Strategia Off-Shore – politica structurilor mafiote. Paradisurile Fiscale sunt teritorii cu un nivel fiscal foarte scazut, secretul bancar si comercial este politica de stat, iar circulatia fondurilor nu este supusa nici unei restrictii. Practic, pot fi transferate sume enorme fara ca acestea sa fie monitorizate, fara a se urmari traseul banilor – de unde vin si unde se duc. Majoritatea paradisurilor fiscale sunt state mici, cu o locatie exotica si populatie redusa. O alta caracteristica esentiala este data de existenta unor guverne invulnerabile la presiunile comunitatii internationale, care garanteaza secretul bancar si în mod special ascund adevaratii actionari ai societatilor înmatriculate în astfel de “state sursa”. În economia româneasca prezenta societatilor de dip Off-shore s-a amplificat considerabil în ultimii ani, în mod special dar nu întâmplator - în relatiile cu statul român. Diferite S.R.L.-uri românesti cu un actionariat compus din persoane juridice înmatriculate în diferite “insule si insulite” de pe tot globul, au relatii de tot soiul cu institutiile de stat, iar în unele cazuri întreprinderi întregi au fost preivatizate catre “investitori straini - strategici” de origine exotica. În astfel de situatii autoritatile române cunosc foarte putin despre activitatea societatilor straine; în cele mai multe paradisuri fiscale chiar si actionariatul fiind strict secret – în spatele acestor firme putând fi atât oameni de afaceri dornici de profituri cât mai mari dar si organizatii teroriste, retele internationale de spalare de bani, agentii ale diferitelor servicii secrete straine. Paradisurile fiscale submineaza de 20 de ani economia nationala. Cel putin pâna-n, prezent autoritatile statului român n-au luat în consideratie pericolul pe care-l reprezinta aceste societati off-shore, mai ales în contextul integrarii în Uniunea Europeana si al noilor standarde de securitate internationale impuse de Statele Unite ale Americii partenerilor N.A.T.O. Nu întâmplator, agentiile guvernului american au facut presiuni pentru blocarea anumitor conturi din diverse paradiuri ficale, dupa evenimentele petrecute la 11 septembrie 2001 pe teritoriul american. În cei 20 ani de “tranzitie prelungita”, din economia româneasca au fost drenate miliarde de dolari, redirectionate ulterior catre diverse conturi si societati apartinând paradisurilor fiscale de pretutindeni. Nimeni nu si-a pus problema stoparii acestui flagel, nimeni nu s-a întrebat cine se ascunde în spatele “casutelor postale” desi cazuri au fost si sunt înca destule. Vom prezenta în continuare odioasele caracatite financiare puse la punct pe teritoriul României si executate din exterior, sub anonimatul parolelor si al actiunilor la purtator.
Filiera “Ram Thade Ltd - Cyprus” - Cascadele
Celebrul print al Banatului Zaher Iskandarani s-a nascut la 1 ianuarie 1958, în Siria. Ca cei mai multi sirieni, beneficiari ai relatiei de strânsa prietenie dintre Ceausescu si liderul sirian Hafez Al-Assad. Sosit în România pe filiera serviciilor siriene, Zaher Iskandarani s-a instalat la Timisoara. Oficial student, anul I, la cursurile Facultatii de Constructii din Timisoara; neoficial: traficant si om de legatura al serviciilor siriene cu cele sovietice (prietenii nostri).
Secondat de fratele sau Maher, pune pe picioare sistemul operatiunilor în “cascada”. În 1992, Zaher primeste cetatenia româna, devenind mai român ca oricine. Tot în 1992, firma sa “Rami S.R.L.” figura pe primul loc în topul societatilor comerciale timisorene. Ulterior, în perioada anilor 1994-1995, o serie de firme avându-l actionar tot pe Zaher – prosperau în jurul societatii “Rami”, având nume dintre cele mai ciudate: Bloody Fox (Vulpea Sângeroasa), Kiss and Kill (Saruta si Ucide) sau Black Baron (Baronul Negru). În Timisoara însa, reteaua comerciala a lui Zaher, demarase în tromba cu un capital subscris de 100 de milioane lei (“Rami” cu doar 28 milioane), atingând urgent, performante impresionante, observate si de Garda Financiara si de Inspectoratul General al Politiei Timisoara. Numai în perioada martie 1994 - aprilie 1995, firmele lui Zaher au introdus în România 209 transporturi de tigari si cafea, însumând 294 000 de baxuri si 575 tone de cafea. Toate aduse din Belgia si Elvetia cu documente, de regula, false. Mecanismul în “cascada” pus la punct de Zaher, de contrabanda economica cu tigari si cafea, transpare cel mai bine din consultarea dosarelor 4945/95 si 4946/95 ale Tribunalului Judecatoriei Timis. Astfel, societatea comerciala “My San S.R.L.” – avându-i ca asociati pe Zaher Iskandarani si Cornelia Pomana - a derulat un import de tigari Bastos, Assos si LM de la firma “Ram Thade Ltd Cyprus” (paradis fiscal utilizat cu succes si de afaceristul Sorin Ovidiu Vântu), pe baza contractului cu numarul 327/1993, la un pret de achizitie greu de imaginat: 8.25 USD baxul, fata de aproximativ 60.00 USD, practicat pe piata internationala în acea perioada. Ordinul 13/1994 al Directiei Generale a Vamilor si Ordonanta 26 impuneau majorarea taxelor vamale conform preturilor internationale. Zaher, utilizând contractul din 1993 încheiat cu partenerul sau de la “Ram Trade Ltd – Cyprus”, a contestat însa în instanta, solicitând recalcularea taxelor vamale. Si, fara nici o coincidenta, de fiecare data româno-sirianul a câstigat, invocandu-se fie caracterul “abuziv” al ordonanteleor, fie virtutea “libertatii contractuale”. Si astfel, afacerile lui Zaher si oamenilor sai - Mujea Marcelini, Jabri Tabrizzi sau Abdul Lazkani mergeau “ca unse”, când, în 1995, filmul afacerilor in “cascada” s-a rupt brusc. Asa se face ca, în mai 1995, doi politisti români sosesc subit în Cipru, dornici sa-l întâlneasca pe partenerul “cipriot” al revolutionarului "Print al Banatului". La Camera de Comert a Ciprului, prima surpriza; nu exista nici o firma înregistrata sub numele “Ram Trade Company”, ci doar una “Rami Trade Company Ltd”, înregistrata sub numarul 54146 din anul 1993. A doua surpriza; firma cipriota îi avea ca actionari chiar pe Zaher Iskandarani (cu 900 actiuni) si pe Cornelia Pomana (cu 100 actiuni). A treia surpriza: firma cipriota nici micar nu avea ca obiect de activitate comertul cu cafea sau tigari. Pe scurt: româno-sirianul Zaher importa tigari si cafea de la “partenerul cipriot” Zaher. Afaceri derulate în cascada, între o firma-fantoma si una înregistrata în România, contravenind astfel principiului liberatii contractuale, prevazute de Codul Comercial si Codul Penal. Reteaua din Cipru – un paienjenis. Zaher brichisise în Cipru un adevarat paienjenis de societati, care, chipurile, derulau afaceri cu “My San SRL” si “Ram Trade SRL” din România, în calitate de exportatori. Asa cum parea sa fie si în cazul firmelor cipriote “ETS Andreas Kallis Ltd” ori “Silver Coast Resources Ltd”, conform documentelor celor doua societati din Timisoara ale lui Zaher (My San si Ram). Tranzactii despre care, însa, firmele din Cipru - partenerele lui Zaher – “nu stiau nimic”: în plus, nu-si recunosteau antetul, iar semnaturile erau falsificate. Politistii români nu au descoperit ca tranzactiile din Cipru figurau pe numele firmei-fantoma “Ram Trade Company”, cu conturile deschise la Bank of Cyprus . În România, Zaher a sustinut în cadrul procesului ce i-a fost intentat, prin avocatii sai, ca în sentintele prin care fusese scutit de taxele vamale se strecurase o eroare: în loc de “Rami Trade Company Ltd”, se trecuse “Ram”. Lipsea practic o litera! Ca dovada, s-a prezentat completului de judecata un certificat de inmatriculare al firmei “Rami”, cu motivatia ca greseala apartinea partenerului “cipriot”. Cine era “cipriotul”, nu s-a mai amintit în instanta (adica tot Zaher). În cadrul cercetarilor, în depozitele firmelor lui Iskandarani, Garda Financiara a descoperit tigari, fara documente legale, în valoare de 70 miliarde lei. A fost identificat si sistemul prin care Zaher le introducea în tara: importa tigarile din Elvetia printr-o societatea de tip Off-shore si le vamuia în Ungaria, dupa aceea, le introducea în România cu acte false. Prin acest sistem, Zaher pagubise statul român cu 10 milioane de dolari.
Complicitati posibile - numai la nivel înalt. Desigur, nimic din toate acestea n-ar fi fost posibile daca de pilda, cu ocazia Forumului “Crans Montana” de la Bucuresti, din aprilie 1994, "Printul Banatului" nu s-ar fi numarat printre sponsori oficiali ai manifestarii, orchestrate din umbra de abilul guzgan Viorel Hrebenciuc. Omul care îl introdusese si pe spionul palestinian Kamel El-Kader în mediul prezidential de la Palatul Cotroceni, ori în cel guvernamental de la Palatul Victoria, în calitate de consilier.
Continuarea, http://exploziv.news.ro/
http://singurafelina.blogspot.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu