ღ Bună dimineata soare ღ





...Caisul nostru s-a gătit la poartă
Cu panglici albe, ca-n tablouri vechi,
Şi cu zulufi de floare la urechi,
Cum astăzi nicăieri nu se mai poartă...

 George Toparceanu - Aprilie





Legenda Salciei

   Salcia plângătoare a fost odată un copac mândru, care îşi înalta cu trufie ramurile spre cer.
   Când Pilat chema pe Isus la judecată şi-l ascultă, fără să-i găsească vină, el îl dădu pe mâna ostaşilor că să-l chinuiască.
  Oştenii sălbatici au intrat intr-o în grădina  să-şi caute nuiele şi numaidecât puseră ochii pe ramurile zvelte ale salciei, care stătea în mijlocul grădinii şi din care rupseră o mulţime.
   Salcia nu bănuia însă la ce avea să slujească ramurile sale.  Dar văzu îndată că Isus fu adus acolo. Oştenii cruzi îi smulseră haina din spate; apoi îl legară de un copac şi-l loviră cu nuielele, până la sânge.
  Isus îndură toate chinurile, fără ca din gură lui să iasă o vorba de jelire. Dar salcia fu cuprinsă de o durere adâncă. Îi era ruşine că-şi dăduse ramurile pentru un lucru atât de rău şi nu mai îndrăznea să-şi întindă ramurile către cerul albastru, de atâta ruşine, a hotărât ca ramurile sale întinse spre soare să se îndoaie spre pământ.
  Se spune că, după acea întâmplare, copacul cel falnic s-a prefăcut, de ruşine, într-o salcie plângătoare şi stufoasă.De atunci, oamenii plantează salcia la mormintele din
cimitire.



    O altă legendă

 LEGENDA SALCIEI ŞI A MĂSLINULUI

    Maria Magdalena şi alte câteva femei cucernice au venit alături de Fecioara Maria pentru a împărţi cu aceastadurerea pricinuită de răstignirea pe cruce a lui Iisus Hristos.
   In dimineaţa învierii, ele au plecat spre dealul unde seafla mormântul Mântuitorului, pentru a vedea minunea. Au apucat însă pe un drum mai puţin umblat şi plin de mărăcini. Încalea lor au întâlnit o salcie. Maica Domnului a îngenuncheatlângă ea, a ridicat ochii înlăcrimaţi către cer şi a zis:
- Doamne, Dumnezeule, rogu-Te să-mi alini durerea!În acel moment, ramurile salciei, care până atunci stăturădrepte, s-au îndoit şi s-au aplecat să mângâie fruntea SfinteiFecioare. Aceasta, văzând că şi salcia îi împărtăşeşte durerea, a
spus:
   - Salcie, fii binecuvântată; să împodobeşti cimitirele, iar
frunzele tale să vestească în biserici începuturile primăverii!
   După aceasta, femeile au plecat mai departe. Au ajunsapoi la un pârâiaş, peste undele căruia îşi întindea ramurile verziun măslin, pe care Maica Domnului l-a rugat să le ajute să treacăapa fără să se ude. Atunci măslinul şi-a întins crengile pestepârău, făcând un pod, pe care femeile au trecut fără să-şi ude
picioarele.
    Trecând pe partea cealaltă a pârăului. Fecioara Maria şi-a întors privirea spre măslin şi a spus:

     - O, măsline, tu care ai ajutat o maică în durere, binecuvântat să fii: din roadele tale să se stoarcă untdelemnul,care va arde în candele pentru rugăciuni!
    De atunci, măslinul ne dă untdelemnul, iar salcia vesteşte în biserici învierea naturii.


via Iulisa

HRISTOS A INVIAT!



 
.

via  fewstuff

Un pumn de nisip


  Georgio, un băieţandru de vreo treisprezece ani, se plimba pe plajă împreună cu mama sa.
   Dintr-o dată, el o întrebă:
   -Mamă cum poţi să păstrezi un prieten după ce odată l-ai găsit?
   Mama reflectă câteva secunde, apoi, aplecându-se, luă doi pumni de nisip. Ţinându-şi palmele îndreptate în sus, strânse tare un 
pumn: nisipul îi scapă printre degete şi, cu cât strângea mai tare
pumnul , cu atât nisipul se scurgea mai mult.
    În acelaşi timp, ţinu larg deschisă cealaltă mână: nisipul tot în căuşul palmei.
   Georgio privi uimit şi apoi strigă:
    -Acum înţeleg! 



 Via Sorin

Buna Dimineata Soare





 “Întoarce-ți fața către soare și umbrele vor rămâne în urma ta.”







Legende despre floarea de iris



Irisul este o floare absolut fascinantă datorită frumuseţii sale fragile şi efemere, a perfecţiunii liniei, ţinutei sale elegante, culorilor şi parfumului ei. Irisul are o valoare simbolică în numeroase civilizaţii ale lunii. 



  Unele legende spun că simbolul monarhiei franceze a fost mai întâi floarea de iris (fleur-de-lis) şi nu floarea de crin. Astfel, una dintre legende aminteşte de regele Franţei Ludovic VII (1119-1180) care după victoria unei bătălii a văzut florile de iris şi a decis că această floare să fie emblemă  – ,,Floarea lui Ludovic” - care a devenit cu timpul 
 floarea de crin.




La greci, în legendele mitologice apare zeiţă soarelui Iris care sub formă unui curcubeu multicolor unea cerul cu pământul, era un mesager între Olimp şi Terra. 



 





Numele acestei flori minunate vine de la numele zeiţei soarelui (în limba greacă ,,iris” înseamnă curcubeu)



 





În Grecia antică , irisul era un simbol al Ideii şi Mesajului.Bărbaţii plantau adesea flori de iris pe mormintele iubitelor sau soţiilor lor că un tribut adus zeiţei Iris , care avea îndatorirea de a conduce sufletele femeilor spre câmpiile elizee.
 





 

De asemeni , floarea de iris era considerată a avea proprietăţi de vindecare ; medicul grec Discorides prescria rădăcini de iris în amestec cu miere şi oţet că un remediu contra tusei , răcelii , indigestiei şi sciaticii 




 

Cele trei frunze ale irisului semnifică credinţă , înţelepciunea şi valoarea.Irisul a fost o reprezentare a regalităţii şi protecţiei divine pe parcursul secolelor , în întreagă lume.






     În Japonia , irisii sunt un simbol al eroismului , iar irisii
albaştri sunt o referinţă la "sângele albastru" , jucând un rol important pentru băieţii care iau parte la tradiţionalul festival de primăvară. 








După apariţia creştinismului, irisul a fost considerat floarea Sfintei Fecioare Maria. 






 


În funcţie de culoare, irisul transmite, însă, mesaje diferite si aparte.

 




Iris albastru: Credinţă, speranţă







Iris purpuriu: Înţelepciune, complimente












Iris galben: Pasiune








Iris alb: Puritate






Recomandare    Dacă doresti să participi , in fiecare luni ,publică pe blogul tău , un   articol (video,text,imagini)  si daca vrei să-l impartasesti cu noi  inscrie articolul la   "Bună Dimineata Soare"!

Via Iulisa