Fata de la geam...

Fata de la geam si toate gandurile, care, pentru unii sunt vise si sperante fără început.
Fata de la geam si hîrtia, care, poate fi scrisă fără sa o fi durut.
Fata de la geam si multe altele, care, pentru unii va rămîne ca la început.
Fata de la geam si inima ei, care, v-a găsi pe cineva curînd.

Cu inima impacata

Cu inima impacata
Si zambetul duios,
Ca omul care nu a păcătuit niciodata.
Si vine cu un miros
Din grădina alăturata
Îţi învie sentimentele,
Odată cu florile.


Cu inima impacata
Intri în alta lume,
Ca omul care nu a păcătuit niciodata.
Si intri intr-un abis
Din grădina alăturata
Optimist si vesel,
Odată cu florile

Chiar daca...

Chiar daca ai vedea iubirea,
Chiar daca ai citi in stele,
Chiar daca ai privi diminetile,
Chiar daca ai sta in mainile ele,
Totul v-a fi altfel.

Flori albastre

Flori albastre
Rupte cu sperante,
Si dăruite
Din tot sufletul.


Flori albastre
Călcate în picioare,
De mulţi proşti
Pe lumea asta.


Flori albastre
Dăruite cu blîndeţe,
Si mulţi oameni fericiţi
Sunt bucuroşi si copleşiţi.


Flori albastre
Cele mai frumoase,
Din iubire pentru tine
Si visează la mai bine.


Sunt numai ale mele
Flori albastre.

Fericire de lunga durata?

Undeva s-a gresit, atunci cand am fost facuti. Masinaria care vorbeste,umbla si mananca e proiectata perfect. Functioneaza de minune, de cele mai multe ori. Problema este ca gandeste, viseaza si spera. Aici s-a gresit. Pentru ca nu exista om cu adevarat fericit, inafara de nebuni si copii care au avut norocul sa se nasca intr-o familie integra si iubitoare. De ce nu suntem cu adevarat fericiti? Exista fericiri marunte si de scurta durata, care ne infrumuseteaza viata si ne trezeste cheful de a trai si de a-i iubi pe cei din jur. Dar aceste sclipiri nu dureaza mut.
Daca am fost facuti astfel incat sa ne dorim sa fim fericiti, de ce nu putem ajunge niciodata la fericirea visata?
Pentru ca nu stim ce vrem? Nu cred. Sa va spun ce vrem. Sa fim sanatosi si vigurosi, sa nu fim singuri :sa fim ascultati si ocrotiti, sa avem un rost in viata, ceva care sa ne faca sa ne simtim importanti si utili, sa avem asigurate maruntisurile necesare pentru a trai: apa, aer, hrana, adapost si vesminte, caldura si un loc comfortabil pe care sa il numim ''acasa''.
Asta in linii mari. Dupa ce toate astea au fost asigurate, intervin obtiunile proprii, imaginatia si dorintele fiecaruia. Nu toti ne dorim masini sau femei blonde, calatorii in tari exotice, aparaturi performante si cine-stie-mai-ce. Fiecare cu visele lui.
Nu vrea nimeni cu adevarat o masina ''tare'' pentru ca ceva il face sa iubeasca adunatura de fier care o alcatuieste, sau vopseaua, sau cauciucul de la picioare. Motivul pentru care cineva doreste acea masina e pentru a-i sublinia un anumit status, pentru a fi admirat de cei din jur.
Sunt oameni suficient de siguri pe sine care nu mai au nevoie de asemenea artificii. Ei au facut un pas inainte spre fericire. Pentru ca ce este fericirea de fapt, daca nu impacarea cu sine?

Teoria este simpla si linistitoare. Si totusi, nu exista oameni pe deplin fericiti, impacati cu soarta si iubitori de ceea ce se numeste viata. Lumea nu a fost proiectata ca noi sa fim fericiti. Sau celui/celor care au proiectat-o, le-a scapat acest aspect. O mica greseala, sau ceva neprevazut. De ce or fi vrand astia sa fie fericiti? Cand sunt inconjurati de natura minunata pe care le-am creat-o, cand se au unii pe altii, de ce ar mai avea nevoie de asa ceva?
Sau poate nici nu stiau ca asa o problema va aparea, poate ei nu au nevoie de fericire, sau de ceea ce numim noi fericire, pentru a vrea sa existe.
Ni s-a pus la dispozitie o masinarie de o uimitoare precizie, avem libertatea de a alege, sau macar iluzia acestei libertati, fiind azvarliti in viata, unde se descurca fiecare dupa cum a nimerit, si dupa cum poate.
Nu e mare lucru. Cel putin nu suntem nemuritori, deci nu dureaza mult deriva noastra.