VĂ DAU NIŞTE BANI...

"SPOR LA CUMPĂRĂTURI !"





Banii aceştia i-am primit şi eu GRATIS !
Mi i-a trimis un ARDELEAN, care "şi-a luat lumea în cap" şi a plecat din ţară.
Am acceptul lui să postez pozele, atât.
Sper să vă distreze...

Happy fucking Hungarian day!

Hai noroc, Pa şi La revedere, deci Szia! tuturor maghiarilor din Ţara noastră scumpă şi dragă, cu greu încercată la buzunare de multe naţii precum:...turcii, ungurii, austriecii, nemţii, probabil şi alţii! Nu am nimic cu Ungurii. Din contră îi respect şi apreciez eforturile lor de a-şi implementa strategia de întabulare a moşiilor pământului românesc. Dar fraţilor, aici în Ţara asta nu merge lozinca: Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau! Exclus! Am observat zilele acestea că EI încearcă să-şi instaureze autonomia în cele 3 judeţe secuieşti, Harghita, Covasna şi Mureş. Mai exact vor să devină un fel de Stat în Stat. Be serious please! Ar trebui să se mulţumească că le mâncăm delicioşii cartofi de Covasna şi că le F...m femeile, în schimbul liniştii şi păcii pe care o au deocamdată! Poate într-o bună zi vine Vadim sau Becali la putere şi atunci altfel se pun problemele. Mă retrag aici, fiindcă deja mă cam ia cu dureri de cap, dar nu înainte de a vă ura La mulţi ani! în aceleaşi condiţii ca până acum! Isten veletek!

Happy Dragobet's Day!

La mulţi ani! tuturor îndrăgostiţilor. Azi ne bucurăm de Dragobete, încă o ocazie de a le arăta partenerilor noştrii cât de mult îi iubim, încă o ocazie de ai minţi că i-am visat azi noapte, încă o ocazie în care florile îşi etalează frumuseţea şi mireasma catifelată, îmbiîndu-ne să-i îmbogăţim câtuşi de puţin pe micii comercianţi de flori, care din lipsa respectului pentru client umflă preţurile într-o zi ca aceasta. Dar, nu mai contează aceste amănunte. Noi să fim sănătoşi, să ne iubim partenerii de viaţă, profitând de Dragobet's Day, etalându-ne calităţile de romantici. Mă retrag urându-vă s-aveţi parte de o zi deosebită cu împliniri erotice!

Să păşim cu dreptul în noul an!

Am intrat în noul an cu zâmbetul pe buze, ţinându-mi în braţe soţia, sărutând-o pătimaş şi spunândui cât de mult o iubesc şi o ador. Bineînţeles că, am avut bani în buzunar, am mâncat peşte, am purtat roşu şi am petrecut o seară extraordinară în compania unor oameni deosebiţi. Acum nu prea mai văd tastele, asta pentru că am ceva alcool la bord, mă retrag urându-vă tuturor: La mulţi ani! şi să aveţi parte de un an mai bun, cu realizări şi succesuri, iar pe final vreau să vă urez : La mulţi ani! tuturor celor ce purtaţi numele Sf. Vasile. S-aveţi parte de sănătate!

La mulţi ani 2010!

Am ajuns şi-n ultima zi a anului 2009. Am ieşit azi la ultimele cumpărături pentru deseară, şi vreau să vă spun că am văzut disperarea şi graba cu ochii mei. În Kaufland era nebunie, să fi văzut unul cum îşi certa soţia..să aleagă odată mai repede să plece, altul era la coadă şi a nimerit în faţa lui pe unul cu căruciorul plin full de cumpărături...apăi să vedeţi ce aere de om grăbit şi câte pfff-uri scotea ăla din gură, şi în general lumea era grăbită. Sunt convins că fiecare femeie este în ziua disperării. Şi mă refer la cele care-şi petrec revelionul la un restaurant sau în vre-un club. Ziua disperării pentru că nu le ajunge timpul să se facă frumoase, doar trebuie să fie unice, speciale în această seară...şi asta nu pentru partenerii lor ci pentru că trebuie să fie cele mai admirate, cele mai invidiate,etc. Ce n-am dreptate? În fine cam aşa stau lucrurile an de an. Eu mă pun să dorm că deseară este o noapte albă, seară ce se anunţă super funny, on party of the year. Mă retrag, nu înainte de a vă ura din tot sufletul meu şi al soţiei mele...să aveţi parte de un an mai bun, un an în care să realizaţi tot ceea ce vă propuneţi la început de an, un an în care să nu uitaţi că fiecare zi care trece nu se va mai întoarce, astfel să trăţi intens fiecare zi din viaţa Dumneavoastră! Vă pupăm cu drag şi vă urăm un sincer şi călduros: LA MULŢI ANI!

Crăciunul...

...de altădată.
Mersul la biserică în Ajunul Crăciunului cu bunica, cu mami şi noi cei trei fraţi. După ce se spuneau poeziile sub brad şi primeam darurile de la biserică ne porneam înapoi spre casă.
Biserica este în centrul satului iar casa noastră aproape la capătul satului.
Cu nasurile îngheţate dar cu ochii măriţi de bucurie, priveam la fiecare casă pe langă care treceam să vedem dacă îngeraşul a lăsat braduţul.
La noi braduţul era adus de îngeraşi.
Apoi ajungeam acasă cu inima bătând tare de emoţie, oare avem şi noi brad?
Dădeam năvală în casă şi ne minunam de bradul primit.
Ca un făcut de fiecare dată taică-meu dormea atunci când îngeraşul ne lăsa bradul.
Apoi am ajuns să mă îndoiesc de existenţa unor făpturi supranaturale care aduceau pentru o lume întreagă brazi împodobiţi şi nu m-am lăsat de cotrobăit până n-am descoperit brăduţul ascuns, înainte de-a ajunge împodobit.
La început am fost bucuroasă că am avut dreptate, dar apoi...
Apoi, au fost acele vremuri în care păstram staniolul pentru a putea înveli bomboanele de pom fabricate chiar de noi, din ciocolată de casă sau din zahăr cu diferite arome.
Şi portocalele şi bananele primite doar de Crăciun.
Şi apoi bradul a ajuns pe plan secund când eram deja liceeni, aşteptam balurile...
Ar mai fi multe de povestit, dar poate altădată....
Acum pornesc la vânătoarea de...cadouri, pentru că în fiecare an ne adunăm toţi acasă, la casa părintească.

Se dă startul cadourilor, Sărbătorilor, zâmbetelor şi bucuriei!

       Gata ghetuţele? Sunt frumos făcute şi plasate la vedere? La noapte vine Moş Nicolae şi uite-aşa se dă startul Sărbătorilor...urmează o perioadă foarte frumoasă, pe care de-abia o aşteptăm în fiecare an, în care ascultăm colinde, admirăm luminile care vor face oraşul să sclipească, alegem brăduţul şi îl împodobim...

        Dar ce face ca luna aceasta să fie şi mai frumoasă? Este perioada în care petrecem mai mult timp alături de cei dragi, în care alegem cadourile pentru ei şi în care, ca nişte copii, aşteptăm cu emoţie cadourile pe care ştim că le vom primi. E greu se spus dacă ne bucură mai mult cadourile pe care le primim sau cele pe care le oferim :)

        Sunt însă copii al căror Crăciun nu seamană întotdeauna cu ceea ce ştim noi că trebuie să fie Crăciunul şi pentru care bucuria Sărbătorilor depinde de noi. Ce putem face pentru ca feţele lor să se lumineze de bucurie în prag de Sărbători?

       Aşa cum unii dintre voi ştiţi, copiii au o zână care se gândeşte la ei şi care face tot timpul eforturi pentru ca măcar o parte dintre ei să fie mai fericiţi, să zâmbească mai mult, iar vieţile lor să fie mai uşoare şi mai frumoase. Într-o lume de care ne plângem constant, pe bloguri sau în discuţii live, cum că oamenii sunt din ce în ce mai meschini, mai indiferenţi, că vrem schimbare, LiaLia ne arată constant că se poate şi altfel, că schimbarea este la îndemâna noastră şi depinde de noi! După ce, de luni de zile, a pus pe picioare şi a dezvoltat campania Oameni darnici, reuşind să aducă bucurie în vieţile multor oameni, LiaLia se ocupă acum de campania de Craciun pentru o mulţime de copii şi ne spune:

"Cum puteți voi să fiți Moși Crăciuni și spiriduși? În primul rând, gândiți-vă ce bucurie veți aduce copiilor, apoi vorbiți cu prietenii, cu colegii, cu ai voștri, scrieți pe blog la voi, să afle cât mai multă lume! Dacă fiecare dintre voi cumpără o ciocolată, o pereche de șosete sau de mănuși și o jucărie, pentru noi înseamnă 10-20 de lei. Adunate de la fiecare înseamnă multe cadouri! Vreau tare mult să le dăm copiilor și fructe (mandarine, banane, portocale), dar pentru că trebuie date proaspete, vă rog să nu cumpărați voi, ci dacă doriți și puteți, să-mi dați câte 2-3 lei ca să cumpăr multe deodată, cu o zi înainte sau în ziua în care merg la copii.

Deoarece timpul este foarte scurt și voi avea în multe locuri de ajuns, planul e următorul: până pe 13 decembrie voi cumpărați și adunați și de la alții care doresc să ajute. Apoi, luni 14, marți 15, miercuri 16 decembrie, între orele 18-19, la Universitate la statui, vă întâlniți cu mine și adunăm la un loc toate lucrușoarele. Acasă în laboratorul oamenidarnici (frumoasa mea sufragerie :D) voi împacheta cu grijă fiecare cadou, iar pe 17, 18, 21, 22 poate și 23 decembrie, le voi trimite prin poștă și le voi duce la copii. Pentru cei care chiar nu au cum să ajungă pe 14-16 la Universitate, dați un mail și vedem cum ne întâlnim. Nu-i așa că nu e greu?"
 

Chiar nu este greu! Regăsiţi toate detaliile aici. Sunt convinsă că putem să ne mobilizăm, cât mai mulţi, pentru a face o bucurie copiilor, şi că dăruind dulciuri, jucării şi alte cadouri de sezon pentru a face copiii fericiţi, ne vom face, în primul rând, o bucurie nouă înşine...