E ziua cea mai scurta, care, culmea, ar trebui sa fie cea mai lunga, ca doar trecem dintr-un an in altul.
Insa avem "bilanturi" de facut si "planuri" de trasat, asa incat pana la urma e ziua ce trece cel mai repede.
Sper sa aveti timp de-un gand frumos totusi si sa gasiti si timp sa il trimiteti mai departe, poate se raspandeste astfel un optimism cu masura.
Si-apoi sa ridicam paharutul, La multi ani !
La multi ani 2011!
LA ACEASTA CUMPANA DINTRE ANI ,LASATI POARTA SUFLETULUI DESCHISA,FITI FERICITI SI MAI BUNI IAR NOUL AN SA VA GASEASCA ASA.LA MULTI ANI!
Anul Nou este pe drum
Vine si soseste acum
Lumea iar se pregateste
Caci anul se innoieste…
Si se strang si mici si mari
Pentru noaptea dintre ani…
Zile, luni, s-au dus pe rand
Toate ne-au ramas in gand
Cele bune s-adunam
Cele rele sa uitam…
Anul ce se afla-n fata
Sa-ti aduca bine-n viata,
Zambete, suras sub soare
Nici macar o suparare....LA MULTI ANI........
Anul Nou este pe drum
Vine si soseste acum
Lumea iar se pregateste
Caci anul se innoieste…
Si se strang si mici si mari
Pentru noaptea dintre ani…
Zile, luni, s-au dus pe rand
Toate ne-au ramas in gand
Cele bune s-adunam
Cele rele sa uitam…
Anul ce se afla-n fata
Sa-ti aduca bine-n viata,
Zambete, suras sub soare
Nici macar o suparare....LA MULTI ANI........
Rappa_ru' si 2010
Iata ca a mai trecut un an(am mai intinerit cu un an pentru ca noi suntem cei care vin tare din urma si nicidecum nu imbatranim pana vreo 99 ani, 12 luni si o zi) si ne gasim din nou la cumpana dintre ani, moment ce trebuie sa ne gaseasca alaturi de persoanele dragi noua pentru a mai adauga o fila in paginile sufletului fiecaruia dintre noi pentru a ne servi drept impuls atunci cand vom fi prea suparati, stresati, obositi, sictiriti si asa mai departe, intr-un cuvant...cand vom avea lipsa de motivatie sau saturatie suprema...
Dar sa nu mai aberam atat de mult si sa afirm ca pot fara nici un fel de problema spune ca pentru mine anul 2010 a fost alaturi de varsta de 18 ani, cea mai frumoasa perioada a vietii mele in care toate mi-au fost asezate de Domnul la locul lor, in orice fel de domeniu, sper sa fi meritat toate acestea si sa cladim din nou pe acest substrat(sau de ce nu pe altul) o noua minunata perioada si in viitor. Sa enumeram aici(pentru a exemplifica ceea ce v-am spus mai sus) ca am trait o super poveste, am avut o super clasa(we are MUSATINII 12 Tza), bac, admitere, totul in regula, lucrurile au mers intr-o armonie ca niciodata, vara a fost challenging pentru a ma pregati pentru ceea ce avea sa vina, si iata-ma acum, amintindu-mi de acestea, si la fel de mult de frumoasele povesti alaturi de prietenii mei, de care ma leaga atat de multe momente pline de farmec.
Pana la urma a venit Mosu' si la mine, un pic mai intarziat ca era in dubiu daca poate circula cu sania prin spatiul aerian roman fara cauciucuri de iarna, dar mi-a adus ceea ce imi doream si anume putina liniste sufleteasca si impacare cu mine de Sarbatori, si pe langa acestea a facut echipa buna cu mine si cu tata si am initiat un nou proiect numit ACER ASPIRE(postul este o premiera de asemenea, fiind primul realizat integral prin acesta), deci ii multumesc mult pe aceasta cale.
In inchierea postului, promit sa fiu mai activ pe blog in 2011, ma rog la Dumnezeu sa aiba grija de noi, de toti, sa ne dea sanatate si putere de invatat/munca pentru a implini lucrurile pe care ni le propunem din drumul pe care mergem.
La multi ani, toate cele bune, un an nou cat mai implinit si fericit tuturor ! Ne citim la anul ! Distractie placuta diseara pentru ca avem dubla sarbatoare !!!
Dar sa nu mai aberam atat de mult si sa afirm ca pot fara nici un fel de problema spune ca pentru mine anul 2010 a fost alaturi de varsta de 18 ani, cea mai frumoasa perioada a vietii mele in care toate mi-au fost asezate de Domnul la locul lor, in orice fel de domeniu, sper sa fi meritat toate acestea si sa cladim din nou pe acest substrat(sau de ce nu pe altul) o noua minunata perioada si in viitor. Sa enumeram aici(pentru a exemplifica ceea ce v-am spus mai sus) ca am trait o super poveste, am avut o super clasa(we are MUSATINII 12 Tza), bac, admitere, totul in regula, lucrurile au mers intr-o armonie ca niciodata, vara a fost challenging pentru a ma pregati pentru ceea ce avea sa vina, si iata-ma acum, amintindu-mi de acestea, si la fel de mult de frumoasele povesti alaturi de prietenii mei, de care ma leaga atat de multe momente pline de farmec.
Pana la urma a venit Mosu' si la mine, un pic mai intarziat ca era in dubiu daca poate circula cu sania prin spatiul aerian roman fara cauciucuri de iarna, dar mi-a adus ceea ce imi doream si anume putina liniste sufleteasca si impacare cu mine de Sarbatori, si pe langa acestea a facut echipa buna cu mine si cu tata si am initiat un nou proiect numit ACER ASPIRE(postul este o premiera de asemenea, fiind primul realizat integral prin acesta), deci ii multumesc mult pe aceasta cale.
In inchierea postului, promit sa fiu mai activ pe blog in 2011, ma rog la Dumnezeu sa aiba grija de noi, de toti, sa ne dea sanatate si putere de invatat/munca pentru a implini lucrurile pe care ni le propunem din drumul pe care mergem.
La multi ani, toate cele bune, un an nou cat mai implinit si fericit tuturor ! Ne citim la anul ! Distractie placuta diseara pentru ca avem dubla sarbatoare !!!
Nationalism si reforma
Motto: “Existenta nu este o vale a plangerii ci o lupta prin care omul se poate afirma.”
Regimurile politice care s-au succedat in Romania dupa ’90 s-au preocupat permanent doar de alterarea (deteriorarea) mostenirii culturale si materiale a romanilor. Campania de deznationalizare dusa de administratiile trecute si prezenta este parte a programului de prelungire artificiala a unui regim politic lipsit de moralitate.
Dorind o depreciere totala a societatii romanesti, politicienii de ieri si de azi contesta valorile nationale in numele economiei de piata. In cultura moderna se recurge frecvent la acest concept atat de daunator. Sa mentionam doar ca Adam Smith si David Ricardo sunt doar niste sarlatani abili. Ideile lor nu au imbogatit pe nimeni, cu exceptia locuitorilor tarilor occidentale. In present, intreaga planeta zace in ruina economica, rezultat evident al economiei de piata. Observatia “sarlatani abili” poate fi extinsa si la cei mai multi dintre guvernantii si politicienii din tara noastra, care urmaresc doar manipularea grosolana a opiniei publice. Pentru ei, minciuna ofera cel mai promitator vehicul prin care isi promoveaza lupta politica. Simtind ca le va bate ceasul in curand, varfurile cele mai reactionare ale lumii occidentale incearca sa-si prelungeasca dominatia stimuland o recrudescenta fara precedent a abolirii tuturor valorilor culturale traditionale.
NATIONALISM
Nationalism inseamna apararea intereselor propriei natiuni. Departe de a fi o simpla cugetare, nationalismul urmeaza legi identificabile, cu efecte previzibile. Putem sa nu recunoastem valabilitatea acestor legi dar trebuie sa retinem ca progresul societatii omenesti este motivat in sens dialectic. Nationalismul nu este doar o alta opinie politica. Este un mijloc superior de organizare a societatii. Nationalistii doresc o Romanie pentru romani.Romanii sunt cei care trebuie sa beneficieze de bogatiile si frumusetile patriei. In procesul de reformare continua a societatii noastre, doar valorile romanesti sunt cerute si doar romanii poseda aceste valori. Noi nu cerem altor natiuni sa renunte la valorile lor etnice si culturale. Cerem doar sa fim respectati.
Nationalismul nu propune un conservatorism ingust, nici un conservatorism subtil. Aceste metode apartin ideologiei tipic reactionara. Noi consideram mostenirea noastra culturala ca temelie a ideologiei nationaliste. Religia crestina si traditiile populare sunt elementele esentiale ale doctrinei care ne calauzeste. Nationalismul propune pastrarea intacta a bunurilor noastre stravechi. Noi dorim o cultura romaneasca armonizata perfect cu religia, cu morala si cu stiinta. Daca pentru unii, mesajul nostru este mai putin clar, aceasta se datoreaza fie conditiei lor inferioare, fie unei rele credinte care le-a fost cumparata de cei care ne doresc raul.
Cei care flutura cu abilitate “maretia” occidentului, “stapanul lumii,” sunt fie naivi fie simpli lachei ai unor potentati abjecti. Uneori, termenii lingvistici intrebuintati de adversarii nostri sunt alesi cu grija, pentru a egala notiunea de “vechi” cu cea de “invechit” sau “decrepit.” Noi sustinem ca “vechi” inseamna in acelasi timp “traditional” si “demn de lauda.” Decrepita este doar propaganda antinationala! Recomandatia pe care o face nationalismul este aceea de a medita asupra amintiri trecutului, aspra intamplarilor si consecintelor lor. A ignora cele petrecute inaintea noastra inseamna sa ramanem mereu copii, caci ce valoare are viata omeneasca daca amintirea faptelor vechi nu leaga prezentul de trecut?
REFORMA
Numim reforma o schimbare in bine prin indepartarea a tot ceea ce este defect sau abuz. Reforma este rezultatul unei activitati inteligente prin care este refacuta justa ordine a lucrurilor. In domeniul cultural, reforma inseamna veghea pentru ca populatia sa nu fie intoxicata cu non-valori. Otravirea sistematica a valorilor nationale trebuie inlocuita printr-o aparare sistematica a acestor valori. Politica anti-nationala dusa de ziare si televiziune trebuie sa inceteze. Cei care insulta poporul roman nu pot avea parte in tara noastra. In domeniul economic, reforma se poate concretiza, in principal, prin procesul de nationalizare. Nationalizarea este procedeul de aducere a resurselor strategice si a industriilor importante, sub controlul (sau in proprietatea) natiunii, acordand guvernului responsabilitatea necesara. Este in firea lucrurilor ca avutul tarii sa apartina romanilor nu strainilor!
Desigur ca orice act reformator suporta dezbateri prelungite. Nu face insa obiectul acestui eseu punctarea detaliilor. Dorinta noastra a fost sa facem doar o prezentare sumara a unor concepte importante. Avem o responsabilitate pentru viitor, pentru generatiilor ce ne urmeaza. Lupta noastra de azi le va oferi sanse mai bune de viata!
http://blog.nouadreapta.org/
http://odorica-dariaion.blogspot.com/
Forum pentru apicultori (forum apicol roapicultura.eu/index.php)
Anu acesta am decis sa nu il inchei fara o noua realizare, asa ca am facut am realizat un forum apicol ( roapicultura.eu - un forum pentru toti apicultori din romania), daca esti priceput in apicultura sau esti pasionat si vrei sa inveti aceasta meserie nu ezita sa te inregistrezi pe forum si sa invatam uni de la alti. Miere de albine cel mai consumat produs apicol.
Multumesc celui care mi-a trimis aceasta poezie:)) (AM COPIAT INTOCMAI POATE ERA PUTIN VESEL)
In noaptea asta pe lumina lunii,
Vei aprinde in trupu-mi vilvataia,
De va arde pina si odaia,
Iar inima ca fulgerul furtunii
Cind ma saruti, in mine e un foc,
ce arde pentru tine scump odor,
Aprins in toate noptile de dor
Iar trupu-l simt bintuit ca de potop,
Abia intr-un tirziu imi sting dogoarea,
Cind valul de iubire ne patrunde,
Si linistea incet sa ne inunde
Ca intr-un tirziu slabim strinsoarea.
P.S. LA TINE M-AM GINDIT MARIANA CIND AM PUS ACEST MODEL pe pom
Nu am mai stiut de tine nimic de cind ai conversat ca eu sint liber cugetatoare, o proasta conform legii lui Murphi. Am vazut ca si tu pe facebook esti tot liber cugetatoare.Credeam ca te-ai retras de rusine, pina nu te-am gasit pe facebook ca ai pus un singur prieten cu numele devarat la" prieten ascuns". Dar stiu ca zilele iti sint numarate pina vei fi facuta, in toate felurile posibile, ca esti nesimtita si te tii dupa barbati tineri care sint mai mari decit copii tai, ca esti maritata, ca l-ai obligat sa aprobe sa-l pui la singurul prieten ascuns si ca a trebuit sa-ti spuna numele adevarat.Nu ai sa suferi tu, ci familia si in special copii care nu vor indrazni ...Nu-ti pot spune La Multi Ani ! si brad luminos, pentru ca ai caracter abject contribuind la denigrarea mea la comentarii si indemnind la moartea mea(ex.http://odorica.blogspot.com/ 18 dec. art Rev. Rom. foto paun alb).Rusine !!!! Cu sila, Odorica ( NU ASTEPT COMENTARII DE LA INTERPUSI, FARA LEGATURA CU ROMANIA SI CU POLITICA , CI NUMAI DE LA SOT)
http://odorica.blogspot.com/
JUMATATI DIFERITE
Nimeni nu-i perfect. Chiar daca majoritatii barbatilor le place sa considere ca lumea se invarte in jurul lor, ca Eva a fost facuta special pentru ei, ca sa se simta ei bine si ca vezi Doamne, sa se vada cumva si diferenta, ca "ce bine este sa te nasti barbat!", ca barbatul este cruce-ntreaga iar femeia este jumatate de cruce ca... iaca nu mai doresc sa insir toate tampeniile in care cred cei mai multi dintre reprezentantii sexului meu si culmea, cateodata chiar si femeile... si-atunci, chiar daca exista toate aceste paradigme, reiterez: nimeni nu-i perfect. Desigur ca exista si deosebiri si asemanari intre femei si barbati, caci uite, simtim pana la urma aceleasi emotii, insa le exteriorizam diferit, volens-nolens trebuie sa ne plecam in fata evidentei, aceea ca, in materie de inteligenta si capacitate intelectuala sunt anumite zone pe care barbatii nu le acopera, pe cand femeile exceleaza. Allan Pease celebrul autor al bestseller-ului "Limbajul Trupului" ne arata intr-un mod umoristic si elegant care sunt diferentele dintre barbati si femei.
Va invit din toata inima sa vedeti filmuletele despre aceste diferente. Nu va sfiiti, este un spectacol de nota 10. Magna cum laudae!
LA MULTI ANI! si...
vizionare placuta!
NOTA AUTORULUI: Sexistii si misoginii sunt rugati sa se abtina de la comentarii. Multumesc frumos!
Mirajul capitalismului:romanii care isi vind sufletele pe niste euro
Am desluşit într-un final mirajul şi calităţile popoarele din Europa la care românii visează atât de mult să ajungă şi cu care îşi doresc atât de mult să se confunde: aceste popoare pur şi simplu nu sunt din România! Atât de mulţi dintre noi fugim de patria mamă, fie din motive conştiente, fie siliţi de sistemul din ce în ce mai ineficient. În realitatea practică socială şi economică, popoarele europene mai „civilizate” au, de exemplu, mijloacele de a-şi face asigurări de sănătate fără a se îmbolnăvi când le vine factura. Şi ei, europenii „emancipaţi”, sunt oameni ca noi. Nişte oameni pe care destinul i-a plantat dincolo de graniţele României, oameni pe care providenţa i-a scăpat de un regim comunist. Nişte oameni care se bucură de un sistem aparent eficient şi au devenit, din acest motiv, auto-suficienţi.
Comoditatea sistemului a semănat în sufletele lor o lene otrăvitoare şi ei nu mai au alte ambiţii decât să aibă o casă şi copii sănătoşi, să aibă mereu burta plină. Imaginea lor despre o viaţă fericită se confundă de câteva decade cu pozele din muzee şi atlase ale regilor din epocile mai vechi, supraponderali, proptiţi ostentativ cu cotul de un fotoliu aurit şi decoraţi ca un pom de Crăciun, regi care prin avariţia şi lipsa lor de spirit competitiv au pus bazele a ceea ce este astăzi sistemul capitalist. Oamenii fac de multă vreme, intenţionat, această greşeală: fuzionează etica individuală cu dogmele politice. Atunci când posesiile unui individ însumează valoarea X, atunci el se poate numi un om “realizat”. Propaganda pentru conceptul de “om realizat” se face, conştient sau nu, şi în familie: să strângi bani, să cumperi obiecte valoroase, „să fii în rândul lumii”, „să nu te faci de ruşine”. Însă aceste concepte nu mai sunt de mult sinonime cu omenia şi valoarea individului, ci sunt definite strict de echivalentul material al totalului posesiilor. Ca familie trebuie să ajungi la o valoare X, care este ţelul suprem, şi dacă mai faci şi ceva în plus peste norma general valabilă, deja eşti un „semizeu” şi poţi sta nestingherit cu interlopii la masă.
Şi sistemul capitalist te ajută să ajungi la acea valoare: poţi cumpăra lucruri în rate sau în leasing fără să ajungi cu adevărat să devii proprietar al acestora, poţi amaneta un bun pentru o urgenţă şi aproape niciodată nu mai reuşeşti să strângi bani să îţi recuperezi bunul, poţi cumpăra afecţiunea şi popularitatea cu bani, poţi face împrumut la bancă şi cu un ştat de plată fals dacă ai norocul să cunoşti „pe cine trebuie”. Poţi să nici nu plăteşti împrumutul înapoi, dacă este vorba de o sumă relativ mică, nu eşti pasibil de puşcărie. Te vor suna de la bancă o perioadă şi apoi, dacă nu ai girat cu casa, te vor lăsa in pace. Băncile estimează că scapă mai ieftin lăsându-te în pace decât dându-te în judecată pentru că nu ai plătit rata la timp. Ele se prefac a fi atât de tolerante uneori, întocmai pentru ca şi mai mulţi oameni să îşi facă împrumuturi, să fie astfel legaţi pe viaţă prin plata unui lucru pe care l-au folosit sau epuizat de mult. “Calitatea unui om” astăzi este măsurată în cât de mult circulă banii lui şi cât de mult profit neimpozabil are. Iată la ce aspiră românii! Străbunii noştri, care şi-au dat viaţa ca să apere patria-mamă, s-ar răsuci în mormânt văzând pentru ce generaţii ingrate şi superficiale au pierit.
Odată plecat din „rahatu’ acesta de ţară”, tre’ să fii fructul nimănui – un fruct de mult uscat – şi un (p)om fără rădăcini ca să poţi rămâne atât de departe de casă şi să nu tânjeşti bolnăvicios. Să poţi stăvili nostalgia din tine de fiecare dată când ţi se pare că auzi pe cineva vorbind limba maternă, şi să te poţi întovărăşi cu orişicine doar de dragul de a nu merge duminica singur la picnic. Să ştii că fiecare relaţie interumană va fi una superficială şi asta să nu te revolte! Tre’ să ştii să te minţi destul de bine ca să ajungi să trăieşti cu faptul că te usuci pe interior, departe de ţara în care te-ai născut şi unde eşti înţeles mai bine ca nicăieri în lume. Amăgindu-te în continuare că un salariu bun le alină pe toate, îţi găseşti un refugiu în vreo activitate nefertilă, şi atunci începi să vrei să semeni cu străinii din jurul tău.
Marele om Cioran a spus despre Paris că este un „garaj apocaliptic”. Felul în care francezii „multicolori” râd şi se pupă de patru ori la fiecare întâlnire banală la brutărie este cutremurător: în mintea lor în acele secunde se derulează cele mai putrede gânduri omenesc posibile, în sufletul lor se mai cutremură o coardă sensibilă, fruntea şi obrajii lor se colorează roşu spre mov. Pentru a ascunde aceste lipsuri şi mişelii, ei îşi dreg vocea cât mai suav şi limba lor ascuţită atunci începe să spună cele mai frumoase cuvinte din lume, pe care oricine doreşte să le audă şi mai ales să le creadă sincere. Totul pare frumos din exterior, toată lumea pare prietenoasă şi mulţumită de viaţa personală. Însă instabilitatea este cruntă: aceşti oameni azi sunt rasişti, mâine sunt toleranţi, poimâine nu mai sunt nimic. Abia după câteva întâlniri încep să se vadă mizeria, minciunile şi bârfa. Uneori sunt atât de orbiţi de trendurile naţionaliste încât resping orice individ care nu li se aseamănă: emigranţii sau străinii cu personalitate sunt consideraţi antisociali şi împinşi până în punctul în care ori se împletesc cu gândirea „locală”, ori se izolează în alte grupuri de emigranţi – nu pentru că acolo le seamănă cineva, ci pentru că în acele grupuri membrii suferă împreună. Măcar nu mai sunt singuri!
Europenii nu sunt cu nimic mai buni decât noi: genetic vorbind, aparţinem aproape toţi de rasa caucaziană. Numai că fiecare ţară are particularităţile ei religioase şi culturale. În ţările care nu s-au străduit să îşi păstreze o identitate naţională, doar politica şi regimurile de moment dau direcţie societăţii şi indivizilor. Dacă preşedintele este polonez, încep toţi să poarte tricouri pe care scrie ceva în poloneză, nici unul din ei neştiind ce înseamnă acele îmbârligături. Nici unul din ei nu ştie ce să reprezinte, şi când aleg o cauză pe care să o susţină, nu o înţeleg nici măcar pe sfert. O aleg pentru că “li se potriveşte” şi acest lucru este un idealism pervertit al personalităţilor slabe.
Aroganţa şi auto-suficienţa… francezii au învăţat aceste trăsături de la monarhii străvechi, de la Ludovicii care îşi asasinau copiii pentru beneficii politice, care purtau pantaloni de lână vara şi ucideau bijutierii dacă, prin vreo nefericire, coroana regală nu avea suficiente pietricele strălucitoare în partea din faţă. Francezii de azi sunt umbra unor nobili parveniţi, mofturoşi şi nesătui, care erau acceptaţi de popor din cauza prostiei maselor, nu datorită meritelor politice sau personale dovedite pe scaunul regal. Minciuna crasă şi zâmbetele gratuite, lacrimile false de prietenie sunt prezente în comportamentul multor grupuri umane. Dorinţa de a fi cel mai bun există în mulţi oameni, însă în francezi ea a fost tradusă în pervertirea totală a relaţiilor inter-umane: aparent modest şi zâmbitor, „poţi să mă suni la orice oră ai nevoie de ceva”, „fac eu cinste de data asta”, „mănânc cu mâna că aşa îmi place mie”. Se ajunge, de la acest sentiment al prieteniei dezinvolte şi plăcute, la lucruri pe care refuzi să le vezi aşa cum sunt în speranţa de a nu-ţi pierde puţinii prieteni: „fac glume nepotrivite cu iubitul tău, dar sunt doar nişte glume”, „mie îmi place să spun şi să mi se spună mereu adevărul”, „ştii că eu mereu îţi iau apărarea când prietenii mei francezi mă avertizează că românii sunt parşivi” şi alte făţărnicii abominabile. Francezii spun despre noi, românii, că suntem arţăgoşi şi mereu puşi pe scandal, că idealismul nostru nu ţine de foame şi nu plăteşte facturile, că femeile noastre sunt toate prostituate (şi daca au întâlnit vreuna care nu pare uşoară, vor spune că e tot o prostituată, dar în concediu). Asta venind de la nişte oameni care nu ştiu ce înseamnă adevărul şi spontaneitatea, nişte oameni cărora li s-a urât cu binele, care nu s-au luptat niciodată pentru a obţine ceea ce au, oameni care pentru o durere de cap se învoiesc de la serviciu şi statul va deconta medicamentele necesare. Aceşti oameni nu pot să doarmă fără somnifere. Noi, după o zi de muncă, adormim deja în autobuz în drum spre casă.
Defectele sistemului politic şi economic devin defecte reale ale naţiunii, şi de aici la imprimarea lor în educaţie şi conştiinţa tineretului nu mai este decât un pas. Pentru că, într-adevăr, nu există un sistem în care toţi membrii să fie mulţumiţi şi egali, dar un popor poate fi egalizat prin crezuri şi eforturi comune. Acesta este unul dintre cele mai importante lucruri în sânul unui popor ideal, şi metodica democraţiei combate exact acest progres la comun al tuturor cetăţenilor. Capitalismul minte şi promite libertăţi: avem libertatea reală de a alege între două fast-food-uri, între Cola şi Pepsi, şi aici se opresc opţiunile noastre. Josnicia unor indivizi nu este decât reuşita de a se adapta la ceea ce li se oferă şi de a lua tot ce li se pare mai bun din gama de “produse”. Ceea ce mulţi văd ca emancipare este de fapt doar încă un pas în destabilizarea unităţii poporului, în amăgirea oamenilor cu valori care îi fac să se îndepărteze atât de fraţii lor cât şi de ei înşişi: este o formă de fratricid la nivel comportamental. Şi responsabil este tot omul, pentru că sistemele şi mentalităţile acestea nefertile tot de om sunt fabricate.
Înţelegem (dar ne e greu să acceptăm) efectul capitalismului „prosper” asupra sufletului, asupra gramului de puritate care este pe zi ce trece mai sufocat de plăcerile urbane. La “prosperitate” visăm pentru că am fost înfometaţi şi practic, intelectual şi psihic de regimul comunist… Dar în cele mai sărace momente din istoria naţiunii noastre am avut oameni care au devenit cunoscuţi nu pentru ultimul lor album de manele scos în America, nu pentru că s-au căsătorit cu o femeie cu 35 de ani mai tânără decât ei, nu pentru proprietăţile nenumărate, ci pentru luptele curajoase pe care le-au dus la bun sfârşit cu resurse proprii şi din proprie iniţiativă. Unde a pierit această genă a românilor? Unde sunt acei puţini oameni care condamnă luxul şi parvenirea? Mă duc să-i dezgrop! Cine mă ajută?
http://blog.nouadreapta.org/
http://singurafelina.blogspot.com/
Pentru prieteni si prietenie
Multumesc Paula Iacob pentru multele, chiar foarte multele mesaje pe care mi le-ai trimis si nu ti-am raspuns. Perseverenta ta mi-a atras atenia. De acum incolo ma poti considera prietena ta. Multumesc pentru acest videoclip cu dedicatie, de la tine. La Multi ani ! :)
http://singurafelina.blogspot.com/
:: Gâsca salva Capitoliul
| Titlu*: | Gâsca salva Capitoliul |
| Autor:*: | http://ionelmuscalu.blogspot.com |
| Poza: | sfera con sfera.jpg |
| Articol*: | Stăteam pe Capitoliu şi mă uitam în zare, Cam în sus aşa, Încercând să văd cele şase coline, Dar mai ales Columna lui Traian, Pe care întâmplător nu şedea chiar împăratul, Îmi venea să zic şi eu aşa, Stau într-un bar din inima de Romă Şi beau cafea Lavazza romană, Oraşul are evident o aromă, Cu miros de istorie imperială, Pe care o declamă, Oraşul este, desigur, etruscizat, Cu lume multă ce vinde, latinizat, Cafea, genţi magrebiene, amulete creştine, Fanatizat, eu te invit in Piazza pe tine, La un espresso cu gust de amandine, Pe o reţetă veche de când e lume, Să te seduc femeie cu buze divine, Nu mă interesează nici tiarele papei, Parcă nici globul lui pământesc, Ci doar celelalte Şase Coline Şi Columna lui Traian, ce-o sfinţesc, Eu, omul simplu, văzând sfera din sfera, Al cărui sens rima doar cu terra Şi păunul cel de bronz, parcă fără interes, Că-n fiece fibră rămâne ceva de cules, A treia colină, a sabinelor, am ales, Fiindcă acolo aveau gâscă cu portocale, Încât salvau Roma de nişte pocale De frizzante bianco Şi aşa..., a nu ştiu câta oară într-o seară Roma era salvată de-o gâscă ordinară, Iar eu de o cacofonie bizară. |
Powered by EmailMeForm
Sorcova
vesela,
să trăiţi,
să-mbătrâniţi,
să nu mai fiţi umiliţi,
pensia să vă primiţi
cum a fost ea calculată
pentru anii din armată,
nu cum ar vrea Boc Emil
cel cu minte de copil,
căruia, azi, pe Armată
i s-a pus ditamai pată.
Această umilă slugă,
de o vreme, tot îndrugă
c-avem pensii "nesimţite"
care trebuie ciunţite
şi-ajustate din topor,
după cum vor dumnealor,
călcând legea în picioare
şi făcând-o ştergătoare.
Şi-a luat ca ajutor
un ministru trădător
care face de ruşine
întreaga ofiţerime
ce-a urcat treaptă cu treaptă,
păstrându-şi coloana dreaptă,
nu ca acest izmănar,
ajuns mare ghinărar
umplând unora pocalul
sau golindu-le ţucalul.
Mergând amândoi la toartă,
ni se vor stăpâni pe soartă,
având dezlegarea lui,
onor preşedintelui.
Să-i lăsăm în ale lor
şi în anul viitor
s-avem parte de bucate,
de noroc şi sănătate,
casa să ne fie casă,
masa să ne fie masă,
de nepoţi să ne-ngrijim,
bucuroşi mereu să fim,
să avem în pungă bani
LA ANUL ŞI LA MULŢI ANI!
Colonel (r.) Ilie Bâtcă
Publicat de Biliuta
Interviu cu Dj D@nny
El este Dj D@nny cunoscut si sub numele de Dodu.
Nascut in 21.04.1992, locuind in orasul natal Campia Turzii. Artistul a inceput sa faca muzica prin 06.2010. Mai jos gasiti si un interviu cu el.
Beto: Care e numele de scena?
Dj D@nny: Dj D@nny
Beto: Spune-mi cand te-ai apucat de muzica?
Dj D@nny: De 6 luni
Beto: Ce te-a determinat sa faci aceasta muzica?
Dj D@nny: 1 motiv ar fi ca multa lume se distreaza in cluburi pe aceasta muzica, al 2-lea motiv apare ceva nou. Nu este un singur beat, efecte si flow nou.
Beto: Inteleg. Cat de mult ai muncit pentru realizarile tale? A meritat?
Dj D@nny: Nu am muncit cine stie cat si da a meritat, chiar merita
Beto: Ce parere ai despre ascultatorii tai?
Dj D@nny: Pai deocamdata am o parere buna pentru ca apreciaza ceea ce fac si le place
Beto: Ai avut colaborari?
Dj D@nny: Inca nu.
Beto: Si cum iti vezi viitorul cu muzica ta?
Dj D@nny: In muzica nu prea vad viitoru, cred ca va fi ceva trecator
Beto Deci actual este un hobby
Dj D@nny: Dap...
Beto: Din cate am auzit ai fost pe la diverse petreceri cu muzica. Spune-mi despre asta
Dj D@nny: Am fost la 2 party cu muzica la unul cu house electro si a fost placut, lumea se distra
Dj D@nny: Si la unul am fost cu mis de melodii
Beto: Proiectele tale sunt deschise pe un termen lung?
Dj D@nny: Pot sa zic
Beto: Daca ai primi o invitatie pentru a colabora pe "scena" in Romania, ti-ar placea ca invitatia sa fie din partea ...?
Dj D@nny: Indiferent de la cine, nu conteaza.
Beto: Unde pot ascultatorii sa iti gaseasca muzica?
Dj D@nny: Nici unde deocamdata.
Mai multe detalii gasiti in Biblioteca Prafuita: Citeste tot articolul
Nascut in 21.04.1992, locuind in orasul natal Campia Turzii. Artistul a inceput sa faca muzica prin 06.2010. Mai jos gasiti si un interviu cu el.
Beto: Care e numele de scena?
Dj D@nny: Dj D@nny
Beto: Spune-mi cand te-ai apucat de muzica?
Dj D@nny: De 6 luni
Beto: Ce te-a determinat sa faci aceasta muzica?
Dj D@nny: 1 motiv ar fi ca multa lume se distreaza in cluburi pe aceasta muzica, al 2-lea motiv apare ceva nou. Nu este un singur beat, efecte si flow nou.
Beto: Inteleg. Cat de mult ai muncit pentru realizarile tale? A meritat?
Dj D@nny: Nu am muncit cine stie cat si da a meritat, chiar merita
Beto: Ce parere ai despre ascultatorii tai?
Dj D@nny: Pai deocamdata am o parere buna pentru ca apreciaza ceea ce fac si le place
Beto: Ai avut colaborari?
Dj D@nny: Inca nu.
Beto: Si cum iti vezi viitorul cu muzica ta?
Dj D@nny: In muzica nu prea vad viitoru, cred ca va fi ceva trecator
Beto Deci actual este un hobby
Dj D@nny: Dap...
Beto: Din cate am auzit ai fost pe la diverse petreceri cu muzica. Spune-mi despre asta
Dj D@nny: Am fost la 2 party cu muzica la unul cu house electro si a fost placut, lumea se distra
Dj D@nny: Si la unul am fost cu mis de melodii
Beto: Proiectele tale sunt deschise pe un termen lung?
Dj D@nny: Pot sa zic
Beto: Daca ai primi o invitatie pentru a colabora pe "scena" in Romania, ti-ar placea ca invitatia sa fie din partea ...?
Dj D@nny: Indiferent de la cine, nu conteaza.
Beto: Unde pot ascultatorii sa iti gaseasca muzica?
Dj D@nny: Nici unde deocamdata.
Mai multe detalii gasiti in Biblioteca Prafuita: Citeste tot articolul
Sa trageti la plugul tarii, pin' la culmile rabdarii !
Sursa: Napocanews
Pluguşorul politic 2011 “laudă” realizările aleşilor din anul care s-a scurs. Victor Ponta nu s-a împăcat cu Geoană, pe Elena Udrea a înţepat-o bradul de Crăciun, Emil Boc face ce zice şeful, Elena Udrea e mândră de “frunzele” bradului luate din fonduri UE, iar preşedintele Traian Băsescu le urmează românilor să tragă “la plugul ţării pân la culmile răbdării”, transmite Realitatea.net.
Victor Ponta: Brăduleţ brăduţ drăguţ / Ninge peste tine / Hai cu mine la partid / Unde-i cald şi bine / Cu beteală o să te-mbrac şi-o să luminezi / Dar când pune mâna Geoană, vreau să-l curentezi.
Elena Băsescu: Ăsta nu e bradul tău/ Este a lu’ tata / Toată ţara e a lui / Nu ţi-l dau şi gata / Ce-i cu coafura ta? / Ete arăţi ca dracu / Ete-al dracului boschet / M-a-nţepat cu acul. Hai copii la săniuş, cu mănuşi şi fesuri / Să ne dăm pe derdeluş şi s-avem succesuri.
Corneliu Vadim-Tudor: Brăduleţ cu ramuri multe, ce porţi urmă de topor / Te-au tăiat din vârf de munte, mafia pădurilor. Trădători de neam şi ţară / Toţi suntem de-aceeaşi teapă / Aş ciopli cu dinţii bradul, să vă trag cu el în ţeapă. Unde-s porcii şi mojicii, să le fac o urătură? / Să le dea Domnul pe masă, ce scot eu acum pe gură!
Traian Băsescu: Dragi români, gospodari şi oameni buni / Eu v-am înhămat pe toţi, cu bunici şi cu nepoţi / Să trageţi la plugul ţării, pân’ la culmile răbdării / Iară eu să-l ţin de coarne, nu cumva să se răstoarne / De veţi vrea să rupeţi jugul / să rămân singur cu plugul. Eu pocnesc din bice “poc” şi îndată apare Boc / Vă dublează TVA-ul şi la toţi vă piere maul / Vă mai taie şi din raţii, din pensii şi alocaţii.
Emil Boc: Aho-aho, aşa a zis şeful / Aşa facem noi mereu / Eu să fac ce zice dânsul / Dar să pară c-am zis eu. Chiar pe lângă bradul ăsta, conform unor parametri / O să treacă autostrada- 4000 de centimetri / Doar că ne-a zis FMI-ul, conform vizitei recente / Să tăiem acuma pomul, cu 25 de procente / Însă tot încap sub ramuri vreo cinci bebeluşi când plouă / Iar mămicile mă scuipă şi-mi aruncă-n cap cu ouă.
Elena Udrea: Aho-aho turişti şi fraţi / Hai veniţi să vizitaţi / Brazii noştri minunaţi / Din grădina din Carpaţi. Ăsta-i brad cum altul nu e / Că l-am luat cu fonduri UE / Fiecare rămurică, are câte-o frunzulică / Şi fiecare frunzulea, câte-o su’ de mii costa / C-am plătit proiect pe ea. Eu v-aştept şi-n noul an, în grădina lui Traian.
Dan Diaconescu: Aho-aho, bună seara măi băieţi / Voi nici nu ştiţi ce pierdeţi / Ia opreşte plugul frate, c-avem exclusivitate / La mulţi ani, cinstită gazdă, ia să dăm sub brad o brazdă / Că mi-a zis mie Ogică, că poate la o adică a trecut Cioacă pe-aici / Şin-angropat pe cine: Ghici! . Vă doresc ca noul an, să-l aveţi senzaţional / Şi la anu-n loc de pom să-mpodobiţi un tomberon. Porniţi plugul măi flăcăi şi mânaţi pe domnii boi / Ăştia-s boi cu CNP -eu, membri în partidul meu.
http://blog.nouadreapta.org/
Pluguşorul politic 2011 “laudă” realizările aleşilor din anul care s-a scurs. Victor Ponta nu s-a împăcat cu Geoană, pe Elena Udrea a înţepat-o bradul de Crăciun, Emil Boc face ce zice şeful, Elena Udrea e mândră de “frunzele” bradului luate din fonduri UE, iar preşedintele Traian Băsescu le urmează românilor să tragă “la plugul ţării pân la culmile răbdării”, transmite Realitatea.net.
Victor Ponta: Brăduleţ brăduţ drăguţ / Ninge peste tine / Hai cu mine la partid / Unde-i cald şi bine / Cu beteală o să te-mbrac şi-o să luminezi / Dar când pune mâna Geoană, vreau să-l curentezi.
Elena Băsescu: Ăsta nu e bradul tău/ Este a lu’ tata / Toată ţara e a lui / Nu ţi-l dau şi gata / Ce-i cu coafura ta? / Ete arăţi ca dracu / Ete-al dracului boschet / M-a-nţepat cu acul. Hai copii la săniuş, cu mănuşi şi fesuri / Să ne dăm pe derdeluş şi s-avem succesuri.
Corneliu Vadim-Tudor: Brăduleţ cu ramuri multe, ce porţi urmă de topor / Te-au tăiat din vârf de munte, mafia pădurilor. Trădători de neam şi ţară / Toţi suntem de-aceeaşi teapă / Aş ciopli cu dinţii bradul, să vă trag cu el în ţeapă. Unde-s porcii şi mojicii, să le fac o urătură? / Să le dea Domnul pe masă, ce scot eu acum pe gură!
Traian Băsescu: Dragi români, gospodari şi oameni buni / Eu v-am înhămat pe toţi, cu bunici şi cu nepoţi / Să trageţi la plugul ţării, pân’ la culmile răbdării / Iară eu să-l ţin de coarne, nu cumva să se răstoarne / De veţi vrea să rupeţi jugul / să rămân singur cu plugul. Eu pocnesc din bice “poc” şi îndată apare Boc / Vă dublează TVA-ul şi la toţi vă piere maul / Vă mai taie şi din raţii, din pensii şi alocaţii.
Emil Boc: Aho-aho, aşa a zis şeful / Aşa facem noi mereu / Eu să fac ce zice dânsul / Dar să pară c-am zis eu. Chiar pe lângă bradul ăsta, conform unor parametri / O să treacă autostrada- 4000 de centimetri / Doar că ne-a zis FMI-ul, conform vizitei recente / Să tăiem acuma pomul, cu 25 de procente / Însă tot încap sub ramuri vreo cinci bebeluşi când plouă / Iar mămicile mă scuipă şi-mi aruncă-n cap cu ouă.
Elena Udrea: Aho-aho turişti şi fraţi / Hai veniţi să vizitaţi / Brazii noştri minunaţi / Din grădina din Carpaţi. Ăsta-i brad cum altul nu e / Că l-am luat cu fonduri UE / Fiecare rămurică, are câte-o frunzulică / Şi fiecare frunzulea, câte-o su’ de mii costa / C-am plătit proiect pe ea. Eu v-aştept şi-n noul an, în grădina lui Traian.
Dan Diaconescu: Aho-aho, bună seara măi băieţi / Voi nici nu ştiţi ce pierdeţi / Ia opreşte plugul frate, c-avem exclusivitate / La mulţi ani, cinstită gazdă, ia să dăm sub brad o brazdă / Că mi-a zis mie Ogică, că poate la o adică a trecut Cioacă pe-aici / Şin-angropat pe cine: Ghici! . Vă doresc ca noul an, să-l aveţi senzaţional / Şi la anu-n loc de pom să-mpodobiţi un tomberon. Porniţi plugul măi flăcăi şi mânaţi pe domnii boi / Ăştia-s boi cu CNP -eu, membri în partidul meu.
http://blog.nouadreapta.org/
Un sarut
Eu sunt intr-o stare confuza
Si o privesc si as vrea sa o sarut pe buza
Dar ea imi spune sa o uit si sa plec
Si dau sa plec dar ma intorc si mai incerc
Stiu ca ea e nelinistita si incet o potolesc
Si ea la sfarsit da sa plece rostind: Te iubesc
Stiu si inteleg ce este in sufletul ei acum
O iubesc si ma iubeste dar nu inteleg cum
Dupa atatea certuri si reprosuri, noi
Printre vant, ninsori chiar si ploi
Ne inpacam si ne certam dar ne iubim
Si daca e sa fie stim, impreuna o sa sfarsim
As vrea sa o descriu in aceasta poezie
Dar la ce folos ca e frumoasa si ea stie
O admir si ma exclam numai cand o privesc
Si ea se intreaba intotdeauna de ce nu-i soptesc
Te iubesc…
Nu mi-e frica sa-i spun ceea ce simt
Dar prefer sa-i arat nu prefer sa o mint
Si pe cand sa ii arat intr-un peisaj beat si mut
Aici, acum totul se sfarseste pe obraz cu un sarut
Beto Biblioteca Prafuita Blog
Si o privesc si as vrea sa o sarut pe buza
Dar ea imi spune sa o uit si sa plec
Si dau sa plec dar ma intorc si mai incerc
Stiu ca ea e nelinistita si incet o potolesc
Si ea la sfarsit da sa plece rostind: Te iubesc
Stiu si inteleg ce este in sufletul ei acum
O iubesc si ma iubeste dar nu inteleg cum
Dupa atatea certuri si reprosuri, noi
Printre vant, ninsori chiar si ploi
Ne inpacam si ne certam dar ne iubim
Si daca e sa fie stim, impreuna o sa sfarsim
As vrea sa o descriu in aceasta poezie
Dar la ce folos ca e frumoasa si ea stie
O admir si ma exclam numai cand o privesc
Si ea se intreaba intotdeauna de ce nu-i soptesc
Te iubesc…
Nu mi-e frica sa-i spun ceea ce simt
Dar prefer sa-i arat nu prefer sa o mint
Si pe cand sa ii arat intr-un peisaj beat si mut
Aici, acum totul se sfarseste pe obraz cu un sarut
Beto Biblioteca Prafuita Blog
Libertatea
Ajung la mare, stau pe plaja, e cald, peisaj nocturn, luna plina reflectata in apa marii. Sunt doar eu in natura.
Ma intind pe plaja, plaja reprezinta pentru mine starea de relaxare, caldura imi incalzeste sufletu.
Peisajul nocturn imi spune ca e un loc linistit in siguranta.
Luna pe care o privesc fara sa clipesc imi ofera linistea, pacea si ma ajuta sa imi alung toate gandurile de care acum nu am nevoie. Reflexia lunii in apa ma simbolizeaza pe mine.
Ma dezbrac, intru in apa si las hainele sa plece in larg, ducandu-se pe valuri, acestea sunt de fapt lanturile care nu m-au lasat sa traiesc liber. Valurile care se izbesc de mine si sa imprastie sunt de fapt cei din jur care au incercat sa imi faca rau, neavand nici o sansa. Vantul care imi adie usor pe fata imi reprezinta finetea trupului. Apa marii, ma spala de pacat, de ganduri negative si imi purifica trupul. Inchid ochii si ma las purtat de valuri. Inseamna ca nu mai vad raul care se invarte prin jurul meu, iar valurile imi arata adevarata placere a vietii. Din cand in cand mai zboara cate-o pasare deasupra care imi ciripeste libertatea maxima, fara retineri.
Sunt dus si eu in larg, simbolizand lumea vazuta si nevazuta, pe care acum am ocazia sa o cunosc.
O lacrima se scurge pe obraz ajungand in apa. Acesta este regretul care l-am acumulat ani de zile, acum se pierde in adanc. Inca o lacrima care imi reprezinta emotiile de fericire.
Buzele soptesc Adio! ele spun adio tuturor lucrurilor rele.
Totul este arta, iar arta sunt eu.
Beto-Biblioteca Prafuita Blog
Ma intind pe plaja, plaja reprezinta pentru mine starea de relaxare, caldura imi incalzeste sufletu.
Peisajul nocturn imi spune ca e un loc linistit in siguranta.
Luna pe care o privesc fara sa clipesc imi ofera linistea, pacea si ma ajuta sa imi alung toate gandurile de care acum nu am nevoie. Reflexia lunii in apa ma simbolizeaza pe mine.
Ma dezbrac, intru in apa si las hainele sa plece in larg, ducandu-se pe valuri, acestea sunt de fapt lanturile care nu m-au lasat sa traiesc liber. Valurile care se izbesc de mine si sa imprastie sunt de fapt cei din jur care au incercat sa imi faca rau, neavand nici o sansa. Vantul care imi adie usor pe fata imi reprezinta finetea trupului. Apa marii, ma spala de pacat, de ganduri negative si imi purifica trupul. Inchid ochii si ma las purtat de valuri. Inseamna ca nu mai vad raul care se invarte prin jurul meu, iar valurile imi arata adevarata placere a vietii. Din cand in cand mai zboara cate-o pasare deasupra care imi ciripeste libertatea maxima, fara retineri.
Sunt dus si eu in larg, simbolizand lumea vazuta si nevazuta, pe care acum am ocazia sa o cunosc.
O lacrima se scurge pe obraz ajungand in apa. Acesta este regretul care l-am acumulat ani de zile, acum se pierde in adanc. Inca o lacrima care imi reprezinta emotiile de fericire.
Buzele soptesc Adio! ele spun adio tuturor lucrurilor rele.
Totul este arta, iar arta sunt eu.
Beto-Biblioteca Prafuita Blog
Bioritmul organelor interne
Bioritmul cotidian al organelor interne este un mecanism foarte important, pentru fiecare dintre noi. Faptul ca stim cu ce se ocupa organismul nostru, la fiecare ora, din zi si din noapte, ne ajuta sa avem un stil de viata echilibrat, construit in favoarea noastra. Johanna Paungger şi Thomas Poppe sint doi dintre specialistii care au studiat bioritmul cotidian al organelor interne si au descoperit ca fiecare organ al nostru lucreaza la capacitate maxima, timp de 2 ore pe zi, in intervale orare bine determinate:
* stomacul, intre 7.00 si 9.00* splina si pancreasul, intre 9.00 si 11.00
* inima, intre 11.00 si 13.00
* intestinul subtire, intre 13.00 si 15.00
* vezica urinara, intre 15.00 si 17.00
* rinichii, intre 17.00 si 19.00
* circulatia sanguina, intre 19.00 si 21.00
* sistemul energetic, intre 21.00 si 23.00
* vezica biliara, intre 23.00 si 1.00
* ficatul, intre 1.00 si 3.00
* plaminii, intre 3.00 si 5.00
* intestinul gros, intre 5.00 si 7.00
STOMACUL:
Intre orele 7.00 si 9.00, functiile stomacului sint maxime. Acesta este motivul pentru care MICUL DEJUN ESTE OBLIGATORIU si trebuie luat in liniste. Dimineata, in acest interval orar, trebuie sa consumam hrana solida, nu doar cafea. Micul dejun trebuie sa fie consistent si sa contina mincare de calitate nutritiva.
SPLINA SI PANCREASUL:
Ele functioneaza la cote maxime, in intervalul 9.00-11.00, dupa ce stomacul isi termina virful de activitate si trece la odihna. Intre aceste ore, nu este bine sa consumam alimente greu digerabile si nici dulciuri, pancreasul fiind cel care controleaza nivelul glicemiei. Splina trebuie ajutata sa functioneze bine, pentru ca ea raspunde de nivelul trombocitelor din singe.
INIMA:
Intre orele 11.00 si 13.00, inima lucreaza la capacitate maxima. In acest interval, evitati mesele copioase ! Altfel, luati din energia organismului rezervata pentru inima, ca sa dati sistemului digestiv.
INTESTINUL SUBTIRE:
El lucreaza maximum, intre orele 13.00 si 15.00, ghidat de sistemul nervos vegetativ, cu un important rol in digestie. Stresul sau nervozitatea pot intrerupe aceasta activitate. Din acest motiv, se recomanda ca prinzul sa fie luat in liniste, nu pe fuga, nu in timp ce si lucram, la serviciu.
VEZICA URINARA:
Intervalul ei de virf este 15.00-17.00. Are un rol foarte important, in procesul de detoxifiere, alaturi de rinichi. Din acest motiv, se recomanda ca in intervalul 15.00-19.00 sa se consume ceaiuri pentru detoxifierea organismului.
RINICHII:
Lucreaza la randament maxim, intre orele 17.00-19.00. In acest interval, puteti alatura ceaiului pentru detoxifiere, un masaj limfatic, ce va ajuta la curatarea si relaxarea organismului. Dupa ora 19, nu se recomanda consum mare de lichide.
CIRCULATIA SANGUINA:
Are o activitate intensa, intre orele 19.00-21.00. Specialistii explica astfel refuzul copiilor de a se culca seara, inainte de ora 9. Organismul uman nu este setat sa doarma in acest interval, pentru ca are altceva de facut.
ACTIVITATE ENERGETICA:
Este maxima, intre orele 21.00-23.00. In acest interval, organismul acumuleaza energie intr-o cantitate uriasa. Chinezii numesc acest interval “triplu incalzitor”. Pentru multi dintre noi, aceste 2 ore sint pline de vitalitate, iar specialistii explica astfel dorinta tinerilor de a petrece, intre aceste ore. Aceste ore nu sint recomandate pentru somn, ci pentru incarcarea energetica a organismului.
VEZICA BILIARA SI FICATUL:
Intre orele 23.00-01.00 se realizeaza intens functiile vezicii biliare. Secretiile ei contribuie la digestie si orice disfunctie a ei duce la mari dezechilibre, in organism. Persoanele care se trezesc des, in timpul noptii, ar trebui sa verifice daca vezica biliara si ficatul functioneaza normal. Stresul si mincarea grea, prajita, grasa, in timpul serii, impiedica buna functionare a bilei. Din acest motiv, cina trebuie sa fie usoara. In acest interval, se recomanda compresele umede si calde, aplicate in zona stomacului. Bauturile si alimentele reci nu sint bune, in aceasta perioada.
FICATUL:
Functioneaza intens, intre orele 1.00 si 3.00. Daca are structura deteriorata, in acest interval se poate reface. Este recomandata odihna, prin somn, intre aceste ore si o buna incalzire a corpului. In aceasta perioada, alcoolul si nicotina au efecte mult mai daunatoare, decit in restul timpului. Evitati-le !
PLAMINII:
Au activitate maxima, intre orele 3.00 si 5.00. Asa se explica accesele de tuse ale fumatorilor, dimineata, imediat dupa trezire. Plaminii au lucrat intens si elimina toate toxinele care nu au ce cauta in interiorul lor.
INTESTINUL GROS:
Intervalul lui de virf este 5.00-7.00. Hrana sta in intestinul subtire cca 2 ore, iar in cel gros, poate sta chiar 20 de ore. Scaunul subtire indica probleme de digestie, in intestinul subtire, iar constipatia indica o crestere a toxicitatii, in organism.
http://dorsidor.weblog.ro/
http://singurafelina.blogspot.com/
Sezonul caritatii fara cap
Nu mi-am propus sa inaugurez o analiza teve in articolele de pe 100.ro, dar asa vad ca se nimereste.
Constat ca din ce in ce mai mult sunt la moda acum voluntariatul, caritatea, stirile induiosatoare, in general sublinierea pozitivului din griul in care traim.
Craciunul oricum era prin excelenta o asemenea perioada, asa incat anul asta chiar ne-am umplut pana peste cap de cat ne-am laudat cu umanismul nostru.
Tocmai in ziua de Craciun am vazut insa si cel mai imbecil gest caritabil al perioadei. Nu mai stiu sa va spun canalul teve ce a difuzat filmuletul, va trebui sa ma credeti pe cuvant.
Era vorba de cazul unui baietel de vreun anisor, Andronic Robert Andrei, ce avea nevoie de ajutor material pentru o operatie pare-mi-se.
Cu ocazia asta Asociatia Cascadorilor a hotarat sa sprijine cauza baietelului. Foarte frumos pana aici.
N-am inteles daca au si donat bani, insa am vazut ca au organizat o demonstratie cu cateva din figurile lor.
Astfel, sub ochii unui copil de vreun an, tinut in brate de parinti, un individ a sarit de pe o cladire, altul a trecut prin foc tinandu-se de capota unei masini ... si-atat am rezistat eu sa vad.
Sincer insa, oricat de mult ai vrea sa ajuti, asta mie imi suna fie a sarlatanie (echipa de cascadori urmarind sa isi mai faca un pic de imagine prin evenimentul asta), fie a prostie naturala.
Nu cred sincer ca experimentele unor cascadori trebuie sa se deruleze sub ochii unor copii care pot ajunge sa creada ca e in regula sa te arunci de pe bloc, doar au vazut ei ca e si cool si nici nu patesti nimic!
In ritmnul asta, la Craciunul urmator, ma gandesc cum o sa arate demonstratia caritabila a Asociatiei Puscariasilor.
Constat ca din ce in ce mai mult sunt la moda acum voluntariatul, caritatea, stirile induiosatoare, in general sublinierea pozitivului din griul in care traim.
Craciunul oricum era prin excelenta o asemenea perioada, asa incat anul asta chiar ne-am umplut pana peste cap de cat ne-am laudat cu umanismul nostru.
Tocmai in ziua de Craciun am vazut insa si cel mai imbecil gest caritabil al perioadei. Nu mai stiu sa va spun canalul teve ce a difuzat filmuletul, va trebui sa ma credeti pe cuvant.
Era vorba de cazul unui baietel de vreun anisor, Andronic Robert Andrei, ce avea nevoie de ajutor material pentru o operatie pare-mi-se.
Cu ocazia asta Asociatia Cascadorilor a hotarat sa sprijine cauza baietelului. Foarte frumos pana aici.
N-am inteles daca au si donat bani, insa am vazut ca au organizat o demonstratie cu cateva din figurile lor.
Astfel, sub ochii unui copil de vreun an, tinut in brate de parinti, un individ a sarit de pe o cladire, altul a trecut prin foc tinandu-se de capota unei masini ... si-atat am rezistat eu sa vad.
Sincer insa, oricat de mult ai vrea sa ajuti, asta mie imi suna fie a sarlatanie (echipa de cascadori urmarind sa isi mai faca un pic de imagine prin evenimentul asta), fie a prostie naturala.
Nu cred sincer ca experimentele unor cascadori trebuie sa se deruleze sub ochii unor copii care pot ajunge sa creada ca e in regula sa te arunci de pe bloc, doar au vazut ei ca e si cool si nici nu patesti nimic!
In ritmnul asta, la Craciunul urmator, ma gandesc cum o sa arate demonstratia caritabila a Asociatiei Puscariasilor.
:: Întâlnire cu îngerul de Crăciun
| Titlu*: | Întâlnire cu îngerul de Crăciun |
| Autor:*: | http://ionelmuscalu.blogspot.com |
| Poza: | degra cópia.jpg |
| Articol*: | Sarea din ochi mi se varsă în sânge, Speranţa în mare şi oceanul mă plânge, Un înger mă încearcă în azi, ca în ieri, În suflet înec azi şi mâine tăceri. Lumina aceea va spune ce simt, O clipă înainte de a ştii cine sunt, Cu toate acestea noi ne credem buni, Creând din ocazii, bucurii şi minuni. Indiferent de vise, indiferent la moarte, Domnul e cu tine şi viaţa ţi-o împarte, Lăsând mai puţin din rău pentru om Şi luând El potirul acela amar, de Domn! Să nu uit om să fiu în lume şi faptă, Fiindcă Domnul Iisus ne-a dat prima dată Puterea de a învia şi din morţi şi din viaţă, Aşa cum pe cer soarele se răsfaţă. Să rămân mereu viu, mereu om, mereu clar, Îmi zâmbeşte al meu înger, aşa plin de har. |
Powered by EmailMeForm
Mos Craciun, marele impostor: o fantezie satanica.
În acest articol, vom observa cum imaginea şi legenda lui Moş Crăciun vrea să semene cât mai mult cu imaginea lui Iisus Hristos.
“Capul Lui şi părul Lui erau albe ca lâna albă şi ca zăpada”
Toată lumea ştie cum arată Moş Crăciun. O aflăm dintr-un popular cântec despre Moş Crăciun:
“Who’s got a beard that’s long and white
Santa’s got a beard that’s long and white
Must be Santa Must be Santa
Must be Santa, Santa Clause.”
Adică, în traducere:
“Cine are o barbă lungă şi albă?
Moş Crăciun are o barbă lungă şi albă.
Trebuie să fie Moş Crăciun, Moş Crăciun.
Trebuie să fie moşul, Moş Crăciun.“
În poezia din 1822 a lui Clement Clarke Moore, cea în care se descrie poemul “O vizită de la Sf. Nicolae”, poemul devenit oficial ca “poezia lui Moş Crăciun”, Moş Crăciun este descris, printre altele, cu o barbă lungă şi albă: “Şi barba de pe faţa sa era albă ca zăpada”.
Curios…dar cine mai arată aproximativ astfel? Iisus Hristos, aşa cum El este descris în Biblie:
“Capul Lui şi părul Lui erau albe ca lâna albă şi ca zăpada, şi ochii Lui, ca para focului” (Apocalipsa 1:14)
“Am privit până când au fost aşezate scaune, şi S-a aşezat Cel vechi de zile; îmbrăcămintea Lui era albă ca zăpada, iar părul capului Său curat ca lâna” (Daniel 7:9)
Stranie coincidenţă…Să vedem dacă ea e singulară, sau mai sunt şi altele.
“Cine este cel ce vine cu veşmintele sale împurpurate”?
Tot dintr-o poezie despre Moş Crăciun, mai aflăm că acesta poartă un costum roşu:
“Cine poartă ghete şi veşminte roşii?
Moşul poartă ghete şi veşminte roşii.
Trebuie să fie Moş Crăciun, Moş Crăciun.
Trebuie să fie moşul, Moş Crăciun.“
Dar cine mai este îmbrăcat asemănător ca moşul? O aflăm tot din Biblie şi se pare că acesta este iarăşi Iisus Hristos:
“1. Cine este Cel ce vine împurpurat, cu veşmintele Sale mai roşii decât ale celui ce culege la vie, cu podoabă în îmbrăcămintea Lui şi mândru de belşugul puterii Lui? “Eu sunt Acela al Cărui cuvânt este dreptatea şi puternic este să răscumpere!”
2. Pentru ce ai îmbrăcămintea roşie şi veşmântul Tău este roşu ca al celui care calcă în teasc?” (Isaia 63:1-2)
“11. Şi am văzut cerul deschis şi iată un cal alb, şi Cel ce şedea pe el se numeşte Credincios şi Adevărat şi judecă şi se războieşte întru dreptate.
12. Iar ochii Lui sunt ca para focului şi pe capul Lui sunt cununi multe şi are nume scris pe care nimeni nu-l înţelege decât numai El.
13. Şi este îmbrăcat în veşmânt stropit cu sânge şi numele Lui se cheamă: Cuvântul lui Dumnezeu.” (Apocalipsa 19:11-13)
E ciudat iarăşi cum Moş Crăciun e descris din nou ca Iisus Hristos…
Picioarele Lui erau asemenea aramei arse în cuptor…
Mai departe…ce se întâmplă cu Moş Crăciun? El intră pe coşul de fum (hornul) al casei pentru a aduce cadouri celor mici. Ce reprezintă de fapt un coş de fum, conform definiţiei date de dicţionar?
“Coş de fum: o structură, aproape verticală, conţinând un pasaj prin care un fum, gaze etc. provenind de la un foc sau de la un cuptor, sunt evacuate în exterior”.
Iarăşi e straniu faptul că, legat de picioare şi de cuptor, conform Bibliei, avem descrierea lui Iisus Hristos:
“Picioarele Lui erau asemenea aramei arse în cuptor, iar glasul Lui era ca un vuiet de ape multe.” (Apocalipsa 1:15)
De ce Moş Crăciun este asemănat, din nou, cu Iisus Hristos?
Nu este acesta dulgherul…?
Precum se ştie, Moş Crăciun este de profesie…dulgher! Cel puţin aşa ne spune această legendă. Coincidenţă sau nu, şi Iisus Hristos este dulgher, aşa cum putem afla şi din Noul Testament:
“Au nu este Acesta dulgherul, fiul Mariei şi fratele lui Iacov şi al lui Iosi şi al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt, oare, surorile Lui aici la noi? Şi se sminteau întru El.” (Marcu 6:3)
Şi m-a dus la uşa cea dinspre miazănoapte a templului Domnului…
Toată lumea ştie că Moş Crăciun trăieşte la Polul Nord. De ce Polul Nord? Pentru că nimeni nu ar putea trăi acolo. Sau poate că această informaţie e pusă întrucât spre nord se află Casa Domnului?
“Şi m-a dus la uşa cea dinspre miazănoapte a templului Domnului, şi iată acolo şedeau nişte femei, care plângeau pe Tamuz.” (Iezechiel 8:14)
“1. Mare este Domnul şi lăudat foarte în cetatea Dumnezeului nostru, în muntele cel sfânt al Lui;
2. Bine întemeiată spre bucuria întregului pământ. Muntele Sionului, coastele de miazănoapte, cetatea Împăratului Celui mare.” (Psalmi 47:1-2)
Şi, apropo, cei care cunoaşteţi Biblia…vă aduceţi aminte de Lucifer care s-a răsculat împotriva lui Dumnezeu? Unde dorea el să-şi aşeze tronul? La miazănoapte! Asemenea tronului lui Dumnezeu…
“12. Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineţii! Cum ai fost aruncat la pământ, tu, biruitor de neamuri!
13. Tu care ziceai în cugetul tău: “Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu! În muntele cel sfânt voi pune sălaşul meu, în fundurile laturei celei de miazănoapte.
14. Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi”. (Isaia 14:12-14)
Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi…
Moş Crăciun este văzut ca un mare iubitor de copii, aşa cum se poate vedea şi în următorul poem despre moş:
“Toţi copiii lumii,
Galbeni, albi sau negri,
Ei sunt preţioşi în locul său,
Căci moşul iubeşte copiii lumii.”
Dar oare numai Moş Crăciun îi iubeşte pe toţi copiii lumii? Cine iubea copilaşii? Nu cumva şi Iisus Hristos?
“13. Şi aduceau la El copii, ca să-Şi pună mâinile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau.
14. Iar Iisus, văzând, S-a mâhnit şi le-a zis: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu.” (Marcu 10:13-14)
Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ…
Moş Crăciun pare că are toate atributele lui Dumnezeu. El ştie absolut totul: ştie când eşti treaz, ştie când dormi, ştie ce cadouri să-ţi dea. Şi nu uita: cum reuşeşte el să împartă cadouri la sute de milioane de oameni, dacă n-ar avea atributele lui Dumnezeu? Am demonstrat în acest articol (http://www.lovendal.net/wp52/fizica-demonstreaza-ca-mos-craciun-si-renii-sai-ar-trebui-sa-fie-morti/) că Moş Crăciun şi renii săi, dacă ar respecta legile actuale ale fizicii, ar trebui deja să fie morţi! Dar nu sunt (conform legendei)!
Din următorul cântec despre Moş Crăciun, se vede că acesta este atotcunoscător şi omnipotent:
“El ştie când dormi şi ştie când eşti treaz,
El ştie dacă eşti bun sau dacă eşti rău”.
Astfel, toţi copiii din lume, sunt înşelaţi de mama şi tata precum că Moş Crăciun are toată puterea din lume, la fel ca Dumnezeu-Fiul. Căci, în Biblie, se spune că:
“Şi apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ.” (Matei 28:18)
“Eu sunt Alfa şi Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Atotţiitorul.” (Apocalipsa 1:8)
Moş Crăciun…nemuritor asemenea lui Dumnezeu?
Dar, de unde a venit Moş Crăciun? Când s-a născut? Cum a apărut el? Legenda nu ne spune prea multe, dar pare că Moş Crăciun e nemuritor, asemenea Fiului lui Dumnezeu: “Fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii” (Evrei 7:3). Moş Crăciun nu are nici vârstă, apărând în toate generaţiile, părând astfel etern, ca şi Dumnezeu!
Fantezia, arma magică a Satanei
Sunt sigur că după ce veţi citi toate acestea, unii dintre voi vor spune: “Ei, haide, măi Lovendal, şi ce-i cu asta!? Moş Crăciun e doar o fantezie. Ce mare lucru? Nimeni nu-l ia în seamă”. Dar aici GREŞIŢI. GREŞIŢI CRUNT. Copiii îl iau în seamă pe Moş Crăciun! Până la câţiva ani, copilaşii cred în Moş Crăciun! Pur şi simplu, ei îl adoră! Ei cred şi-l iubesc pe Moş Crăciun din toată inima lor! Cei mai mulţi dintre părinţi nu le vor spune odraslelor lor că Moş Crăciun nu există şi e doar o minciună.
Şi Satana cunoaşte acest lucru. Aşa că s-a deghizat în Dumnezeu prin această poveste frumoasă cu Moş Crăciun. Şi nu uitaţi că fantezia este “arma magică a Satanei”. N-o spun eu, ci Anton LaVey, celebru satanist şi autorul Bibliei satanice.
“Fantezia joacă un rol important în orice doctrină spirituală, întrucât mintea subiectivă are o putere mai mică de discernământ în ceea ce priveşte calitatea mâncării decât gustul ei. Astfel, fantezia este ca o armă magică în satanism. Satanistul are un depozit întreg de fantezii, culese din toate culturile şi din toate epocile.” (Anton LaVey, “Ritualurile satanice”)
“Iisus Hristos nu este altceva decât un Moş Crăciun pentru adulţi”…iată ce vor crede unii
Precum spuneam mai sus, desigur că noi nu luăm în serios legenda lui Moş Crăciun. Ştim că Moş Crăciun e o fantezie. Dar copiii nu ştiu asta. În mintea lor vulnerabilă, Moş Crăciun e real. Dar ce se va întâmpla cu acel copilaş, atunci când într-o bună zi îşi va da seama că Moş Crăciun e o fantezie? Ce se va întâmpla cu credinţa lor în Iisus Hristos (mă refer la cei botezaţi în creştinism)?
Iată ce s-ar putea întâmpla (convorbirea de mai jos chiar a avut loc între doi băieţi):
Primul băiat îl întreabă pe celălalt: “Ce crezi despre Iisus?”
Al doilea îi răspunde: “Mie mi se pare ca un alt Moş Crăciun. Probabil că-i o altă minciună.”
Odată ce un copil crede din toată inima în Moş Crăciun, următorul pas logic este acela că atât Iisus, cât şi Moş Crăciun sunt unul şi acelaşi lucru, şi astfel amândoi ar fi o minciună. Desigur că, nu toţi copiii care au crezut când erau mici în Moş Crăciun îl vor respinge şi pe Iisus mai târziu în viaţă, dar vor fi destui care îşi vor pierde încrederea în Dumnezeu, ca urmare a acestei fantezii despre Moş Crăciun. Iată marea înşelătorie a forţelor oculte ce doresc nimicirea religiei (în special a creştinismului)! Ce plan inteligent! Nu degeaba cineva a spus odată că “Iisus Hristos nu este altceva decât un Moş Crăciun pentru adulţi”...
Dar, pentru cine crede în Iisus Hristos, nu va uita niciodată ceea ce se spune în Biblie:
“Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3:16)
http://lovendal.net/
http://dariaion.blogspot.com/
De ce nu mai stim sa ne bucuram ?
Iata-ne si in a doua zi de Craciun...sper ca ati petrecut momente frumoase alaturi de cei dragi, familie si v-ati bucurat de aceasta Sarbatoare foarte importanta pentru noi toti...dar mai stim oare sa o pretuim la adevarata ei valoare si semnificatie ?...isi mai aduce aminte cineva ca de fapt de Craciun sarbatorim nasterea Domnului si nicidecum nu trebuie sa "sarbatorim" luna cadourilor sau mai stiu eu ce stereotip pe care il folosesc jurnalistii nostri deontologi astazi ?...se mai bucura cineva la fel sau aproape la fel ca atunci cand eram copii ?...raspunsul cred ca il stim cu totii...si nu e cel pe care ni-l amintim a fi pana acum in urma cu cativa ani.
Dupa cum v-am mai povestit, pentru mine Craciunul este o sarbatoare speciala, in care simt acea bucurie care ma face sa retraiesc cu zambetul pe buze si cu amintirile in suflet si minte, momentele de cand eram copil...imi amintesc fericit de anii in care il pandeam pe Mos Craciun pentru a-l vedea si eu si a confirma povestea spusa de ai mei conform careia Mosul avea grija atat de bradul de Craciun, cat si de cadouri si venea negresit daca eu eram cuminte, de bucuria pe care o aveam cand vedeam zapada de Craciun, de mersul cu colindul si de toate celelalte lucruri ce faceau un Craciun sa fie cu adevarat Craciun.
Mi-e greu sa spun asta...dar pentru prima data dupa atatia ani...anul acesta nu m-am mai simtit la fel de impacat cu mine de Craciun pe cat ma simteam in fiecare an...parca nu am mai avut acea bucurie sufleteasca si zambet frumos pe cat mi l-as fi dorit si pe cat de mult il asteptam. Au fost, e adevarat momente frumoase si in aceasta perioada, in care m-am bucurat de farmecul clipelor, dar ma gandesc fara sa vreau, din ce in ce mai des, ca odata cu trecerea timpului e posibil sa nu mai fie totul asa cum era odata...
E adevarat...traim parca alte vremuri...in care timpul alearga cu mult inaintea noastra si in care deseori uitam de noi si de cei dragi noua...se asterne incet, incet asupra noastra acel voal al superficialitatii si al obisnuintei, incat nu mai stim pe ce drum sa mergem, de unde am venit si de ce totul brusc devine monoton si fara semnificatie...cred ca acestea explica poate de ce nu mai putem sa ne bucuram cu adevarat atunci cand suntem fericiti, de ce parca toate zilele seamana intre ele aproape trase la indigo si de ce totusi una din marile Sarbatori ale omenirii, Nasterea Domnului, o petrecem inchisi in casa, stand si gandindu-ne nemuritor la ce s-a intamplat cu noi si avand in fata conturile de pe retelele de socializare, in care asteptam sa vedem cate mesaje frumoase primim in loc sa transmitem din suflet o urare calda celor la care tinem...
As vrea sa cred ca anumite circumstante ne fac sa avem gandirea aceasta, iar lipsa zapezii face ca totul sa fie neimbracat de farmec.
Va urez sa aveti niste Sarbatori fericite, cu multa bucurie in suflete, sa fiti impacati cu voi si sa nu uitati de cei de langa voi ! Craciun fericit in continuare !
Dupa cum v-am mai povestit, pentru mine Craciunul este o sarbatoare speciala, in care simt acea bucurie care ma face sa retraiesc cu zambetul pe buze si cu amintirile in suflet si minte, momentele de cand eram copil...imi amintesc fericit de anii in care il pandeam pe Mos Craciun pentru a-l vedea si eu si a confirma povestea spusa de ai mei conform careia Mosul avea grija atat de bradul de Craciun, cat si de cadouri si venea negresit daca eu eram cuminte, de bucuria pe care o aveam cand vedeam zapada de Craciun, de mersul cu colindul si de toate celelalte lucruri ce faceau un Craciun sa fie cu adevarat Craciun.
Mi-e greu sa spun asta...dar pentru prima data dupa atatia ani...anul acesta nu m-am mai simtit la fel de impacat cu mine de Craciun pe cat ma simteam in fiecare an...parca nu am mai avut acea bucurie sufleteasca si zambet frumos pe cat mi l-as fi dorit si pe cat de mult il asteptam. Au fost, e adevarat momente frumoase si in aceasta perioada, in care m-am bucurat de farmecul clipelor, dar ma gandesc fara sa vreau, din ce in ce mai des, ca odata cu trecerea timpului e posibil sa nu mai fie totul asa cum era odata...
E adevarat...traim parca alte vremuri...in care timpul alearga cu mult inaintea noastra si in care deseori uitam de noi si de cei dragi noua...se asterne incet, incet asupra noastra acel voal al superficialitatii si al obisnuintei, incat nu mai stim pe ce drum sa mergem, de unde am venit si de ce totul brusc devine monoton si fara semnificatie...cred ca acestea explica poate de ce nu mai putem sa ne bucuram cu adevarat atunci cand suntem fericiti, de ce parca toate zilele seamana intre ele aproape trase la indigo si de ce totusi una din marile Sarbatori ale omenirii, Nasterea Domnului, o petrecem inchisi in casa, stand si gandindu-ne nemuritor la ce s-a intamplat cu noi si avand in fata conturile de pe retelele de socializare, in care asteptam sa vedem cate mesaje frumoase primim in loc sa transmitem din suflet o urare calda celor la care tinem...
As vrea sa cred ca anumite circumstante ne fac sa avem gandirea aceasta, iar lipsa zapezii face ca totul sa fie neimbracat de farmec.
Va urez sa aveti niste Sarbatori fericite, cu multa bucurie in suflete, sa fiti impacati cu voi si sa nu uitati de cei de langa voi ! Craciun fericit in continuare !
Lectie de Craciun
Decembrie isi scutura filele din calendar si isi intra in drepturi, primind in dar mantia de stelute argintii si magheta magica pentru sarbatorile de iarna.
*
barbatul brunet, imbracat cu un palton elegant, dintr-o stofa de culoarea cafelei, se opreste in dreptul felinarului. cauta ingrijorat in geanta de piele, destul de incapatoare. priveste spre lumina felinarului, dar gandul ii este mult mai departe. degetele invelite in manusi fine, ii prind obrajii ca intr-un cleste.
in timp ce fulgii veseli se aseaza pe umerii sai, barbatul scoate o exclamatie aproape dureroasa:
- am uitat cu desavarsire! ma intreb unde mi-o fi fost capul. fara o jucarie noua, voi fi descalificat ca parinte.
trist, cu umerii coborati de probleme, barbatul se indrepta spre casa, pasind agale, fara energie pe strazile imbracate in haine luminoase, traditionale perioadei ce se apropie: sarbatoarea Nasterii Domnului, Craciunul mult asteptat de mici si mari. neaua argintie se asternuse pe crengile dezgolite ale copacilor, invelise bancile si scarile din parcul ce se afla in preajma casei.
- ce scuza, ce explicatie sa ii dau fiului meu pentru a nu fi dezamagit, era gandul soptit cu glas tare de omul abatut.
o casa impozanta (mareata) apare dintre brazii impodobiti cu ghirlande transparente, tesute cu maiestrie de Regina Iarna si Talentatul Ger. beculetele colorate ce imconjurau casa palpaiau in ritmul lor, bine cunoscut. o singura fereastra era luminata. cand usa a fost deschisa, perdeaua de la fereastra a fost data la o parte de un baietel grasun. nasul i s-a lipit cateva secunde de geam, iar aburii respiratiei au desenat rapid ceva.
- a venit tata. ma duc sa vad ce jucarie noua mi-a adus, spuse cu voce plictisita baiatul.
scarile trosneau sub pasii apasati ai copilului.
- mi-ai adus o jucarie noua?
- intai de toate, buna seara. nu primesc o imbratisare de bun venit?
- mai tarziu. acum spune-mi ce mi-ai cumparat? insista baiatul.
- dragul meu, programul prelungit de la servici, grijile, faptul ca a inceput sa ninga ca in povesti, m-au facut sa ma grabesc spre casa si asta seara sa ne jucam impreuna, sa construim un om de zapada.
- nuuuu, eu vreau o jucarie noua. mi-ai promis!
- te rog sa ma ierti, dar nu am nimic nou pentru tine, replica tatal, in timp ce se dezbraca si isi punea papucii de casa.
baiatul porni plangand spre camera lui, unde s-a razbunat pe toate jucariile, distrugandu-le.
- poate astfel, nemaiexistand voi, tata se va invrednici sa-mi cumpere altele noi.
tatal a auzit razvratirea asupra jucariilor si in acel moment a hotarat:
- vei primi o lectie despre ce inseamna munca, dragul meu!
noaptea a calmat spiritele. baietelul a adormit suspinand, agitat, posibil chiar sa fi visat urat. tatal sau, s-a gandit la modalitatea in care sa ii arate importanta muncii. "am gasit, striga entuziamat barbatul! o forma mai eleganta de atat nici ca se putea."
cum s-au ivit zorii, tatal si-a luat rapid micul dejun, a scris un bilet fiului: "sa fii cuminte, caci la intoarcere iti voi oferi o surpriza adevarata" si porni spre locul de munca.
timpul parca era fabricat din eleastic. trecea atat de lent, incat nerabdarea tatalui a atins un nivel ridicat de agitatie. cand ceasul a indicat ora mult asteptata, barbatul si-a insfacat haina, manusile si sapca si grabit, s-a oprit in cea mai apropiata librarie.
- o cutie de platilina va rog si o planseta, comanda, zambind politicos vanzatoarei.
cu obiectul magic in sacosa, aproape zbura spre casa.
- fiule, dragul meu, vino sa iti primesti jucaria.
baietelul cobora treptele din doi in doi, si intreba fericit:
- ce mi-ai adus?
- poftim, si tatal ii intinse plastilina.
- dar asta nu este jucarie!
- copilul meu, asta e mai mult decat o jucarie. este munca, creativitate si iar munca. astfel, iti vei face cate jucarii doresti, nu te vei mai plictisi de ele si vei aprecia si valoarea muncii.
baiatul a realizat cat de mult gresise.
- multumesc enorm de mult pentru lectia de viata pe care mi-ai daruit-o astazi, si modul placut in care mi-ai impartasit-o. te iubesc si te apreciez! esti cel mai minunat tata de pe Pamant.
tatal si fiul s-au imbratisat si au stabilit o relatie constructiva si armonioasa.
se aud colinde si in casa miroase a cozonaci. zeci de jucarii - din plastilina - stau asezate sub bradul frumos impodobit, asteptandu-l pe Mos Craciun.
*
de acolo de Sus, ingerul mamei ii veghea si ii proteja.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)