am zis, am o relatie foarte buna cu doamnele de acolo. Sunt clienta fidea. Ne-am urat La Multi Ani, An Nou mai bun, ca nu ne vazusem anul asta. Eu una mai am nevoie de ele pana termin ratele. Ies si in drumul meu spre casa intru in diverse magazine. Lumea destul de amabila, politicoasa, nu chiar toata, dar macar stiu sa mimeze bine. Insa am intrat intr-un magazin de portelanuri. Caut un cadou mai deosebit. Si il rog pe domnul de acolo sa imi arate cateva modele de pahare mai deosebite. Amabil imi arata ce vreau eu, ce imi recomanda si el. Ii explic ca trebuie sa aduc si una bucata consort cu mine, caci nu pot cumpara asa de una singura, DAR ii multumesc pentru amabilitate. Si pauza!.Am crezut ca fiind nemancata nu m-o fi auzit. Mai casc ochii in raft si spun o idee mai tare "Multumesc!" Si iar nimic. Zau de nu am iesit indignata din magazin. Cum poti fi amabil cu clientul, dar sa nu raspunzi atunci cand iti multumeste pentru amabilitate? Nu vreau sa despic firul in patru, am renuntat de mult sa mai fac asta, am zau va zic ca am ramas cu un gust amar.

Eu stiu ca grijile si necazurile apasa cu o deosebita greutate pe umerii nostri si uneori nu auzim si nu vedem multe, dar totusi...in fine. Asta tine si de bunul simt. Cum de altfel tine si "Buna ziua" Eu si cand vin acasa si nu e nimeni spun "Buna ziua!". Vorbesc cu florile, intreb lucrurile din casa cum le-a fost ziua. Stiu ca sufar de dili-bau, asta sunt eu si cu asta defilez. Si cui nu-i place sa nu se uite la mine si sa nu ma admire. Nah!!!

Super banc

Dimineata tocmai mi-am verificat mail-urile si am primit de la o buna prietena un banc ce mi-a smuls rafale de zambete. O sa-l impartasesc si cu voi, poate va mai binedispuneti nitel

O batrana mergea incet pe trotuar abia tarand dupa ea doi saci de gunoi. Unul din saci se rupse si bancnote de 20$ incepura sa se insire pe trotuar. Un politist ce se afla pe acolo o opreste si ii spune:
- Doamna vi s-a rupt sacul si va cad banii. 
Batrana se uita si spune: 
- Noroc ca ati vazut domnule politist, acum trebuie sa ma intorc sa adun banii!
- Stati ca nu-i asa simplu ! De unde aveti banii, nu i-ati furat?
- Nu domnule, e simplu. Eu stau langa un teren de fotbal, si unii din spectatori vin sa urineze printre uluci pe florile mele... Asa ca atunci cand e o partida imi iau foarfeca de vie si ma asez in spatele gardului. Cand un spectator o scoate eu il apuc si-i spun:" 20$ sau ti-o tai"!
Politistul se gandeste ca e just si incepe sa rada.
- Dar ce aveti in celalat sac atunci ? 
- Pai, domnule politist, ganditi-va si dumneavoastra, nu toti vor sa plateasca !!!

Scrisoare la inceput de iarna

Am vazut ca prin multe zone ale tarii s-a instalat chiar bine iarna. Neaua a reusit sa se aseze binisor, acoperind cu mantia sa pamantul. Deja suntem la mijlocul lunii decembrie si inca mai avem timp sa scriem scrisori Mosului.

Macar pentru o clipa as vrea sa uitam de tot ce e rau si urat in tara asta, sa uitam de neajunsuri si griji si sa ne lasam sufletele mangaiate de magia sarbatorilor de iarna. Sa inchidem ochii si sa ne vedem copii cu bujori in obrajori, cu sclipiri in ochisori si cu zambetul larg pe chip.

Macar pentru o clipa sa ne facem noi viata mai senina.

Nu am chef azi

Nu am chef azi de absolut nimic. As vrea sa stau sa lenevesc acasa intr-o patura pufoasa, cu un ceai langa mine, un ceai aromat sa fie, si cu o carte buna alaturi. As citi ceva de dragoste. Asa simt. Asta vreau. Si as asculta, asa in surdina, Doga.
Dar din pacate realitatea este alta. Eu sunt la munca. Un imbacsit ma scarbeste, iar mirosul lui insuportabil imi provoaca dese stari de voma. Si nici macar nu sunt insarcinata.

Dar am voie sa visez, nu?

Dragostea doare

Skorpion87  special pentru tine.